Furt autoturism. Inculpatul a încheiat cu partea vătămată SAS un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect autoturismul, preţul nefiind achitat integral. Utilizarea de către inculpat a cheilor de la autoturism pentru sustragerea acestuia şi vânzarea către un terţ.
Prin rechizitoriul nr.12267/P/2006 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, înainatat instanţei şi înregistrat sub nr.10518/303/2008, a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului GB, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.208 al.1-209 al.1 lit.e,g,i Cod penal.
În actul de inculpare se reţine că în noaptea de 24 spre 25.10.2006 inculpatul GB a sustras autoturismul marca BMW 520i, aparţinând părţii vătămate SAS, din incinta complexului sportiv Steaua.
Analizând întregul material probatoriu administrat în cauză, prin sentinţa penală nr. 355/11.05.2009, definitivă prin neapelare, instanţa a reţinut că, în luna iunie 2006 inculpatul GB a încheiat cu partea vătămată SAS un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect autoturismul marca BMW 250i, preţul fiind stabilit la suma de 1.500 de euro. Autoturismul respectiv fusese achiziţionat de inculpat de la numitul MC, fără a se face însă formalităţile de înregistrare a vânzării, motiv pentru care partea vătămată a întocmit o chitanţă constatatoare a vânzării cu numitul MC.
În noaptea de 24/25.10.2006, inculpatul a luat autoturismul respectiv din incinta Complexului sportiv Steaua unde se afla parcat folosind rândul de chei rămase la el şi l-a revândut numitului EAA în cursul aceleiaşi zile contra sumei de 700 de euro. Acesta la rândul său a vândut autoturismul numitului NC care a fost depistat de poliţie conducând autoturismul respectiv la data de 10.11.2006.
Astfel, din procesul verbal de depistare aflat la filele 17-18 şi a imaginilor captate de camerele de supraveghere video de pe DN1, rezultă că la data de 10.11.2006, martorul NC a fost depistat conducând în or. Sinaia autoturismul marca BMW 250i. Martorul EAA a confirmat declaraţia numitului NC în sensul că i-a vândut acestuia autoturismul menţionat la o săptămână după ce, la rândul său cumpărase autoturismul de la inculpat contra sumei de 700 de euro. Martorul a mai menţionat că inculpatul i-a arătat la momentul cumpărării chitanţa de mână pe care o întocmise cu proprietarul şi actele maşinii, încredinţându-i şi cheile.
Inculpatul a recunoscut faptul că a luat autoturismul din locul unde se afla parcat, precizând că partea vătămată nu îi achitase preţul integral convenit, acesta arătând că din preţul convenit de 1500 de euro, partea vătămată i-a achitat la momentul vânzării suma de 500 de euro restul urmând a fi achitaţi după o lună, cei doi înţelegându-se şi ca al doilea rând de chei şi actele să rămână la inculpat până la plata integrală. Susţinerile inculpatului cu privire la negocierile privind vânzarea autoturismul între părţi au fost confirmate de martori care au arătat că au fost de faţă la aceasta.
Deşi partea vătămată a afirmat că ar fi plătit preţul integral la data la care i-a fost predat autoturismul de către inculpat, declaraţia sa sub acest aspect este infirmată chiar de susţinerea martorului T indicat de partea vătămată ca fiind de faţă la încheierea contractului şi care a afirmat că „am asistat la discuţii între cele două părţi cu privire la preţul autoturismului, însă nu pot preciza în ce constau aceste neînţelegeri”. Mai mult, nu există nicio explicaţie plauzibilă, alta decât restul de preţ neachitat pentru care partea vătămată să fi acceptat să primescă actele autoturismului în copie.
Fapta inculpatului GB de a sustrage în noaptea de 24/25.10.2006 autoturismul marca BMW 520i, aparţinând părţii vătămate SAS, parcat în incinta Complexului Sportiv Steaua, folosind fără drept chei adevărate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al.1-209 al.1 lit.e, g şi i Cod penal.
Astfel, elementul material al laturii obiective a infracţiunii a constat în luarea autoturismului respectiv din posesia părţii vătămate, fără consimţământul acestuia.
Sub raportul laturii subiective, vinovăţia s-a realizat sub forma intenţiei directe caracterizată prin scopul urmărit de inculpat şi anume acela de a-şi însuşi autoturismul. Având în vedere că la momentul la care părţile au convenit asupra vânzării-cumpărării bunului a fost transmis şi dreptul de proprietate în lipsa unei cluaze exprese care să condiţioneze transmisiunea de plata integrală a preţului este evident că însuşirea a avut loc fără drept. Chiar şi dacă părţile ar fi convenit o asemenea condiţie fapta ar fi constituit infracţiune deoarece la acel moment bunul se afla în posesia părţii vătămate.
La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei care este dat de împrejurările agravante în care aceasta a fost săvârşită, dar şi de mobilul care l-a determinat pe inculpat să o comită, respectiv nerespectarea de către partea vătămată a termenului privind plata restului de preţ convenit şi convingerea subiectivă a inculpatului că în lipsa unui act constatator nu are căi legale pentru a-şi realiza creanţa, dar şi datele ce caracterizează persoana inculpatului care nu are antecedente penale şi conduita sa procesuală, acesta prezentându-se la fiecare termen şi asumându-şi responsabilitatea faptei.
Faţă de cele expuse instanţa l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare, reţinând în favoarea sa circumstanţe atenuante, respectiv conduita bună înainte şi atitudinea sa după săvârşirea infracţiunii.
La aplicarea pedepsei accesorii s-a ţinut seama de faptul că infracţiunea săvârşită prin natura ei nu denotă o nedemnitate în exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. d şi e Cod penal, iar inculpatul nu s-au folosit pentru săvârşirea acestora de vreunul din drepturile prev. de art. 64 lit. c Cod penal şi i se va interzice exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza aIIa şi b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
Constatând că sunt întrunite condiţiile prev. de art. 81 Cod penal şi apreciind faţă de circumstanţele personale ale inculpatului şi mobilul faptei că scopul pedepsei poate fi realizat şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, instanţâa a dispus suspenadarea condiţionată a executării pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 9 luni şi în consecinţă a dispune şi suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a pedepsei principale şi va atrage atenţia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării.
În ceea ce priveşte pretenţiile civile ale părţii vătămate SAS, instanţa a constatat că acesta solicită contravaloarea autoturismului, arătând că acesta i-a fost sustras din nou după restituirea de către poliţie şi a depus în acest sens o adresă emisă de Serviciul Furturi de Autovehicule prin care se adevereşte că acesta a sesizat furtul autovehiculului în noaptea de 15/16.04.2007, autorii nefiind identificaţi nici până în prezent, astfel încât între prejudiciul suferit de acesta prin sustragerea autoturismului în noaptea de 15/16.04.2007 după ce acesta fusese recuperat în urma sustragerii de către inculpat nu există legătură de cauzalitate, motiv pentru care instanţa a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă.
