Furt calificat în varianta normativă prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 209 alin. 3 lit. c din Codul penal. Interpretarea sintagmei „reţele electrice”.
Din definiţia legală a sintagmei „reţele electrice”, care se regăseşte în art. 3 pct. 63 din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice şi a gazelor naturale, se desprinde concluzia că reţeaua electrică este ansamblul de linii, inclusiv elementele de susţinere şi de protecţie a acestora, staţiile electrice şi alte echipamente electroenergetice conectate între ele din afara imobilului locuinţă punct de consum.
Agravanta prev. de art. 209 alin. 3 lit. c din Codul penal nu este incidentă în speţa în care fapta constă în sustragerea de conductori integraţi în instalaţia electrică interioară a unui imobil casă particulară.
Secţia penală – Decizia nr. 847/16 septembrie 2013
Prin sentinţa penală nr. 63/14 mai 2013, pronunţată de Judecătoria Sălişte în dosar nr. 289/294/2013, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 208 al. 1 CP , art. 209 al.1 lit. g,i şi al.3 lit. c CP cu aplicarea art. 41 al. 2 CP , art. 99 şi urm. CP şi art.320 ind.1 CPP, a fost condamnat inculpatul M.M. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat (2 acte materiale).
În baza art. 71 alin 2 CP i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua şi lit. b CP după împlinirea vârstei de 18 ani.
În baza art. 81 CP s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 2(doi)ani care constituie termen de încercare ,conform art. 110 CP .
În baza art. 359 CP. i s-a atras atenţia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 CP.
În baza art. 71alin. 5 CP s-a dispus suspendarea pe perioada suspendării condiţionate a executării pedepsei şi a executării pedepselor accesorii .
În baza art. 14 CPP şi art. 346 CP a fost admisă în parte acţiunea civilă şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabil civilmente M.G. şi M.N., să plătească către partea civilă D.I. suma de 3500 lei contravaloarea prejudiciului nerecuperat şi către partea civilă L.M. suma de 1200 lei contravaloarea prejudiciului nerecuperat.
În baza art. 191 CPP a fost obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente M.G. şi M.N., să plătească către stat suma de 957 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 557 lei în faza de urmărire penală din care 400 lei onorariul avocatului B.D.M. în faza de urmărire penală şi 200 lei onorariul avocatului din oficiu S.L., în faza de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a constatat următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sălişte inculpatul M.M. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută şi pedepsită de art.208 al.1 , art. 209 al. 1 lit. g,i, şi al.3 lit. c din CP cu aplicarea art.41 al.2 CP.( 2 acte materiale).
În fapt, s-a reţinut în actul de sesizare:
La începutul lunii ianuarie 2012, în jurul orei 18,30, inculpatul minor M.M. s-a deplasat în zona „M.”, pe raza comunei G.R. la casa de vacanţă a părţii vătămate D.I. Profitând de faptul că acest imobil se afla în construcţie, a oprit curentul electric de la panoul situat în curte şi a pătruns în interiorul clădirii unde a smuls din doze aprox. 2500 m de conductori de cupru din instalaţia electrică, care era în stare de funcţionare. La scurt timp, inculpatul s-a deplasat pe câmp şi a ars aceşti conductori. Firele de cupru astfel rezultatele-a ascuns la domiciliu, iar după două zile acesta le-a valorificat martorei L.M.A. din Sibiu cu o sumă ce nu o mai poate preciza. De asemenea, s-a stabilit pe parcursul cercetărilor ca şi anterior, în decembrie 2011, în jurul orei 14,00 inculpatul M.M. s-a deplasat în aceeaşi zonă la casa de vacanţă a părţii vătămate L.M., imobil ce se afla în stare de construcţie.
Prin efracţie , acesta a pătruns în curte unde a întrerupt curentul şi apoi a secţionat un conductor trifazic, însuşindu-şi astfel 30 m de conductor din aluminiu din reţeaua electrică de curent trifazic aflată în stare de funcţionare şi 4 prelungitoare electrice dintr-o magazie. În acelaşi mod inculpatul a secţionat pe câmp bunurile sustrase, le-a ars şi apoi le-a ascuns la domiciliul său. După două zile, bunurile sustrase şi alte bucăţi de fier le-a vândut martorei G.M.L. din Sibiu, obţinând suma totală de 25 lei.
În drept, s-a reţinut în actul de sesizare:
Faptele inculpatului minor M.M., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 208 al. 1, art. 209 alin. 1 lit. g, i şi al. 3 lit.c din C.p.p. cu apll. Art. 41 al. 2 C.p.( două acte materiale) şi art. 99 şi urm. C.p.
Mijloace de probă arătate în actul de sesizare:
Plângerea părţii vătămate D.I., declaraţia acestuia, proces-verbal de sesizare din oficiu şi declaraţia părţii vătămate L.M.; – proces – verbal de cercetare la faţa locului ( imobil D.I.) şi planşe fotografice ; – proces – verbal de cercetare la faţa locului ( imobil L.M.) şi planşe fotografice; – declaraţiile părţilor vătămate D.I.( nu se constituie parte civilă) şi L.M. ( parte civilă) în cauză, pretenţii 1200 lei) ; – declaraţiile martorei G.M.L. căreia inculpatul i-a vândut conductori de aluminiu şi fier vechi, obţinând suma de 25 lei, arată că nu cunoştea provenienţa bunurilor; – declaraţiile martorei L.M.A. care arată că în ianuarie 2012 a cumpărat bucăţi de sârmă de cupru de la inculpat, fără însă a mai putea preciza suma obţinută de acesta . – declaraţiile martorului R.I. care atesta că la începutul lunii ianuarie 2012 a lucrat şi finalizat instalaţia electrică (demisol şi parter) de la casa de vacanţă a părţii vătămate D.I.; – declaraţia martorului P.G. care atestă că bunul sustras (cablu)de la partea vătămată L., făcea parte dintr-o reţea electrică de curent trifazic în stare de funcţionare; – declaraţiile inculpatului care recunoaşte faptele reţinute în sarcina sa(f.80-85); – cazier judiciar;-. Proces-verbal de identificare inculpat; – acte specifice inculpatului minor( expertiza psihiatrică, adeverinţa de studii, caracterizare, copie certificat naştere); – delegaţie apărător din oficiu ; – mandat de aducere, citaţii şi prezentarea materialului de urmărire penală .
Din actele şi lucrările dosarului prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
Partea vătămata D.I. înţelege să se constituie parte civilă cu suma de 2300 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului nerecuperat.
Inculpatul prezent în faţa instanţei a declarat că recunoaşte faptele reţinute în sarcina sa prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sălişte şi că recunoaşte probele administrate în faza de urmărire penală, pe care şi le însuşeşte, solicitând aplicarea prevederilor art .320 ind. 1 CPC.
În fapt, în cursul lunii ianuarie 2012 în jurul orei 18,30 inculpatul minor s-a deplasat în zona numită „M” de pe raza localităţii G.R. la casa de vacanţă a părţii vătămate D.I. şi a pătruns în interiorul clădirii de unde a sustras din doze 2500 m de conductori de cupru din instalaţia electrică . După aproximativ 2 zile le-a valorificat martorei L.M.A. , dar nu poate preciza suma. Din cercetări a rezultat că acesta s-a deplasat în cursul lunii decembrie 2011 în aceeaşi zonă, la locuinţa părţii vătămate L.M. de unde a sustras prin efracţie 30 m. de conductor din aluminiu din reţeaua de curent trifazic şi 4 prelungitoare electrice. Acestea au fost vândute martorei G.M.L. din Sibiu contra sumei de 25 lei. Starea de fapt este dovedită cu recunoaşterea inculpatului coroborate cu declaraţiile martorilor G.M.L., L.M.A., R.I. şi P.G., precum şi declaraţiile părţilor vătămate D.I. şi L.M. Partea vătămată L.M. s-a constituit part civilă în faza urmăririi penale cu suma de 1200 lei.
În drept, faptele inculpatului M.M. care în luna decembrie 2011, pe timp de zi, a pătruns şi sustras din imobilul părţii vătămate L.M. 30m conductori din aluminiu din reţeaua electrică aflată în stare de funcţionare şi 4 prelungitoare electrice, iar la începutul lunii ianuarie 2012, pe timp de noapte, prin efracţie, a sustras din imobilul părţii vătămate D.I. 2500 m. de conductori din cupru, însuşindu-şi banii astfel obţinuţi,întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art . 208 alin 1 ,209 alin 1 lit. g şi i C. pen. cu aplicarea art. 41 alin 2 C. pen. şi art. 99 şi urm C. pen .
Procedând la individualizarea pedepselor prima instanţă a arătata că, potrivit criteriilor generale prevăzute de art. 52 şi 72 Cp, ţinând cont de gradul de pericol social concret al faptelor, de scopul pedepsei penale, de împrejurarea că la data comiterii faptelor inculpatul era minor, că a recunoscut săvârşirea faptelor solicitând aplicarea prevederilor art. 320 ind. 1 C.pr. pen, a făcut aplicarea prevederilor aer 99 şi urm C. pen şi art .320 ind 1 C.pr. pen. precum şi a art. 41 alin 2 C.pen. şi l-a acondamnat pe inculpat cum mai sus s-a arătat.
În baza art. 81 CP prima instanţă a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 2(doi)ani care constituie termen de încercare ,conform art. 110 CP.
În baza art. 359 CP. prima instanţă i-a atras atenţia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 CP.
Prima instanţă a făcut apoi aplicarea art. 14 CPP şi art. 346 CP şi a admis în parte acţiunea civilă şi, în consecinţă, a obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabil civilmente M.G. şi M.N., să plătească către partea civilă D.I. suma de 3500 lei contravaloarea prejudiciului nerecuperat şi către partea civilă L.M. suma de 1200 lei contravaloarea prejudiciului nerecuperat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termen, recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Sălişte.
Prin memoriul scris de recurs, parchetul a solicitat casarea sentinţei şi, în rejudecare:
-a se majora pedeapsa aplicată inculpatului, cu motivarea că aceasta este stabilită la un cuantum nelegal, situat sub limita minimă obţinută prin aplicarea disp. art. 109 alin. 1 din Codul penal şi art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală;
-a se majora suma cu titlu de cheltuieli judiciare, pentru ambele faze ale procesului penal, la care a fost obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente, la suma de 757 lei.
Procurorul de şedinţă, în virtutea prevederilor art. 38510 alin. 3 din Codul de procedură penală, a arătat că sentinţa de primă instanţă este susceptibilă de casare cu reţinere însă pentru a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei prin înlăturarea agravantei prev. de art. 209 alin. 3 lit. c din Codul penal, cu consecinţa reducerii pedepsei.
Inculpatul, prin apărător desemnat din oficiu, şi-a exprimat poziţia procesuală în sensul admiterii recursului parchetului în forma pe care a susţinut-o procurorul de şedinţă, întrucât acesta este favorabil inculpatului şi a nu se reţine motivele invocate în recursul scris.
Analizând recursul pe baza motivelor invocate atât în scris cât şi oral de către procurorul de şedinţă dar şi pe baza celor ce pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea a reţinut următoarele:
Starea de fapt a fost în mod corect reţinută de către prima instanţă, astfel cum rezultă din ansamblul probelor administrate în faza de urmărire penală, însuşite de inculpat atunci când a recunoscut fapta şi a solicitat judecarea conform procedurii simplificate prev. de art. 3201 din Codul de procedură penală şi constă în aceea că, inculpatul, în luna decembrie 2011, pe timp de zi, a pătruns şi sustras din imobilul părţii vătămate L.M. 30 m conductori din aluminiu din reţeaua electrică aflată în stare de funcţionare şi 4 prelungitoare electrice, iar la începutul lunii ianuarie 2012, pe timp de noapte, prin efracţie, a sustras din imobilul părţii vătămate D.I. 2500 m. de conductori din cupru.
La încadrarea juridică a stării de fapt, în partea de considerente a sentinţei, prima instanţă a reţinut dispoziţiile art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g şi i C. pen., cu aplicarea art. 41 alin 2 C. pen., dar în dispozitivul sentinţei a reţinut dispoziţiile art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g şi i şi alin. 3 lit. c C. pen., astfel cum s-a reţinut şi în rechizitoriu.
Pentru a lămurii chestiunea legată de corecta încadrare juridică a faptei, Curtea a considerat că este relevantă interpretarea agravantei prev. de lit. c) a art. 209 alin. 3 din Codul penal, care se referă la furtul de „componente ale reţelelor electrice”.
Sintagma „reţele electrice” îşi găseşte definiţia legală în art. 3 pct. 63 din Lg. 123/2012 a energiei electrice şi a gazelor naturale, conform căruia prin „reţea electrică” se înţelege ansamblul de linii, inclusiv elementele de susţinere şi de protecţie a acestora, staţiile electrice şi alte echipamente electroenergetice conectate între ele prin care se transmite energie electrică de la o capacitate energetică de producere a energiei electrice la un utilizator, putând fi reţea de transport sau reţea de distribuţie.
Din această definiţie legală se desprinde concluzia că reţeaua electrică este ansamblul de linii, inclusiv elementele de susţinere şi de protecţie a acestora, staţiile electrice şi alte echipamente electroenergetice conectate între ele din afara imobilului locuinţă punct de consum. De altfel, aceste caracteristici ale reţelei electrice fac să fie justificată sancţionarea în mod însemnat agravat a furtului componentelor lor, pentru că doar furând elemente de la reţelele de transport sau distribuţie (deci din afara punctelor individuale de consum) se pot produce consecinţe grave pentru mai mulţi beneficiarei ai reţelei.
Legiuitorul, când a incriminat ca şi variantă agravantă a infracţiunii de furt sustragerea componentelor reţelelor electrice, a avut în vedere tocmai posibilitatea ca printr-o astfel de sustragere să se aducă atingere unor relaţii sociale deosebit de importante (altele decât cele obişnuite în cazul furtului), existente în jurul unor valori sociale precum protecţia activităţii de producere, transport şi distribuţie de energie electrică, valori ce constituie un veritabil obiect juridic secundar al acestei variante de furt.
Fapta concretă săvârşită în prezenta speţă, constând în sustragerea de conductori integraţi în instalaţia electrică interioară a unui imobil casă particulară, nu poate releva pericolul social al faptelor de sustragere a componentelor de reţele electrice exterioare punctelor de consum, nefiind aptă a aduce atingere elementelor care alimentează cu energie electrice şi alte locuinţe şi, prin aceasta, nelezând valorile ce constituie obiectul juridic secundar mai sus relevat.
Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că agravanta prev. de art. 209 alin. 3 lit. c din Codul penal nu este incidentă în speţă, prima instanţă pronunţând o soluţie cu interpretarea greşită a legii, caz expres de casare prev. de art. 3859 pct. 172 din Codul de procedură penală.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d din Codul de procedură penală, Curtea a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sălişte împotriva sentinţei penale nr. 63/14 mai 2013 pronunţată de Judecătoria Sălişte în dosar nr. 289/294/2013, pe care a casat-o în parte, numai sub aspectul încadrării juridice a infracţiunii de furt calificat pentru care a fost condamnat inculpatul M.M. şi rejudecând în aceste limite, în baza art. 334 Cod procedură penală, a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de furt calificat din infracţiunea prevăzută de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. g, i şi alin.3 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 208 al.1, art. 209 al. 1 lit. g, i Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.
Procedând astfel, Curtea a observat că pedeapsa aplicată de prima instanţă devine una legală şi temeinică, atât sub aspectul cuantumului cât şi sub aspectul suspendării executării, fiind just individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 din Codul penal şi de scopurile prev. de art. 52 din Codul penal, drept pentru a fost menţinută, alături şi de celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate, în măsura în care nu contravin deciziei.
