Furt calificat.Individualizare.Faptul că prejudiciul este relativ mic, nu constituie o cauză de atenuare a pedepsei,în condiţiile în care doar atât a găsit în autoturismul victimei,iar recuperarea sa se datorează intervenţiei prompte a organelor de p…


Prin sentinta penala nr.1521 din 1.06.2005 pronuntata in dosarul nr. 5116/2005, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a condamnat pe inculpatul IG in baza art.208 al.1-209 al.l lit.e,g CP cu aplicarea art.37 lit.a CP la 6(sase) ani inchisoare.

Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:

In data de 13.02.2005 , in jurul orei 20.00, partea vatamata CF a parcat autoturismul  marca Dacia 1300 pe  strada PV, sector l, ulterior aceasta deplasindu-se la cinematograful Patria.

Inculpatul, care se  afla in zona, a profitat de faptul ca nu era nimeni in masina si a deschis portiera autoturismului , profitind de precaritatea masurilor de inchidere a autoturismelor Dacia 1300.

In speta nu s-a putut dovedi ca inculpatul  a folosit  chei potrivite, desi partea vatamata isi inchisese autoturismul  , iar conform principiului in dubio pro reo , instanta nu va putea retine si incidenta elementului circumstantial prev.de art.209 al.1  lit.i CP.

Intrind in autoturism, inculpatul a sustras si a introdus intr-o sacosa un radiocasetofon auto, o  surubelnita, o sapca, un incarcator auto pentru telefon, un suport  auto pentru telefon mobil, o agenda si o punga cu componente auto, acestea fiind practic toate bunurile  mobile cu valoare economica pe  care le-a gasit in autoturism.

Imediat dupa ce a sustras  bunurile si a iesit din masina, avind sacosa cu bunuri in mina, a fost observat de o patrula de politie, iar la vederea  acesteia inculpatul a fugit, indreptindu-se spre Piata Romana.

In cele din urma inculpatul a  fost prins de organele de politie in zona restaurantului Mc Donalds.

Apararile inculpatului conform carora a gasit sacosa respectiva cu bunuri linga autoturism este lipsita de pertinenta si nu se coroboreaza cu niciuna dintre probele administrate.

In speta, s-a efectuat un raport de expertiza tehnico- stiintifica din care rezulta ca urmele papilare prelevate de pe un obiect aflat in interiorul autoturismului apartin inculpatului.

Concluziile raportului de expertiza se coroboreaza si cu aspectele mentionate in procesul verbal de prindere in flagrant, dar si cu celelalte recunoasteri ale inculpatului in care se arata ca acesta avea  sacosa cu bunurile sustrase in mina, linga autoturism.

In conditiile in care patrula  de politie nu era de fata la  momentul sustragerii propriu-zise, ar fi ilogic sa se retina  ca un alt faptuitor ar fi savirsit furtul  si ar fi lasat bunurile in sacosa in afara masinii dupa savirsirea faptei deoarece odata savirsit elementul material al laturii obiective in  conditiile in care politia nu era de fata faptuitorul nu ar fi avut  nici un motiv sa abandoneze folosul infractiuni odata ce riscul de a fi prins asupra faptei era epuizat..

Conduita ulterioara a faptuitorului creeaza la rindul sau convingerea ferma ca acesta a savirsit infractiunea, in  conditiile in care daca nu ar fi fost vinovat de savirsirea faptei nu ar fi  avut  nici un motiv sa fuga.

Apararile sale conform carora dupa ce a fost somat de organele de politie,  a fugit deoarece stia ca  are niste amenzi neplatite sunt lipsite de plauzibilitate in conditiile in care achitarea sau nu a unei amenzi nu are nici o legatura cu interventia organelor de politie, ci  eventual cu organele Administratiei Financiare.

Sustinerile sale conform carora ar  fi fost batut de organele de politie sunt vadit  mincinoase iar plingerile sale depuse la PNA si la Parchetul Curtii de Apel impotriva politistilor apar ca fiind evidente acte sicanatorii , inculpatul nedepunind la dosar nici o proba din care sa  rezulte chiar si cele  mai indepartate indicii ale unei presupuse agresiuni.

Faptul ca a depus respectivele plingeri la  Parchetul Curtii de Apel si PNA reprezinta un simplu act de vointa care nu face proba despre nici o agresiune si sunt doar o expresie a libertatii dreptului la petitionare.

Oricum, in cazul in care un infractor prins in flagrant incearca sa se sustraga de la urmarire, cum este si in cazul de fata, organele de politie au obligatia de a intreprinde toate actele  necesare imobilizarii acestuia, actele materiale de imobilizare a faptuitorului fiind lipsite de pericol  social legal.

In ceea ce priveste individualizarea pedepsei, instanta a apreciat urmatoarele:

Infractiunile de furturi din autoturisme au capatat o amploare deosebita in ultima perioada de timp pe raza municipiului Bucuresti, aspect ce genereaza o rezonanta sociala majora in rindul destinatarilor legii penale care se conformeaza raporturilor de putere impuse de aceasta, aspect ce implica o reactie ferma din partea organelor  judiciare.

Analizind fisa de cazier  a inculpatului se constata ca acesta si-a facut un adevarat modus vivendi din savirsirea de infractiuni , activitatea sa infractionala incepind din minorat si implicind o gama  extrem de larga de infractiuni.

Se remarca din fisa de cazier o apetenta a faptuitorului pentru savirsirea infractiunilor de furt calificat dar si spre infractiunile la regimul  circulatiei si impotriva integritatii corporale si a sanatatii.

Atitudinea extrem de  agresiva a inculpatului s-a  manifestat pe intreg parcursul procesului penal, parind ca nu a inteles  nimic din avertismentele  date de societate prin condamnarile  anterioare , iar pedepsele mici primite pina in prezent si-au dovedit pe deplin ineficienta, fiind inapte de a preveni savirsirea de noi infractiuni.

A apreciat in aceste conditii ca se impune aplicarea unei pedepse mai ferme , care sa implice o perioada mai mare de detentie, timp in care inculpatul sa-si poata forma in mod temeinic  o atitudine corecta fata de munca, ordinea de drept si regulile de convietuire sociala, asimilind fara superficialitate notiunile educative invederate de organele de specialitate ce functioneaza in cadrul  sistemului penitenciar.

A retinut si atitudinea vadit nesincera a inculpatului manifestata pe intreg parcursul procesului penal, acesta dovedind ca nu a constientizat gravitatea faptei savirsite si consecintele dramei judiciare.

Faptul ca prejudiciul  este relativ mic si recuperat nu se  datoreaza bunei conduite a faptuitorului ulterior  savirsirii infractiunii ci exclusiv interventiei prompte si eficiente a organelor de politie care l-au prins pe inculpat  imediat dupa  savirsirea faptei