Dosar nr. –/222/2013 art. 228 alin. (1) NCP
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA DOROHOI JUDEŢUL BOTOŞANI
Sentinţa penală nr.–
Şedinţa publică din —
Preşedinte – —
Ministerul Public este reprezentat de:
Procuror – —
din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi
Grefier – —
La ordine judecarea cauzei penale privind pe inculpatul R I, fiu lui –, născut la data de –, în —, cu domiciliul în mun. –, fără forme legale în –, studii –, căsătorit, pensionar, fără antecedente penale, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de furt, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 228 alin. (1) NCP.
La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, se prezintă avocat din oficiu –pentru inculpat şi martorul –, lipsă fiind inculpatul şi partea vătămată –.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care arată că în prezenta cauză a fost acordat termen pentru citarea şi pentru executarea mandatului de aducere emis pe numele martorului –.
S-a identificat martorul prezent, după care s-a audiat sub prestare de jurământ, declaraţia acestuia fiind consemnată în procesul verbal aparte ataşat la dosar.
Avocat — solicită a se face adresă Comisiei locale — pentru a confirma sau infirma că s-a făcut o verificare în teren, măsurători, să arate dacă s-a întocmit o schiţă cu dimensiunile loturilor după efectuarea măsurătorilor în teren şi să comunice respectiva schiţă în cazul în care a fost întocmită.
Instanţa aduce la cunoştinţă reprezentantului inculpatului că din actele dosarului rezultă că reprezentanţii Comisiei locale — s-au deplasat în teren după data la care partea civilă a formulat plângerea penală iar inculpatul nu a contestat dreptul de proprietate al părţii civile cu privire la terenul de pe care a recoltat porumb, prin urmare respinge cererea formulată privind solicitarea de relaţii de la această comisie.
Avocat — arată că nu mai are alte probe de administrat.
Constatând că nu sunt alte probe de administrat, în baza art. 387 alin. (2) NCPP, instanţa declară cercetarea judecătorească terminată şi acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că inculpatul a săvârşit o infracţiune în formă simplă, nefiindu-i aplicabil acestuia nici un element circumstanţial agravant prevăzut de art. 229 NCP, forma de vinovăţie care poate fi reţinută în sarcina inculpatului aşa cum rezultă din probele administrate în dosar este cel mult intenţia indirectă. În ce priveşte modalitatea de săvârşire a faptei arată că fapta săvârşită de către inculpat se aseamănă cu una de natură civilă fiind vorba de o neînţelegere la delimitarea dintre cele două suprafeţe şi de cel mult o asumare a inculpatului având în vedere că a fost avertizat în momentul când a venit să recolteze porumbul de pe suprafaţa de teren a părţii vătămate. Mai arată că, având în vedere practica judiciară a parchetelor şi instanţelor judecătoreşti când infracţiuni mult mai grave au fost sancţionate cu sancţiuni cu caracter administrativ, ţinând cont şi de persoana inculpatului, care are totuşi o vârstă înaintată şi până în prezent nu a comis nici o faptă de natură penală, deci a dat dovadă de o bună comportare în societate până în prezent şi ar trebui să beneficieze totuşi de clemenţa statului, nu este corect ca o pentru infracţiune cu un prejudiciu modic inculpatul să fie condamnat, chiar şi cu amânarea pedepsei sau cu suspendare, prin urmare consideră că ar trebui aplicată fie o sancţiune cu caracter administrativ în virtutea Codului penal anterior fie o renunţare la aplicarea pedepsei conform Noului Cod penal, precum şi obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile şi a cheltuielilor judiciare.
Avocat –, având cuvântul pentru inculpat, arată că achiesează la concluziile reprezentantului Ministerului Public, precizând că din tot probatoriul administrat în cauză rezultă că fapta săvârşită de inculpat are o gravitate redusă prin urmările produse, respectiv prejudiciul modic, consideră că trebuie ţinut cont de persoana inculpatului care până la vârsta destul de înaintată pe care o are nu a avut nici un fel de abateri, este o persoană cu o conduită demnă, cu familie şi acest incident ivit între părţi nu trebuie să-i ştirbească din demnitate. Mai arată că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 80 din Noul Cod penal, prin urmare solicită la renunţarea la aplicarea pedepsei cu aplicarea prevederilor art. 81 din Noul Cod penal care nu influenţează asupra laturii civile, instanţa urmând să dispună obligarea inculpatului la plata despăgubirilor în limita în care acestea au fost dovedite. Depune la dosar referat pentru plata onorariului din fondurile Ministerului Justiţiei.
JUDECATA
Asupra acţiunii penale de faţă constată următoarele:
Prin plângerea penală formulată la data de –, partea civilă – a sesizat organele de poliţie din Cadrul Postului de poliţie a comunei –, jud. — cu privire la faptul că numitul — i-a sustras cultura de porumb de pe o suprafaţă de aproximativ 20 ari teren.
În urma cercetărilor efectuate în cauză, s-a stabilit că — a dat spre administrare terenul care se învecinează cu partea civilă numitului — iar prin referatul de terminare a urmăririi penale întocmit la data de –, Postul de Poliţie al comunei — a propus neînceperea urmăririi penale faţă de — şi punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de — pentru săvârşirea infracţiunii de furt prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal.
Prin rezoluţia din — dată în dosarul nr. –/P/2012, Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de — în temeiul art. 10 lit. c,d Cod procedură penală.
Împotriva acestei soluţii, partea civilă a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, plângere care a fost respinsă ca nefondată prin ordonanţa nr. — din — cu motivarea că sub aspect subiectiv, fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt, deoarece inculpatul a recoltat porumbul din eroare.
Prin sentinţa penală nr. — din — a Judecătoriei Dorohoi pronunţată în dosarul nr. –/22272013, s-a admis plângerea formulată de către partea civilă — în temeiul art. 278 Cod procedură penală, s-a desfiinţat punctul 2 din rezoluţia din — a Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi dată în dosarul nr. –/P/2012 şi s-a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale faţă de — sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt.
Prin ordonanţa din — dată în dosarul nr. –/P/2012, Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi, în temeiul art. 11 pct. 1 lit. b raportat la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală şi art. 181, art. 90 şi art. 91 Cod penal, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului — pentru săvârşirea infracţiunii de furt prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin.1 Cod penal şi aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în sumă de 300 lei.
Prin ordonanţa nr. — din –, plângerea părţii civile formulate împotriva ordonanţei din — a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva ordonanţei din — dată în dosarul nr. –/P/2012 şi a ordonanţei nr. — din — partea civilă — a formulat plângere înregistrată în termenul prevăzut de art. 2781 Cod procedură penală, înregistrată pe rolul acestei instanţe cu nr. –/222/2013 din –.
Prin încheierea din –, Judecătoria Dorohoi a admis plângerea formulată de –, a infirmat ordonanţa din — şi ordonanţa nr. — din — date în dosarul nr. –/P/2012 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi, în baza art. 2781 alin. 8 Cod procedură a reţinut cauza pentru judecată în complet legal constituit iar în baza art. 9 alin. 2 Cod procedură penală a pus în mişcare acţiunea penală faţă de — pentru săvârşirea infracţiunii de furt prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. 1 Cod penal, faptă constând în aceea că în data de –, deşi a fost avertizat de către martora –, a recoltat şi sustras cultura de porumb de pe o suprafaţă de 0,08 ha teren care aparţine părţii vătămate –.
La termenul din –, partea vătămată — s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 410 lei daune materiale (din care suma de 360 lei reprezentând contravaloarea cantităţii de 300 kg boabe porumb pe care ar fi obţinut-o de pe suprafaţa de 8 ari teren şi suma de 50 lei reprezentând contravaloarea unei căruţe de coceni) şi suma de 1.000 lei daune morale pentru suferinţele psihice provocate de către inculpat prin fapta sa.
La data de — s-a dat citire actului de sesizare al instanţei şi s-a dispus audierea în cauză a martorilor — audiaţi în cursul urmăririi penale.
La termenul din –, instanţa a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care este cercetat inculpatul, respectiv din infracţiunea de furt prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal de la 1968, în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 228 alin. 1 din Noul cod penal.
Faţă de probele administrate în cursul urmăririi penale şi a judecăţii instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
În anul 2012 partea civilă a reclamat faptul că data de inculpatul i-a recoltat şi sustras porumbul de pe o suprafaţă de 8 ari teren situată pe raza comunei–, jud. B–.
Prin declaraţia pe care a dat-o la Postul de Poliţie al comunei — în data de –, inculpatul a arătat că terenul care se învecinează cu cel al părţii civile şi pe care l-a lucrat în anul 2012, provine de la soacra sa — şi s-a înţeles cu aceasta în toamna anului 2011 să cultive suprafaţa respectivă de teren. Susţine că în primăvara anului 2012 a însămânţat porumb furajer până în zona în care partea civilă a însămânţat cartofi şi a considerat că în zona respectivă este hotarul dintre proprietăţi. A arătat că pe parcursul anului 2012 a păşit şi erbicidat cultura de porumb fără ca — sau alte persoane să îl avertizeze că nu este terenul său, în data de — a mers la teren şi a observat că — a recoltat cartofii prin urmare dânsul a recoltat toată suprafaţa de porumb pe care ştia că a însămânţat-o. Mai arată că a fost avertizat de către — că terenul de pe care cultiva porumb era a părţii civile însă ştiind că el a cultivat terenul respectiv i-a spus acesteia că terenul îi aparţine şi porumbul este al său, că ulterior, după efectuarea cercetărilor de către poliţie s-a constatat că terenul de pe care a recoltat porumb este al părţii civile, a recunoscut că a făcut o greşeală şi a încercat de două ori să se înţeleagă cu partea civilă însă nu a reuşit deoarece aceasta i-a cerut cantitatea de 300 kg boabe porumb boabe pentru mâncare, cerere cu care nu a fost de acord deoarece de pe suprafaţa de 8 ari teren nu putea să recolteze cantitatea respectivă.
Martora — care locuieşte în apropierea terenului părţii civile, arată prin declaraţiile date în cauză, că inculpatul a cultivat porumb furajer iar partea civilă a cultivat pe partea ei teren porumb pentru consum şi nu se putea face confuzie între cele două tipuri de porumb. Arată martora că în primăvara anului 2012 partea civilă a cultivat mai întâi cartofi iar pe partea care se învecina cu terenul lucrat de inculpat a cultivat porumb şi s-a înţeles cu dânsa să îi recolteze porumbul respectiv urmând ca în schimbul lucrării să primească cocenii. Susţine că l-a văzut pe inculpat şi fiul acestuia când recoltau porumbul părţii civile, i-a avertizat pe aceştia că nu este terenul lor însă inculpatul nu a spus nimic.
În raport de probele administrate, se poate reţine cel mult că inculpatul a fost în eroare cu privire la terenul părţii civile în momentul în care a început recoltarea însă acesta a continuat să recolteze porumbul şi l-a transportat la locuinţa lui şi după ce a fost avertizat de către martora — că terenul respectiv nu îi aparţine. De asemenea susţinerea acestuia că a cultivat porumb până în zona în care partea civilă a cultivat cartofi nu este adevărată, deoarece din probe a rezultat că partea civilă a cultivat porumb până la linia de hotar cu terenul inculpatului.
Potrivit art. 5 alin. 1 din Legea 286/2009 (Noul cod penal), în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Potrivit art. 181 Cod penal de la 1968 în vigoare la data săvârşirii faptei, nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege, şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
În evaluarea pericolului social trebuie să se ţină seama în mod complet de criteriile prevăzute de art. 181 alin 2. Cod penal, respectiv de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, împrejurările în care a fost comisă, urmarea produsă, criterii raportate şi la persoana şi conduita făptuitorului, evaluate deopotrivă sub aspect psihofizic şi social.
Instanţa constată că inculpatul a săvârşit fapta reţinută în sarcina sa însă această faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni având în vedere că prin împrejurările în care a fost comisă, conţinutul concret şi urmarea produsă a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală. De asemenea inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale şi a recunoscut fapta prin declaraţia dată în timpul cercetării penale.
Potrivit art. 3 din Legea 255 din 19 iulie 2013 pentru punerea în aplicare a legii 135/2010 privind Noul cod de procedură penală, legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi.
Potrivit art. 19 din Legea 255/2013, atunci când în cursul procesului se constată că în privinţa unei fapte comise anterior intrării în vigoare a Noului cod penal sunt aplicabile dispoziţiile art. 181 din Codul penal de la 1968, ca lege penală mai favorabilă, procurorul dispune clasarea iar instanţa dispune achitarea în condiţiile codului de procedură penală.
Prevederile art. 19 din Legea 255/2013, reglementează cu caracter tranzitoriu un mecanism derogatoriu atât de la prevederile legii vechi cât şi de la cele noi, în sensul că se va face o apreciere în concret a gradului de pericol social potrivit art. 181 din Codul penal din 1968, dându-se astfel efect principiului aplicării legii penale mai favorabile, dar se va adopta una dintre soluţiile prevăzute de noul Cod de procedură penală – clasarea sau achitarea – (chiar dacă lipsa pericolului social concret nu se regăseşte între temeiurile ce pot fundamenta o astfel de soluţiile potrivit legii noi), fără a se mai aplica o sancţiune administrativă.
În raport de cele arătate, instanţa va dispune achitarea inculpatului –, în temeiul art. 5 din Noul Cod penal, raportat la art. 19 din Legea 255/2013 cu aplicarea art. 16 alin. 1 lit. b teza II Cod procedură penală.
Potrivit art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, instanţa se pronunţă prin aceiaşi hotărâre şi asupra acţiunii civile.
În cauză, — s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 410 lei cu titlu de daune materiale (din care suma de 360 lei reprezentând contravaloarea cantităţii de 300 kg boabe porumb pe care ar fi obţinut-o de pe suprafaţa de 8 ari teren şi suma de 50 lei reprezentând contravaloarea unei căruţe de coceni) şi suma de 1.000 lei daune morale pentru suferinţele psihice provocate de către inculpat prin fapta sa.
Prin adresa nr. — din –, primăria comunei — arată că în anul 2012 producţia la hectar pe raza comunei a fost de 3000 kg /ha iar de pe suprafaţa de 800 mp partea civilă ar fi obţinut aproximativ 240 kg de porumb. Se mai arată că în cursul anului 2012, pe piaţa liberă kilogramul de porumb boabe s-a vândut cu preţul de 0,80 lei kg.
Prin declaraţia dată, martorul — arată că de pe suprafaţa de 800 mp, partea civilă ar fi putut obţine între 200 şi 250 kg porumb,
Prin declaraţia dată în instanţă partea civilă a arătat că în anul 2012 a cumpărat porumb boabe cu 1,3 lei kg şi a solicitat contravaloarea cantităţii de 300 kg boabe porumb deoarece în anul 2011 de o suprafaţă similară de teren a obţinut o recoltă mai mare însă are în vedere faptul că în anul 2012 a fost secetă.
Martora — a arătat că de pe terenul părţii civile ar fi rezultat o căruţă de coceni, că dânsa trebuia să primească cocenii în schimbul lucrării de recoltare a porumbului şi că o căruţă de coceni costă în jur de 50 – 60 lei.
La stabilirea daunelor materiale instanţa va avea în vedere o cantitate de 250 kg porumb la preţul de 1,2 lei/kg şi suma de 500 lei pentru o căruţă de coceni şi va obliga inculpatul să achite părţii civile cu titlu de daune materiale suma de 350 lei.
Partea civilă a solicitat şi obligarea inculpatului la plata de daune morale în sumă de 1.000 lei.
Cuantificarea daunelor morale se stabileşte de către instanţă prin apreciere, ca urmare a criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării.
Instanţa apreciază că partea civilă a fost afectată în plan psihic în special datorită faptului că inculpatul nu a înţeles să îi achite daunele materiale de bunăvoie fapt care a condus la formularea repetată de plângeri atât la parchet cât şi în instanţă, prin urmare va obliga inculpatul să achite acesteia cu titlu de daune morale suma de 5.000 lei, sumă care consideră că poate să dea satisfacţie morală acesteia şi în acelaşi timp să nu conducă la o îmbogăţire fără justă cauză.
În baza art. 274 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 400 lei.
Onorariul în sumă de 200 lei pentru avocat din oficiu –, va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiţie.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
În temeiul art. 386 Cod procedură penală raportat la art. 7 din Legea 255/2013, dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de furt prevăzută de art. 208 alin. 1 Cod penal de la 1969 pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, în infracţiunea de furt prevăzută de art. 228 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 5 Cod penal, raportat la art. 19 din Legea 255/2013 cu aplicarea art. 16 alin. 1 lit. b teza II, Cod procedură penală, achită inculpatul –, fiul lui –, născut la data de — în comuna –, cu domiciliul în — şi reşedinţa în –studii liceale, căsătorit, fără antecedente penale, –, pentru săvârşirea infracţiunii de furt prevăzută şi pedepsită de art. 228 alin. 1 Cod penal.
Admite în parte acţiunea civilă şi în temeiul art. 397 Cod procedură penală, raportat la art. 1357 Cod civil, obligă inculpatul să achite părţii civile — suma de 350 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 500 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 274 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate stat în sumă de 400 lei.
Onorariul pentru avocat din oficiu — în sumă de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiţie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi —
PREŞEDINTE, GREFIER,
