Constată că prin sentinţa penală nr. 116 din 8.04.2010 au fost condamnaţii inculpaţii GL R şi P I F,. la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat.
În baza art. 71 al.2 C.p.p. li s-au interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 al.1 lit.a teza II şi lit.b C.p. pe durata executării pedepselor principale.
În baza art. 88 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G L R durata reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 15.10.2009 până la data de 2.12.2009.
În baza art. 81 C.p. s-a suspendat condiţionat executarea pedepselor principale aplicate inculpaţilor pe durate de câte 5 ani pentru fiecare, termene de încercare stabilite în condiţiile art. 82 C.p. iar în temeiul art. 71 al.5 C.p.p. pe durata suspendării executării pedepsei principale s-a dispus şi suspendarea executărilor pedepselor accesorii.
S-a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea impusă inculpatului G L R prin încheierea penală nr. 43/A din 02.12.2009 a Judecătoriei Mediaş.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părţii civile SC P M SRL a fost recuperat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că în seara de 13.10.2009, după ora 21, cei doi inculpaţi împreună cu o altă persoană pe nume M, după susţinerile inculpatului P, rămasă neidentificată, s-au deplasat la magazinul SC P M SRL din Mediaş de pe Sos. Sibiului. Anterior, inculpatul P observase ţeavă de cupru depozitată şi plănuise împreună cu G planul sustragerii. Inculpatul P a tăiat gardul de plasă de sârmă şi amândoi au pătruns în curte, apoi a tăiat şi lacătul magaziei. Totodată au îndreptat camera de supraveghere în altă direcţie, pentru a nu surprinde imagini din curte.
Timp de câteva ore inculpaţii au transportat ţevile de cupru din magazie şi 3 calorifere din oţel, în greutate totală de 400 de kg. La transportul bunurilor din curtea magazinului pe un loc viran din apropiere a asistat prietenul inculpatului Peter care, atunci când se strângeau 4-5 legături de câte 10 ţevi, primea un semnal pe telefon de la inculpatul Peter, venea cu maşina cu care aştepta în apropiere, încărcau bunurile şi le transportau la un garaj din cartierul Gura Câmpului. Au fost necesare 4 sau 5 transporturi de acest fel pentru deplasarea tuturor bunurilor sustrase. Drept răsplată pentru transport, cunoscutul inculpatului Peter a primit o sumă de bani şi cele 3 calorifere din oţel.
A doua zi inculpatul P a oferit ţeava de cupru spre cumpărare martorului A Andrei, care ridica o construcţie. Au convenit un preţ de aproximativ 20 lei/buc. de ţeavă, preţ despre care inculpatul spunea că este la jumătate faţă de cel din magazin. Martorul a acceptat.
Cei doi inculpaţi s-au deplasat la martorul LD, cumnatul inculpatului P, de la care au împrumutat un microbuz sub pretextul transportului unor materiale la apartamentul inculpatului din Copşa Mică. Pentru efectuarea transportului inculpatul P a apelat la martorul I I, care a dus ţevile din cupru de la garajul din Gura Câmpului la domiciliul martorului A Văzând bunurile, martorul a intuit că sunt sustrase şi i-a cerut inculpatului P să scape de marfă. Pentru efectuarea transportului martorul va primi după valorificarea ţevii suma de 300 de lei.
În cursul zilei martorul A s-a interesat de preţul unei ţevi de cupru, a constatat că inculpatul P nu i le oferea la un preţ reprezentând 1 din preţul de magazin şi bănuind provenienţa mărfii a refuzat perfectarea vânzării comunicând acest lucru telefonic în cursul serii inculpatului P.
În aceeaşi seară inculpaţii au luat ţevile de la martorul A şi le-au transportat cu un microbuz al acestuia, condus de martorul M A, şoferul martorului A, care nu cunoştea provenienţa bunurilor, la martorul L D, care deţinea un centru de colectare şi valorificare metale. Iniţial, acesta fusese de acord să achiziţioneze ţevile, însă, când le-a văzut şi-a dat seama că sunt furate. Pentru a-şi ajuta cumnatul, martorul L, care nu a dorit să se implice cumpărând bunuri furate a contactat nişte ţigani din zona Teleorman, care au achiziţionat de la martor o cantitate de 428 kg. de cupru cu suma de 5.000 de lei. Inculpaţii au împărţit banii, martorul L primind suma de 800 de lei.
Instanţa de fond a mai reţinut că în cursul urmăririi penale, prin intermediul martorilor I şi L, inculpaţii ar fi plătit părţi vătămate contravaloarea integrală a bunurilor sustrase în sumă de 13.800 de lei.
La individualizarea pedepselor instanţa de fond a avut în vedere limitele minime de pedeapsă prevăzute de C.pen, în condiţiile în care inculpaţii au recunoscut comiterea faptei şi au reparat prejudiciul cauzat; gradul ridicat de pericol social apreciat prin prisma modului de comitere a infracţiunii (planificare amănunţită, sprijin conştient sau involuntar din partea terţilor pentru transport şi valorificare, prejudiciu semnificativ cauzat); situaţia personală a inculpaţilor (G a mai fost condamnat în timpul minorităţii, iar faţă de P au fost luate măsuri educative), atitudinea sinceră în faţa organelor judiciare şi preocuparea pentru repararea prejudiciului cauzat.
În ce priveşte modalitatea de executare instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate astfel că a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor pe o perioadă de 5 ani.
Împotriva acestei soluţii au formulat apel inculpatul G L care a solicitat reducerea pedepsei aplicate şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaş care a solicitat înlăturarea suspendării condiţionate a executării pedepsei motivat de aceea că, ţinând cont de modalitatea de comitere a faptelor şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor, în mod greşit a apreciat instanţa de fond că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia. În plus s-a solicitat confiscarea de la cei doi inculpaţi a sumei obţinute din valorificarea bunurilor întrucât instanţa de fond deşi a constat recuperarea prejudiciului nu a dispus confiscarea de la cei doi inculpaţi a sumelor obţinute din vânzarea bunurilor.
Examinând sentinţa apelată prin prisma acestor motive cât şi din oficiu potrivit disp. art. 371, 373 C.p.p. tribunalul a reţinut că apelul Parchetului este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 81 C.p. suspendarea condiţionată a executării pedepsei se poate dispune atunci când aceasta nu este mai mare de trei ani, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cu excepţia situaţiilor prev. de art. 38 C.p. şi s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. S-a considerat că instanţa de fond nu a făcut o analiză atentă a ultimei condiţii din cele prev. de art. 81 C.p.
Astfel, tribunalul a apreciat că faţă de modalitatea de organizare şi comitere a infracţiunii ( o înţelegere prealabilă, contribuţia mai multor persoane, pe timpul nopţii, prejudiciul mare cauzat), şi de persoana celor doi inculpaţi trimişi în judecată nu au existat date suficiente din care să se poata concluziona că suspendarea executării pedepsei este un avertisment suficient pentru cei doi inculpaţi. Şi aceasta întrucât ambii inculpaţi au fost condamnaţi încă din timpul minorităţii) tot pentru infracţiuni de furt calificat. În ce-l priveşte pe inculpatul G deşi acesta se ştia cercetat pentru furt calificat în dosarul x/P/2009, fiind pusă în mişcare acţiunea penală în 8.07.2009, la trei luni de la această dată comite infracţiunea de furt calificat din prezenta cauză. În plus reţinem că inculpatul nu a manifestat nici un regret în comiterea acestei fapte, a încercat să inducă în eroare organele judiciare dând declaraţii contradictorii şi nerecunoscând în cursul urmăririi penale faptele imputate, iar în faţa instanţei a refuzat să dea declaraţie.
În ce-l priveşte pe inculpatul P I F acesta s-a sustras de la urmărirea penală, iar în cursul judecăţii s-a prezentat abia la ultimul termen ( deşi avea apărător ales) şi a dat declaraţie. În prezent inculpatul nu are loc de muncă existând suspiciunea că principalele mijloace de subzistenţă şi le procură din infracţiuni contra patrimoniului.
Faţă de toate aceste aspecte respectiv de modalitatea de comitere a faptei, de perseverenţa infracţională a inculpaţilor, de atitudinea lor în cursul procesului penal tribunalul a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 81 C.p. pentru a se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aşa încât a înlăturat această dispoziţie din sentinţa apelată urmând ca cei doi inculpaţi să execute pedeapsa de 3 ani , aplicată de instanţa de fond, în regim de penitenciar.
Şi al doilea motiv de apel al parchetului este fondat întrucât din probele cauzei a rezultat cu certitudine că bunurile sustrase de cei doi inculpaţi au fost valorificate cu ajutorul tăinuitorilor I I şi L N faţă de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, obţinându-se o sumă totală de 5000 lei . Din această sumă inculpatul G a primit 1700 lei, iar inculpatul P 1750 lei, restul banilor fiind împărţiţi între tăinuitori. Întrucât din adresa emisă de partea civilă a rezultat că ea nu mai are pretenţii în cauză întrucât tăinuitorii I şi L au achitat integral prejudiciul, în mod greşit prima instanţă a constat doar recuperarea prejudiciului fără a dispune confiscarea sumelor de bani de care au beneficiat cei doi inculpaţi prin vânzarea bunurilor sustrase. În cauză trebuie făcută aplicarea disp. art. 118 C.p. vizând confiscarea specială, în speţă litera e. a acestui text legal aşa încât urmare a admiterii apelului Parchetului s-a dispus confiscarea de la cei doi inculpaţi a sumelor despre care a rezultat din probe că au fost primite adică de la inculpatul Ga s-a confiscat suma de 1700 lei , iar de la inculpatul Peter suma de 1750 lei. Din actele dosarului nu a rezultat că cei doi inculpaţi ar fi despăgubit partea civilă ci persoanele faţă de care s-a dispus soluţia de scoatere au achitat integral prejudiciul cauzat.
În ce priveşte apelul inculpatului G s-a apreciat că instanţa de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei şi nu s-a impus reducerea acesteia sub minimul special dat fiind comportamentul infracţional anterior al inculpatului, prejudiciul mare produs şi atitudinea acestuia faţă de procesul penal, aşa încât în favoarea lui nu a putut fi reţinută nici o circumstanţă atenuantă.
Pe cale de consecinţă apelul inculpatul a fost respins în baza art. 379 pct.1 lit.b C.p.p., iar apelul Parchetului a fost admis în baza art. 379 pct.2 lit.a C.p.p., iar sentinţa apelată a fost modificată conform celor anterior expuse.
