Furt calificat. Concurs de infracţiuni. Individualizarea pedepselor


Prin sentinţa penală nr. 3778/23.11.2015, instanţa a dispus:

« În baza art.386 Cod procedură penală schimbă pentru fiecare inculpat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, dintr-o infracţiune de „furt calificat” prevăzută de art.228 alin.1- art.229 alin.1 lit.b Cod penal în trei infracţiuni de „furt calificat” prevăzute de art.228 alin.1- art.229 alin.1 lit.b Cod penal.

Condamnă pe fiecare din inculpaţii U., fără antecedente penale, şi N., fără antecedente penale, la câte trei pedepse de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea a trei infracţiuni de „furt calificat” prevăzute de art.228 alin.1- art.229 alin.1 lit.b Cod penal cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală.

În baza art.38 alin.1 şi art.39 alin.1 lit.b Cod penal, pentru fiecare din inculpaţii U. şi N. stabileşte ca pedeapsă rezultantă pedeapsa cea mai grea de  9 (nouă) luni închisoare la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv un spor de 6 (şase) luni închisoare.

Pedeapsă rezultantă stabilită pentru fiecare din inculpaţii U. şi N. : 1 (un) an şi 3 (trei) luni închisoare. 

(…)În baza art. 91 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepselor aplicate inculpaţilor  U. şi N. pe o durată de 3 (trei) ani ce constituie termenul de supraveghere stabilit conform art.92 Cod penal.(…)»

Pentru a dispune astfel, instanţa a constatat, în esenţă, următoarele:

În noaptea de 01/02.06.2014 au sustras, de pe islazul satului L. patru cabaline aparţinând persoanelor vătămate O.I., O.P., O.M..

În speţă, faptele inculpaţilor realizează conţinutul a trei infracţiuni de furt calificat distincte, nu a unei infracţiuni unice, având în vedere că prin activitatea lor ilicită inculpaţii au adus atingere celor trei patrimonii distincte aparţinând persoanelor vătămate. În acelaşi timp, inculpaţii au cunoscut sau cel puţin au acceptat că prin faptele lor aduc atingere acestor patrimonii distincte, având în vedere că animalele au fost sustrase de pe islazul sătesc, loc în care în mod uzual sătenii îşi lasă cabalinele la păscut şi faptul că în mediul rural sunt extrem de puţine situaţiile în care o familie deţine mai mult de două cabaline.

La individualizare judiciară a pedepselor, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art.74 Cod penal, în conformitate cu care stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea inculpatului, care se evaluează în funcţie de: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În raport de aceste criterii, instanţa a luat în considerare că faptele au fost comise de inculpaţi pe fondul consumului de băuturi alcoolice, că bunurile sustrase au o importantă valoare economică pentru persoanele ce trăiesc în comunităţile rurale, că inculpaţii nu au antecedente penale, că au avut o atitudine constant sinceră şi de colaborare cu organele judiciare, facilitând astfel soluţionarea completă şi într-un timp scurt a cauzei penale în care au fost implicat, precum şi împrejurarea că au dezvăluit organelor de poliţie itinerariul infracţional, reuşindu-se astfel recuperarea tuturor cabalinelor sustrase.

Raportat la aceste criterii, instanţa a apreciat că se impune pentru fiecare infracţiune pedepsei închisorii, într-un cuantum nu mult peste minimul special prevăzut de lege, astfel cum acesta a fost redus ca efect al aplicării dispoziţiilor art.396 alin. 10 Cod procedură penală.

Faţă de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, de poziţia procesuală sinceră şi de conduita ulterioară săvârşirii faptelor penale, instanţa a apreciat că stabilirea unei pedepse cu închisoarea şi supravegherea conduitei inculpaţilor pentru o perioadă determinată este suficientă pentru ca acesta să se conformeze rigorilor legii penale pe viitor, fără a fi necesară executarea pedepsei stabilite în regim de detenţie.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei rezultante, instanţa a avut în vedere că pedeapsa rezultantă stabilită pentru fiecare inculpat este închisoarea mai mică de 3 ani, că inculpaţii nu au mai fost condamnaţi anterior, şi-au manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii şi, în raport de persoana inculpaţilor şi de posibilităţile acestora de îndreptare, pe care instanţa le consideră ca fiind încă ridicate, apreciază că aplicarea unei pedepse este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, inculpaţii nu vor mai comite infracţiuni, cu condiția supravegherii conduitei lor pe o perioadă determinată.