Obiect: furt calificat, art. 208-209 alin. 1 lit. e Cod penal
SENTINŢA PENALĂ Nr. 171/3 iunie 2010
Prin rechizitoriul înregistrat la această instanţă sub, Parchetul de pe lângă Judecătorie a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului B.G., , ocupaţia administrator firmă, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208-209 alin. 1 lit. e Cod penal, constând în aceea că la data de 10.06.2009, a vândut, fără niciun drept, un buldozer S1500, proprietatea firmei SC „X.” , reprezentată prin administrator S.C., respectiv numitului A.I., care l-a dezasamblat şi l-a vândut apoi la Remat Iaşi.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 49.500 lei, c/val. bunului sustras, piesele de schimb şi manopera reparaţiilor efectuate, precum şi cu suma de 5000 lei, reprezentând beneficiul nerealizat, fiind nevoit să închirieze un alt utilaj pentru finalizarea unei lucrări contractate.
Deşi inculpatul a solicitat termen pentru a-şi angaja apărător, apărătorul ales al acestuia a procedat la rezilierea contractului de asistenţă juridică cu inculpatul, iar inculpatul nu s-a mai prezentat în instanţă în mod nejustificat.
Au fost audiaţi martorii A.V., I.A., A.I., N.D. şi A.C., declaraţiile acestora fiind consemnate la dosarul cauzei.
Examinând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt :
Între inculpat şi SC „X.” , reprezentată prin administrator S.C., s-au derulat afaceri comerciale, în urma cărora, în luna februarie 2009, S.C. a achiziţionat de la inculpat materiale de construcţii în valoare de aproximativ 10.000 lei.
În schimbul materialelor, partea vătămată a lăsat inculpatului o filă CEC, care fiind introdusă la plată în bancă a fost refuzată pentru lipsă de disponibil în cont.
Întrucât nu şi-a recuperat datoria de la partea vătămată, inculpatul a hotărât să valorifice bunuri aparţinând părţii vătămate.
Astfel, l-a contactat pe A.I., căruia i-a spus că partea vătămată i-a lăsat în contul datoriei un buldozer în sat X., com. T., jud. Neamţ şi a vândut acestuia buldozerul, pentru suma de 3500 lei.
Cumpărătorul a angajat apoi pe N.D., C.C. şi A.A., cărora le-a cerut să dezasambleze buldozerul, lucru pe care aceştia l-au şi făcut, apoi cumpărătorul a vândut piesele rezultate către Remat Iaşi.
La dezasamblarea utilajului a asistat şi inculpatul.
În cursul urmăririi penale, inculpatul iniţial a negat fapta, apoi a recunoscut-o, considerând că este îndreptăţit să valorifice bunul, fără acordul părţii vătămate şi fără înştiinţarea acesteia, pentru a-şi recupera o parte din suma datorată.
Situaţia de fapt astfel descrisă se probează cu : plângerea şi declaraţia părţii vătămate, copii ale documentelor doveditoare ale bunului sustras, facturi de achiziţionare a pieselor, declaraţia părţii vătămate prin care recunoaşte datoria pe care o are faţă de inculpat, copii ale documentelor emise de Remat, urmare a achiziţionării utilajului dezasamblat, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, toate coroborate cu declaraţiile date de inculpat în cursul urmăririi penale.
Astfel, martorii A.V., I.A., A.I., N.D. şi A.C. au declarat că firma SC „X.” trebuia să edifice un pod în localitatea T., buldozerul era întreţinut şi în stare bună de funcţionare, după ce a suferit nişte reparaţii capitale, au fost de faţă când inculpatul a dispus dezasamblarea utilajului, iar lucrarea nu a mai putu fi finalizată din această cauză.
Instanţa reţine că, în drept, fapta inculpatului de a sustrage un bun într-un loc public şi de a-l valorifica fără acordul şi înştiinţarea proprietarului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208-209 alin. 1 lit. e Cod penal, text de lege în baza căruia va fi pedepsit.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată, instanţa va avea în vedere gradul de pericol social al infracţiunii, circumstanţele concrete în care a fost comisă, modalitatea de săvârşire a faptei de către inculpat, care a ignorat organele abilitate ale statului, făcându-şi dreptate singur şi care a procedat la aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun pe care partea vătămată îl întrebuinţa la finalizarea unei lucrări contractate în condiţii legale, dar şi persoana inculpatului, care, deşi a avut o poziţie procesuală nesinceră, este totuşi la prima abatere de la legea penală, şi în raport de aceste criterii se reţine că scopul educativ al pedepsei va putea fi realizat prin condamnarea sa la pedeapsa închisorii orientată sub minimul special prevăzut de legea penală.
Cum inculpatul nu este cunoscut cu antecedenţe penale, iar pedeapsa ce va fi aplicată nu depăşeşte 3 ani, instanţa va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, sens în care se va stabili termen de încercare şi va fi atenţionat inculpatul cu privire la dispoziţiile art. 83 Cod penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanţa reţine următoarele :
Partea vătămată SC „X.” , reprezentată prin administrator S.C. este proprietara utilajului sustras de către inculpat, conform contractului şi a facturilor fiscale, utilaj la care de-a lungul timpului a efectuat unele reparaţii, aşa cum rezultă din cuprinsul aceloraşi înscrisuri.
Martorii audiaţi în cauză au declarat că buldozerul sustras de inculpat era folosit la efectuarea unor lucrări de remediere a unui pod din com. T., jud. Neamţ.
Evident că această lucrare nu a mai putu fi finalizată de către partea vătămată, urmare a faptei ilicite a inculpatului.
Instanţa reţine că patrimoniul părţii civile a fost prejudiciat cu suma de 49.500 lei, c/val. bunului sustras, piesele de schimb şi manopera reparaţiilor efectuate, precum şi cu suma de 5000 lei, reprezentând beneficiul nerealizat, SC „X.” fiind nevoită să închirieze un alt utilaj pentru finalizarea lucrării contractate, prejudiciu pe care inculpatul nu l-a contestat.
În consecinţă, în baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală, art. 998 – 999 Cod civil, inculpatul va fi obligat să plătească părţii civile sumele mai sus stabilite.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, iar în baza art. 193 Cod procedură penală, la plata cheltuielilor judiciare către partea vătămată.
