„În baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L. din infracţiunea de „furt calificat”, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. e g Cod penal din 1968 în infracţiunea de „furt calificat”, prevăzută de art. 228 alin. 1 ,229 alin. 1 lit. b Cod penal şi cu reţinerea dispoziţiilor art. 5 Cod penal .
În temeiul art. 396 alin. 6 Cod procedură penală, cu referire la art. 16 alin. 1 lit. g Cod procedură penală şi art. 159 alin. 4 Cod penal încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului L. în ceea ce priveşte infracţiunea de „furt calificat”, prevăzută de art. 228 alin. 1 ,229 alin. 1 lit. b Cod penal ca urmare a împăcării părţilor.
Condamnă inculpatul L., la pedeapsa de 1(un) an şi 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere”,prev. şi ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,modificată şi republicată, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală şi art. 5 Cod penal.”.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut următoarele:
La începutul lunii februarie 2013, partea vătămată D., în vârstă de 16 ani, a postat pe site-ul ,,mercador.ro” un anunţ în care preciza că oferă spre vânzare un telefon Samsung N 7000, în schimbul sumei de 1150 lei. Inculpatul L. a observat anunţul şi a contactat partea vătămată, arătându-se interesat de achiziţionarea respectivului bun , în acest sens, inculpatul purtând mai multe discuţii telefonice, cât şi prin intermediul mesageriei instant cu partea vătămată.
În seara zilei de 13.02.2013 inculpatul, în timp ce se afla în vizită la martorul M. (prieten al acestuia), împreună cu un alt prieten, C., a luat decizia de a sustrage telefonul mobil oferit spre vânzare de către partea vătămată , inculpatul sunând din nou partea vătămată şi comunicându-i că va ajunge la domiciliul ei pentru a vedea telefonul.
După ce s-a întâlnit cu partea vătămată în faţa casei acesteia (situată pe Şoseaua laşi Voineşti) inculpatul s-a întors la martorii C. şi M. din locul unde îi lăsase, după care a condus autoturismul Opel IS 04 KLA pe drumurile publice din Mun. Iaşi până în zona Tudor Vladimirescu.
Verificând succesiunea de legi în timp în vederea identificării legii penale mai favorabile, instanţa constată că , în raport de situaţia de fapt reţinută, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „ conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere „ , prev. şi ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002.
După intrarea în vigoare a noului Cod penal , faptele inculpatului sunt încriminate de dispoziţiile art.335 alin. 1 Cod penal .
Faţă de modificările Codului penal , raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 ( închisoare de la 1 la 5 ani) pentru infracţiunea săvârşită , comparativ cu cele prev de art. 335 alin. 1 Cod penal ( închisoare de la 1 la 5 ani) instanţa constată că în ambele reglementări se prevăd aceleaşi limite de pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită.
În stabilirea legii penale mai favorabile instanţa va analiza posibilitatea aplicării legii penale mai favorabile în ansamblul ei , în acord cu decizia nr. 265 din 06.05.2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 5 din Codul Penal , publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20.05.2014 care a constatat că disp. art. 5 Cod penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile .
Astfel ,la stabilirea legii penale mai favorabile , instanţa va avea in vedere şi tratamentul juridic al concursului de infracţiuni , mai favorabil potrivit Codului penal din 1968 raportat la condamnările anterioare ale inculpatului.
Astfel , instanţa apreciază că inculpatului îi sunt aplicabile dispoziţiile codului penal din 1968 ca lege penală mai favorabilă în condiţiile în care stabilirea pedepsei în cazul concursului de infracţiuni potrivit codului penal în vigoare presupune aplicarea obligatorie la pedeapsa cea mai grea a unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse. Orientându-se spre o pedeapsă cu închisoarea , având în vedere criteriile de individualizare a pedepsei , instanţa apreciază că prin aplicarea dispoziţiilor codului penal în vigoare inculpatul ar avea de executat o pedeapsă mai grea decât cea care ar rezulta prin aplicarea dispoziţiilor codului penal din 1968.
