Prin decizia penala nr. 698/R/3.11.2004 a Curtii de Apel Tg. Mures, s-a admis recursul declarat de catre Parchetul de pe lânga Tribunalul Mures împotriva deciziei penale nr. 24/24 mai 2004 a Tribunalului Mures, s-a casat partial decizia penala criticata, si s-a desfiintat partial sentinta penala nr. 620/15 octombrie 2003 a Judecatoriei Reghin si rejudecând limitativ cauza :
S-a eliminat din dispozitivele celor doua hotarâri judecatoresti mentionate aplicarea fata de inculpatul B.I., a dispozitiilor art. 1 si 7 din Legea nr. 543/2002, mentinând restul dispozitiilor din aceste hotarâri.
Cheltuielile judiciare în recurs au ramas în sarcina statului, suma de 400.000 lei cu titlu de onorar pentru avocat din oficiu urmând a fi avansata Baroului Mures din fondul special al Tribunalului Mures.
Curtea de Apel analizând recursul astfel declarat prin prisma disp. art. 385/9 Cod pr.penala , constata ca aceasta cale de atac se impune a fi admisa pentru cele ce se vor arata în continuare :
Daca la cele doua instante anterior investite cu solutionarea cauzei privindu-l pe inculpatul B. I. s-a retinut o stare de fapt corecta ce a primit o justa încadrare juridica, se constata faptul ca disp. Legii 543/2002 au fost incorect analizate si aplicate la speta de fata de catre aceste doua instante. Este de necontestat faptul ca în prezenta cauza inculpatul se face vinovat de comiterea infractiunii de furt calificat, fapta incriminata de disp. art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g Cod penal astfel cum era aceasta fapta reglementata anterior modificarilor legislative intervenite prin Legea nr. 20/2002, Legea nr. 61/2002 , Legea 169/2002 si OUG nr. 58/2002. Daca s-ar fi analizat cu maxima atentie disp. art. 4 din Legea nr. 543/2002 si actele normative anterior mentionate prin care au fost aduse modificari dispozitiilor cuprinse în Codul penal român s-ar fi constatat cu usurinta ca infractiunea de care se face vinovat inculpatul este exceptata de la beneficiile gratierii instituita de legiuitorul român prin actul publicat în Monitorul Oficial nr. 723/4 octombrie 2002. Prin urmare, instantele investite cu solutionarea cauzei privindu-l pe inculpatul B. I. în mod gresit au constatat ca fata de acesta ar fi incidente disp. art. 1 si 7 din Legea nr. 543/2002 când din interpretarea corecta a disp. art. 4 pct. 12 din acelasi act normativ, rezulta cu certitudine faptul ca fapta de care se face vinovat inculpatul este exceptata de la beneficiul gratierii. Se constata ca pentru fapta care a comis-o inculpatului i s-a aplicat o pedeapsa just masurata într-un cuantum si cu o modalitate de executare a ei corect corijate la nivelul Tribunalului Mures prin decizia pronuntata. Dar asa cum s-a mai aratat, atât la nivelul Judecatoriei Reghin cât si la nivelul Tribunalului Mures s-a facut o gresita aplicare a legii în ceea ce priveste aplicarea fata de inculpat a dispozitiilor Legii nr. 543/2002. Aceste aspecte evidentiate în prezentele considerente impun a se constata faptul ca în cauza cele doua hotarâri judecatoresti pronuntate sunt nelegale prin prisma disp. art. 385/9 alin. 1 pct. 17/1 teza finala Cod pr.penala si ca urmare impun reformarea hotarârilor judecatoresti pronuntate de catre Judecatoria Reghin si de catre Tribunalul Mures în sensul eliminarii din acestea a dispozitiilor potrivit carora pedeapsa aplicata inculpatului pentru infractiunea comisa este gratiata conditionat.
Pentru considerentele mai sus expuse urmeaza ca în conformitate cu disp. art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod pr.penala sa se admita recursul declarat de catre Parchetul de pe lânga Tribunalul Mures împotriva deciziei penale nr. 2541/21 mai 2004 a Tribunalului Mures.
Se va casa partial decizia penala criticata, se va desfiinta partial sentinta penala nr. 620 din 15 octombrie 2003 a Judecatoriei Reghin si rejudecând limitativ cauza se va elimina din dispozitivele celor doua hotarâri judecatoresti mentionate aplicarea fata de inculpatul B.I. a disp. art. 1 si 7 din Legea nr. 543/2002, mentinând restul dispozitiilor din aceste hotarâri.
