Prin sentinta penala nr. 1377/08.04.2009 a Judecatoriei Iasi, instanta a dispus condamnarea inculpatului C.M.V. pentru savârsirea infractiunilor de „furt calificat”, prev. de art. 208 alin. 1 si 4, art. 209 alin. 1 lit. a, e, i Cod penal si „conducere a unui autoturism pe drumurile publice fara a poseda permis de conducere”, prev. si ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, fiecare cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal la pedeapsa rezultanta de 8 luni închisoare, precum si condamnarea inculpatului C.I. la pedeapsa de 1 (un) an si 6 (sase) luni închisoare pentru savârsirea infractiunii de „complicitate la furt calificat”, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1 si 4, art. 209 alin. 1 lit. a, e, i Cod penal cu aplicarea art. 99 si urm. Cod penal.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca fapta inculpatului minor C.M.V. care, la data de 08.09.2008, ajutat de catre C.I., a sustras, din loc public, autoturismul marca Ford Mondeo apartinând partii vatamate A.P., folosind fara drept o cheie adevarata, autoturism pe care apoi l-a condus pe drumurile publice în conditiile în care nu avea permis de conducere întrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de „furt calificat”, prev. de art. 208 alin. 1 si 4, art. 209 alin. 1 lit. a, e, i Cod penal si „conducere a unui autoturism pe drumurile publice fara a poseda permis de conducere”, prev. si ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, fiecare cu aplicarea art. 99 s.u. Cod penal; de asemenea, fapta inculpatului C.I., care, la data de 08.09.2008, l-a ajutat pe inculpatul C.M.V. sa sustraga, din loc public, autoturismul marca Ford Mondeo apartinând partii vatamate AP, prin folosirea fara drept a unei chei adevarate, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de „complicitate la furt calificat”, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1 si 4, art. 209 alin. 1 lit. a, e, i Cod penal cu aplicarea art. 99 si urm. Cod penal.
Aparatorul inculpatului C.I. a solicitat achitarea inculpatului pentru aceasta infractiune, în conformitate cu dispozitiile art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedura penala, pentru urmatoarele motive: din probatoriul administrat nu reiese fara nici un dubiu faptul ca cei doi inculpati au stabilit împreuna modul de sustragere sau au hotarât sa sustraga autoturismul; pentru a vorbi de complicitate trebuie îndeplinite doua conditii esentiale, si anume a. sa existe intentie si b. complicele sa-si aduca efectiv contributia la savârsirea faptei. În ceea ce priveste prima conditie, din declaratia inculpatului reiese ca acesta nu credea ca inculpatul C.M.V. va proceda la deplasarea autoturismului; în cercurile de amici discutiile referitoare la gasirea cheii de la autoturismul sustras erau facute în gluma; inculpatul nu a contribuit cu nimic la savârsirea infractiunii. Sub aspect volitiv, nu se poate spune ca exista vointa comuna de a coopera si deci de a contribui la savârsirea faptei prevazute de legea penala.
În subsidiar, aparatorul inculpatului C.I. a pus concluzii de aplicare a unei pedepse cu suspendarea conditionata.
Instanta considera ca sunt întrunite toate elementele (atât cele obiective cât si subiective) pentru a se retine în sarcina inculpatului infractiunea de complicitate la furt calificat. Astfel, sub aspectul elementului material al acestei infractiuni, instanta considera ca ajutorul dat a fost unul de natura morala – l-a însotit pe inculpatul C.M.V. la autoturism, stia ca autoturismul nu-i apartine acestuia, fusesera anterior si vazusera împreuna autoturismul, la miezul noptii, a fost de fata la sustragerea autoturismului, desi nu era în drumul sau spre scoala, si chiar daca nu a vorbit cu celalalt inculpat a stiut ceea ce avea sa se întâmple, a urcat în autoturism, conform propriei sale declaratii, pentru a nu fi vazut, aspect din care instanta deduce ca a avut reprezentarea faptului ca a fost comisa o infractiune. Si din punct de vedere al laturii subiective instanta considera ca a fost dovedita intentia inculpatului de a acorda ajutor. Astfel, a cunoscut cu câteva zile înainte intentia lui C.M.V. de a sustrage autoturismul (conform propriei declaratii s-a discutat acest lucru în cercul de prieteni, chiar daca a fost luat drept o gluma), a cunoscut ca inculpatul C.M.V. nu avea nici un drept de a lua autoturismul si ca foloseste fara drept o cheie adevarata, l-a vazut pornind autoturismul si a acceptat sa se deplaseze cu autoturismul, urcându-se pentru a nu fi vazut, dându-si seama astfel ca fapta sa este una ilicita, a acceptat producerea urmarilor faptei, acela de imposedare a partii vatamate de autoturism, solicitând chiar sa fie dus la scoala.
Fata de cele expuse mai sus, instanta considera ca nu se poate dispune achitarea inculpatului în baza temeiului de drept invocat.
Pentru motivele mai sus aratate, nu se poate retine nici comiterea infractiunii de „tainuire”, prev. de art. 221 Cod penal, întrucât ajutorul dat celuilalt inculpat a fost concomitent comiterii infractiunii. Aceasta încadrare juridica ar fi putut fi retinuta în conditiile în care nu ar fi existat acel sprijin moral dat la comiterea faptei, daca inculpatul C.I. ar fi aflat de fapta inculpatului C.M.V. dupa ce acesta ar fi comis-o.
În orice situatie însa, fapta inculpatului C.I. este una prevazuta de legea penala, indiferent de pozitia sa procesuala, de modalitatea în care el a înteles sa prezinte faptele.
