Prin actul de sesizare s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.208 al.1-209 al.1 lit. a şi alin.3 lit. f c.p., reţinându-se în sarcina acestora că au sustras de la un vagon cisternă garat într-o halta de marfă un numar de aparate de tracţiune complete, cârlige de tracţiune şi o scăriţă metalică.
Tribunalul, analizând actele şi lucrările dosarului a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de mai sus în infracţiunea prev. de art. 208-209 al.1 lit. a c.p. şi făcând aplicarea disp. art.25 c.p., art. 41 c.p.p. şi ar. 42 c.p.p. a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Ploieşti.
Pentru a pronunţa această soluţie tribunalul a reţinut că staţia în care era garat vagonul din care au fost sustrase componentele este o staţie de revizie vagoane, iar înainte de îndrumarea în circulaţie, vagoanele sunt verificate de către personalul reviziei care ia toate măsurile necesare pentru punerea în circulaţie în condiţii de siguranţă a acestora.
Potrivit art. 209 al.3 lit. f c.p.p constituie infractiunea de furt calificat în această variantă sustragerea următoarelor categorii de bunuri: instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian şi componente ale acestora precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente.
Aliniatul 3 al articolului 209 c.p. a fost introdus prin O.U.G. 207/2000 pentru a pedepsi mai aspru sustragerea unor categorii de bunuri care luaseră amploare în ultima perioadă şi puneau în pericol aceste relaţii sociale apărate de legea penală, inclusiv siguranţa traficului feroviar, rutier,naval sau aerian precum şi a participanţilor la acest trafic.
În speţă, vagonul de unde au fost sustrase nu făcea parte dintr-o garnitură care staţiona temporar în haltă ci era garat separat în vederea reviziei, ori textul de lege expus mai sus se referă la componentele mijloacelor de transport aflate în stare de funcţionare şi parcate temporar pentru care prin sustragerea unor componente aferente se afectează siguranţa circulaţiei respective.
Judecătoria investită astfel cu soluţionarea cauzei, şi-a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului după schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 208-209 al.1 lit.a c.p. în infracţiunea prev. de art. 208-209 al.1 lit. a şi al.3 lit.f c.p. şi constatând existenţa conflictului negativ de competenta a înaintat dosarul instanţei ierarhic superioare comune, respectiv Curtea de Apel .
La pronunţarea sentinţei, judecătoria a reţinut că disp. art. 209 alin. 3 lit. f Cod Penal sunt de strictă interpretare şi se referă atât la instalaţii de siguranţă, dirijarea traficului feroviar precum şi la componente ale mijloacelor de transport aferente, componente ce au fost sustrase de către cei doi inculpaţi.
S-a arătat că, legiuitorul nu a făcut distincţie între vagoanele aflate în circulaţie sau garate in vederea reviziei, ci s-a incriminat furtul componentelor mijloacelor de transport, ca o măsură de siguranţă, apreciind că în cauza de faţă, componentele sustrase de inculpaţi sunt de natură să afecteze siguranţa circulaţiei pe calea ferată şi prin urmare starea de pericol subzistă.
Curtea de Apel, examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de prevederile legale incidente în cauză, a constatat că instanţa competentă să soluţioneze acţiunea penală este judecătoria .
Pentru a pronunţa această soluţie Curtea de Apel a reţinut că alin 3 al art. 209 Cod Penal, introdus prin OUG 10/11 ian. 2001, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea 456/2001 şi Legea 20/2002, a fost impus, în opinia Curţii, de necesitatea protejării relaţiilor sociale referitoare la siguranţa traficului feroviar, rutier, naval sau aerian, precum şi a participanţilor la acest trafic, în contextul în care sustragerea unor categorii de bunuri de acest fel luaseră amploare în ultima perioadă şi puneau în pericol respectivele relaţii, aspect ce rezultă din interpretarea sistematică şi istorico-teleologică a textului de lege menţionat.
De asemenea, se impune constatarea ca norma juridică înscrisă în art. 209 alin. 3 Cod Penal şi care constituie agravantă la infracţiunea de furt calificat, trebuie interpretată nu doar în litera ci şi în spiritul pentru care acesta a fost editată, respectiv pentru prevenirea ori, după caz, sancţionarea celor care sustrag, printre altele instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, componente ale acestora şi componente ale mijloacelor de transport ce pun în pericol traficul feroviar şi acesta pentru a nu se ajunge la reţinerea nejustificată a acestei agravante şi în cazul în care au fost sustrase componente aflate în depozite, magazii, fiind prin urmare demontate.
Or, în speţă, partea, civilă a precizat că prin acţiunea de sustragere a respectivelor bunuri inculpaţii nu au pus în pericol siguranţa circulaţiei, motivând că vagonul era staţionat şi înainte de a fi îndrumat în circulaţie acesta se verifică de către personalul de revizie. (sent. pen. Nr. 621/11.11.2004 a Tribunalului Prahova,definitiva).
