Dosar nr.9458/303/2011
SENTINŢA PENALĂ NR. 471
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată:
Prin rechizitoriul nr……. din 20.04.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr.9458/303 din data de 03.05.2011, a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi au fost trimise în judecată: -inculpata TN pentru săvârşirea infracţiunilor de: tentativă la înşelăciune prev. şi ped. de art.20 rap. la art.215, alin.1, 2 şi 3 C.pen.; complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.26 rap. la art.288, alin.1 C.pen.; complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.26 rap. la art.290 C.pen. şi uz de fals, prev. de art.291, alin.1, teza I şi teza a II-a C.pen., toate cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.; -şi inculpata ŞC pentru săvârşirea infracţiunilor de: complicitate la tentativă la înşelăciune prev. de art.26 rap. la de art.20 rap. la art.215, alin.1, 2 şi 3 C.pen.; fals material în înscrisuri oficiale prev. art.288, alin.1 C.pen.; fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 C.pen., toate cu aplicarea art.33 lit.a C.pen.
Prin actul de sesizare, s-a reţinut, în esenţă, că la data de 26.04.2007, inculpata TN s-a prezentat la sediul B.C.R.– Sucursala Crângaşi, unde a solicitat acordarea unui credit pentru nevoi personale, iar în acest scop, a completat cererea de credit şi a prezentat funcţionarilor bancari cartea de identitate în original, adeverinţa de venit nr.18/20.04.2007 eliberată de S.C.. şi copia certificată cu originalul a contractului individual de muncă nr.256, înregistrat la ITM sub nr.3221/07.06.2005. Pe baza documentelor prezentate de inculpată a fost semnat contractul de credit nr.473/27.04.2007 între BCR şi TN, însă solicitarea inculpatei de aprobare a creditului a fost respinsă deoarece s-a constatat că aceasta mai solicitase un credit de la B.C.R.- Sector 3, la data de 28.02.2007, folosind în acest scop înscrisuri care atestau că este angajată la S.C. Primex 98 S.R.L.
În sarcina inculpatei ŞC s-a reţinut că a ajutat-o pe inculpata TN în încercarea de a obţine un credit pentru nevoi personale în valoare de 18000 lei de la B.C.R.- Sucursala Crângaşi, în baza contractului de credit nr.473/27.04.2007, scop în care a completat şi semnat adeverinţa de salariu nr.18/20.04.2007 precum şi contractul individual de muncă nr.256, înregistrat la ITM Bucureşti sub nr.3221/07.06.2005 în numele S.C.., ambele documente fiind completate cu numele şi datele de identificare ale celeilalte inculpate.
Pentru dovedirea situaţiei de fapt, au fost menţionate următoarele mijloace de probă: plângerea penală formulată de partea vătămată B.C.R.- S.A. (fila 7 d.u.p.); cererea de acordare a creditului nr. 4322/26.04.2007, în original (filele 16-20 d.u.p.); copie „conform cu originalul” de pe cartea de identitate a inculpatei TN, (fila 21 d.u.p.); adeverinţă de salariu nr. 18/20.04.2007, în original (fila 22 d.u.p.); copie „conform cu originalul” de pe contractul individual de muncă nr.256, înregistrat la ITM Bucureşti sub nr.3221/07.06.2005 (fila 23 d.u.p.); documente emise de B.C.R.– Sucursala Crângaşi cu ocazia solicitării de credit formulată de TN, în original (filele 24-38 şi 40-49 d.u.p.); verificarea CNP-ului al inculpatei TN în baza de date a BCR, cu menţiunea respingerii unei cereri anterioare de acordare a unui împrumut de la B.C.R.– Sector 4 (fila 39 d.u.p.); contract de credit bancar nr.473/27.04.2007, încheiat între B.C.R.– Sucursala Crângaşi şi TN, cu Anexă- „Condiţii generale de creditare”, în trei exemplare originale (filele 50-88 d.u.p.); adeverinţă de salariu cu nr. 05/27.02.2007, emisă de S.C. Primex 89 S.R.L. (fila 89 d.u.p.); copie carnet de muncă întocmit pe numele TN, prezentând ştampila S.C. Primex S.R.L. (filele 90-95 şi 97 d.u.p.); declaraţii martor PAG(filele 101-104 d.u.p.); adrese emise de ITM Bucureşti cu nr. 3155/21.09.2007 şi nr. 52401/15.09.2011 (filele 106, 108 d.u.p.), rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică nr.226528/29.05.2008 şi nr.23219/23.10.2008 (filele 111-117, 120-126 d.u.p.); declaraţii învinuită ŞC (filele 130-134 d.u.p.), extras O.R.C privind situaţia juridică a S.C. (filele 157-161 d.u.p.).
La termenul din 14.06.2011, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatele TN şi ŞC au declarat că recunosc în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, fără administrarea altor probe, conform procedurii prevăzute de art.3201 C.pr.pen.
La solicitarea instanţei, la dosar au fost ataşate: fişa de cazier judiciar a inculpatei ŞC (fila 34); fişa de cazier judiciar a inculpatei TN (fila 35); relaţii cu privire la situaţia juridică a inculpatei TN (filele 14, 29, 42, 43-44); extras din sentinţa penală nr.577/18.08.2009 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr.8936/303/2007 (filele 70-72) şi decizia penală nr.400/A/04.06.2010 (filele 73-76).
De asemenea, în cadrul probei cu înscrisuri în circumstanţiere, inculpata ŞC a depus: copie de pe certificatul de căsătorie seria CA nr.428724 (fila 50), copie de pe certificatul de naştere seria NT nr.163745 (fila 51) şi caracterizări (filele 52-53).
A. Situaţia de fapt.
Analizând conform procedurii prevăzute de art.3201 C.pr.pen., probatoriul administrat în faza de urmărire penală, instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca şi cea expusă în actul de sesizare, respectiv:
În luna aprilie 2007, inculpata TN a fost abordată de o persoană de sex feminin, pe care o cunoştea anterior, din Piaţa Matache, sub numele de „Cristina” (rămasă neidentificată), şi care i-a spus că o poate ajuta să obţină un împrumut bancar. Întrucât avea nevoie de bani pentru o urgenţă medicală, inculpata a acceptat această propunere, iar după aproximativ o săptămână s-a întâlnit din nou cu persoana cunoscută sub numele de „Cristina” şi cu o alta numită „Gioni” (rămasă neidentificată), ocazie cu care i-a înmânat celei dintâi o copie de pe cartea sa de identitate pentru a fi întocmite „nişte acte” (declaraţie inculpată TN- fila 48 dosar instanţă).
De asemenea în cursul lunii aprilie 2007, la punctul de lucru al S.C. din Piaţa Matache, s-a prezentat o persoană pe care inculpata ŞC o cunoştea anterior, din piaţă, sub numele de „Cristina” şi care i-a solicitat acestei inculpate să o ajute la obţinerea unui împrumut bancar de către o altă persoană, prin întocmirea documentelor de muncă necesare (declaraţii inculpată ŞC filele 132-133 d.u.p.).
Inculpata ŞC a fost de acord, iar în acest scop, a doua zi, s-a întâlnit cu persoana cunoscută sub numele de „Cristina”, care i-a înmânat o copie de pe cartea de identitate a inculpatei TN, o adeverinţă de salariu şi un contract individual de muncă, ce avea imprimat în colţul dreapta sus un număr de înregistrare şi ştampila I.T.M. (declaraţie inculpata ŞC- fila 49 dosar instanţă).
Aşa cum rezultă din declaraţiile inculpatei (filele 131, 132-133 d.u.p., fila 49 dosar instanţă) coroborate cu concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr.226.528/ 29.05.2008 (filele 116-117 d.u.p.), ŞC a completat personal rubricile adeverinţei de salariu de la fila 22 d.u.p. şi contractului individual de muncă de la fila 23 d.u.p. (pct.V.1 din concluzii), cu datele S.C. şi datele de identitate ale numitei TN a scris şi semnat în numele său la rubricile „Director general” şi respectiv „Angajator”, a scris şi semnat în numele contabilei Dumitru Maria la rubricile „Director economic” şi „Reprezentant legal” (pct.V.2 şi V.3 din concluzii), a aplicat ştampila S.C în dreptul semnăturii sale, iar pe contractul individual de muncă de la fila 23 d.u.p. a scris menţiunea „conform cu originalul” însoţită de semnătură şi ştampilă (pct.V.1 din concluzii).
Ulterior, inculpata a restituit înscrisurile astfel completate, persoanei cunoscută sub numele de „Cristina”, fără a o întâlni sau a o cunoaşte pe inculpata TN.
La data de 26.04.2007, inculpata TN-a deplasat la sediul Băncii Comerciale Române S.A.- Sucursala Crângaşi, unde a solicitat acordarea unui credit pentru nevoi personale, fiind completată în acest sens o cerere de credit (în original, filele 16-20 d.u.p.), în care au fost indicate ocupaţia („agent comercial”), angajatorul („S.C. vechimea la locul de muncă („între 1 şi 2 ani”), venitul lunar net al solicitantei („1050 lei”), şi pe care inculpata a semnat-o pe fiecare pagină.
Prezenţa inculpatei TN la sediul băncii pentru solicitarea împrumutului şi semnarea personal a cererii de credit sunt dovedite prin declaraţia martorei PAG (filele 101-102 d.u.p.). Având funcţia de consilier client retail la B.R.C.- S.A. şi fiind cea care s-a ocupat de cererea inculpatei, martora a descris procedura de acordare a creditelor, ce presupune, între altele, verificarea dacă persoana prezentă în faţa sa corespunde ca fizionomie cu cea din actul de identitate, certificarea de către funcţionarul bancar pentru conformitate cu originalul a copiei de pe actul de identitate prezentat, precum şi semnarea de către client a cererii de credit şi altor documente (raport de credit, scoring etc.).
Totodată, martora a declarat că a respectat, cu siguranţă, procedura descrisă mai sus şi cu privire la cererea inculpatei, în acest sens fiind ceritificată conform cu originalul copia de pe cartea de identitate a numitei TN (fila 21 d.u.p.).
Faţă de aceste mijloace de probă (filele 101-102 d.u.p. şi fila 21 d.u.p.), instanţa va suplini concluziile echivoce (punctele V.2, V.3) din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr.232196/23.10.2008 (filele 120-126 d.u.p.), având în vedere şi că acestea au fost determinate de lipsa unor scripte suficiente de comparaţie de la inculpata TN
Cu ocazia prezentării la sediul băncii pentru solicitarea împrumutului, pe lângă semnarea cererii de credit şi a celorlalte documente, inculpata TN depus la dosarul de credit întocmit de bancă (şi înaintat organelor de urmărire penală, la solicitatea acestora, conform adreseleor nr.2066521/07.06.2007- fila 14 d.u.p. şi nr.6655/05.07.2007- fila 15 d.u.p.), următoarele înscrisuri:
– copia cărţii de identitate seria RD nr.303882 (fila 21 d.u.p.);
– în original, o adeverinţă de salariu (fila 22 d.u.p.), pretins emisă de S.C. sub nr.18/20.04.07, din care rezultă că inculpata ar fi angajată cu contract de muncă pe durată nedeterminată, din anul 2005, îndeplinind funcţia de „agent comercial” la departamentul „vânzări”, având o vechime de 1 an şi 10 luni. La data eiberării, salariul de încadrare era de 1500 lei, iar salariul net realizat în ultimele 3 luni, a fost de: ianuarie- 1050 lei, decembrie- 1050 lei; noiembrie- 1050 lei. Pe adeverinţă este aplicată ştampila S.C.. şi sunt menţionate persoanele ŞC- director general şi DM director economic, care aparent au semnat documentul în numele societăţii angajatoare;
– copia certificată „conform cu originalul” a unui contract individual de muncă (fila 23 d.u.p.), purtând menţiunea înregistrării sub nr.3221/07.06.2005 la I.T.M. Bucureşti, pretins încheiat între S.C. ., în calitate de angajator, şi TN, în calitate de angajat, având ca obiect prestarea muncii şi plata salariului, pe durată nedeterminată, salariata urmând să înceapă activitatea la 20.06.2005. Pe contract este aplicată ştampila S.C.. şi sunt menţionate persoanele ŞC angajator şi Dumitru Maria- reprezentant legal, care aparent au semnat documentul în numele societăţii angajatoare;
Deşi, la data formulării cererii de credit, inculpata TN a semnat raportul de credit (fila 49 d.u.p.) şi contractul de credit bancar nr.473/27.04.2007 (în trei exemplare originale, filele 50-88 d.u.p.)- împrejurări ce rezultă din declaraţia martorei PAG (filele 101-102 d.u.p.), solicitarea de credit a fost respinsă de partea vătămată B.C.R.-S.A- Sucursala Crângaşi, la data de 27.04.2007, întrucât în urma verificării codului numeric personal în baza de data a băncii, s-a constatat că inculpata mai solicitase un credit de la B.C.R.- Sector 3, ce a fost respins pentru neîndeplinirea condiţiilor de eligibilitate (fila 39 d.u.p.).
Efectuându-se verificări suplimentare, s-a descoperit că la B.C.R.- Sector 3, inculpata a prezentat pentru obţinerea unui credit de nevoi personale o adeverinţa de salariu, pretins emisă de S.C. Primex 98 S.R.L. sub nr.05./27.02.2007 (fila 89 d.u.p.) din care rezulta că este angajata acestei societăţi din anul 2005, şi un carnet de muncă completat de S.C. Primex 98 S.R.L. (filele 89-95 d.u.p.), astfel încât, pentru suspiciune de fraudă cererea de credit din 26.04.2007 a fost respinsă.
Din înscrisurile de la dosar şi cercetările efectuate în cauză, rezultă că inculpata TN nu a fost niciodată angajată la S.C.
Astfel, potrivit adresei nr.3155/21.09.2007 emisă de I.T.M. Bucureşti (fila 106 d.u.p.), S.C.. a înregistrat contracte individuale de muncă pentru trei angajaţi: ŞC, FC şi RS iar inculpata TN nu se regăseşte printre persoanele enumerate.
Conform adresei nr.52401/15.09.2010 emisă de I.T.M. Bucureşti (fila 108 d.u.p.), inculpata nu figurează deloc în evidenţele instituţiei.
De asemenea, din declaraţiile inculpatei ŞC rezultă că inculpata TN nu a fost niciodată angajata S.C. (fila 49 dosar instanţă).
În final, instanţa mai reţine că potrivit relaţiilor furnizate de O.R.C. (filele 157-161 d.u.p.), inculpata ŞC are calitatea de asociat şi administrator la S.C.
B. Cererea de schimbare a încadrării juridice.
În raport de situaţia de fapt, având în vedere pe de o parte, că pentru obţinerea creditului inculpata TN a folosit două înscrisuri falsificate, unul sub semnătură privată (adeverinţa de salariu nr.18/20.04.2007) şi unul oficial (contractul individual de muncă nr.256, înregistrat la ITM Bucureşti sub nr.3221/07.06.2005), iar pe de altă parte, că art.291 C.pen. incriminează conţinuturi alternative (două infracţiuni) şi nu conţinutul alternativ al aceleiaşi infracţiuni (aspect ce rezultă din valorile sociale distincte ocrotite şi pedepsele diferite), instanţa apreciază că utilizarea fiecărui înscris în parte întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de uz de fals.
În consecinţă, va admite cererea formulată de reprezentanta Ministerului Public şi va dispune schimbarea încadrării juridice cu privire la infracţiunea de uz de fals reţinută în sarcina inculpatei TN, dintr-o singură infracţiune prevăzută de art.291 C.pen, în două infracţiuni, una prevăzută de art.291, teza întâi C.pen. şi cea de-a doua prevăzută de art.291, teza a doua C.pen.
C. Încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatei TN
1. În drept, fapta inculpatei TN constând în aceea că, la data de 26.04.2007,
a solicitat acordarea unui credit pentru nevoi personale de la B.C.R.- S.A.- Sucursala Crângaşi, prezentând 2 înscrisuri ce atestau în mod nereal calitatea de angajată la S.C. . şi veniturile obţinute la această societate, în scopul dobândirii pentru sine a unei sume de bani, cerere de credit care a fost respinsă de societatea bancară, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art.20 C.pen. raportat art.215, alin.1, 2, 3 C.pen.
Faţă de modalităţile alternative prevăzute de art.20 C.pen., în speţă, conţinutul constitutiv la tentativei este reprezentat de executarea în totalitate a hotărârii de a săvârşi infracţiunea, executare care însă nu şi-a produs efectul (tentativă perfectă sau completă).
Astfel, elementul material al laturii obiective este reprezentat de inducerea în eroare a unei persoane, respectiv a părţii vătămate Banca Comercială Română S.A., săvârşită în modalitatea prezentării ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv aceea că inculpata ar fi angajată la S.C. . şi ar realiza un venit lunar net de 1050 lei. Acţiunea inculpatei i-a indus în eroare pe reprezentanţii băncii deoarce le-a creat o falsă reprezentare asupra unei împrejurări esenţiale avute în vedere la acordarea împrumutului, determinându-i să creadă ca fiind reală o faptă care nu există, ci a fost inventată, şi anume aceea că inculpata realizează venituri constante din muncă şi va avea mijloace financiare pentru restituirea creditului.
Întrucât cererea de credit a fost respinsă (plângere penală- fila 7 d.u.p.), fapta nu a produs o pagubă în patrimoniul societăţii bancare, ci a avut ca urmare imediată crearea unei stări de pericol prin încălcarea relaţiilor sociale cu caracter patrimonial, ce implică încredere şi bună-credinţă din partea persoanelor. Lipsa pagubei justifică încadrarea juridică în forma tentativei şi nu a infracţiunii consumate.
Starea de pericol nu s-ar fi produs în lipsa acţiunii de inducere în eroare, dovedind astfel existenţa raportului de cauzalitate.
Pe latură subiectivă, fapta a fost săvârşită cu intenţie directă (art.19, alin.1 lit.a. C.pen.) deoarece inculpata şi-a dat seama că prin prezentarea sa ca fiind angajată al S.C. (deşi în realitate nu a avut niciodată această calitate) induce în eroare funcţionarii bancari şi a urmărit producerea unei pagube. De asemenea, inculpata a comis fapta în scopul special prevăzut de lege, respectiv obţinerea pentru sine a unui folos mateial injust- suma de 18000 lei. Intenţia directă rezultă din declaraţia inculpatei, care a relatat că a solicitat împrumutul pentru a face rost de bani pentru tratementul medical al concubinului său (fila 48 dosar instanţă), precum şi din procurarea anticipată a mijloacelor necesare inducerii în eroare.
Fapta a fost săvârşită prin folosirea de mijloace frauduloase, fiind incidente prevederile art.215, alin.2 C.pen., întrucât pentru a dovedi existenţa locului de muncă şi veniturile obţinute, inculpata a prezentat copia „conform cu originalul” a unui contract individual de muncă, presupus încheiat cu S.C.. (fila 23 d.u.p.) şi adeverinţa de venit pretins emisă de S.C. sub nr.18/20.04.2007 (fila 22 d.u.p.), care nu conţin date reale, ci sunt false (aşa cum rezultă din adresele de la filele 106 şi 108 d.u.p.), dar care prin ele însele au o mare aparenţă de veridicitate şi realizează mai uşor inducerea în eroare.
Totodată, se va reţine incidenţa dispoziţiilor art.215, alin.3 C.pen., având în vedere că inducerea în eroare s-a realizat cu ocazia încheierii unui contract- de credit bancar nr.473/ 27.04.2007 între inculpată şi partea vătămată B.C.R.- S.A.
2. Fapta aceleiaşi inculpate constând în aceea că, în cursul lunii aprilie 2007, a înmânat unei persoane cunoscută sub numele de „Cristina” şi rămasă neidentificată, o copie de pe cartea de identitate în vederea întocmirii contractului individual de muncă, pretins încheiat cu S.Cşi înregistrat la I.T.M. Bucureşti sub nr.3221/07.06.2005 (fila 23 d.u.p.), cunoscând că în realitate nu are loc de muncă şi urmărind folosirea contractului pentru obţinerea unui credit bancar, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art.26 raportat la art.288, alin.1 C.pen.
Elementul material al laturii obiective constă într-o activitate de înlesnire a falsificării unui înscris oficial, prin punerea la dispoziţie a datelor de identificare ale inculpatei, respectiv, nume, domiciliu, cod numeric personal, seria şi numărul actului de identitate, în vederea completării şi contrafacerii unui contract individual de muncă, realizată prin reproducerea frauduloasă a conţinutului pe care îl are, în mod obişnuit, un asemenea înscris şi a menţiunii că ar fi fost înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă.
De asemenea, instanţa reţine că falsificarea priveşte un înscris oficial, în accepţiunea art.150, alin.2, teza a doua C.pen., întrucât contractul individual de muncă cu menţiunea înregistrării la I.T.M., devine un înscris ce aparţine unei instituţii de stat, precum şi că înscrisul astfel plăsmuit a fost de natură să producă consecinţe juridice şi, mai mult, a produs efectiv asemenea consecinţe, prin folosirea la solicitarea creditului bancar.
Totodată, sunt întrunite şi celelalte condiţii ale complicităţii, activitatea de falsificare fiind comisă de o altă persoană decât inculpata, aşa cum rezultă din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică (fila 116 d.u.p.), iar înlesnirea a folosit efectiv autorului, deoarece săvârşirea faptei nu ar fi fost posibilă fără sprijinul inculpatei, care să furnizeze datele sale de identificare pentru completarea contractului individual de muncă.
Urmarea imediată constă în atingerea adusă relaţiilor sociale referitoare la autenticitatea şi veridicitatea înscrisurilor oficiale, creând o stare de pericol pentru încrederea publică pe care trebuie să o inspire aceste înscrisuri.
Urmarea imediată constă în atingerea adusă relaţiilor sociale referitoare la autenticitatea şi veridicitatea înscrisurilor oficiale, creând o stare de pericol pentru încrederea publică pe care trebuie să o inspire aceste înscrisuri.
Fiind o infracţiune de pericol, legătura de cauzalitate între elementul material şi urmarea produsă rezultă din însăşi săvârşirea faptei (ex re).
Fiind o infracţiune de pericol, legătura de cauzalitate între elementul material şi urmarea produsă rezultă din însăşi săvârşirea faptei (ex re).
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârşită cu intenţie directă (art.19, alin.1 lit.a C.pen.) deoarece inculpata a cunoscut că remite copia cărţii sale de identitate în vederea întocmirii unui contract individual de muncă, deşi nu avea în acel moment şi nu avusese nici în trecut un loc de muncă, şi a prevăzut că astfel înlesneşte falsificarea acestui înscris, urmărind producerea rezultatului prin comiterea faptei. Intenţia directă rezultă din declaraţia inculpatei că: „…am dat numitei Cristina actul meu de identitate întrucât mi-a spus că trebuie întocmite nişte acte” (fila 48 dosar instanţă), precum şi din împrejurarea că fapta a fost comisă pentru procurarea mijlocului necesar inducerii în eroare a funcţionarilor bancari, între cele două infracţiuni existând o legătură cauzală mijloc-scop.
3. Fapta inculpatei constând în aceea că, în cursul lunii aprilie 2007, a înmânat unei persoane cunoscută sub numele de „Cristina” şi rămasă neidentificată, copia cărţii de identitate în vederea întocmirii adeverinţei de salariu de la fila 22 d.u.p., pretins emisă sub nr.18/20.04.2007 de S.C.., din care rezultă că inculpata ar fi fost angajata acestei societăţi pe durată nedeterminată, cu un salariu de încadrare de 1500 lei şi un salariu net realizat în ultimele 3 luni de 1050 lei, cunoscând că în realitate nu are un loc de muncă şi urmărind folosirea adeverinţei pentru obţinerea unui credit bancar, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.26 raportat la art.290 C.pen.
Elementul material al laturii obiective este reprezentat de înlesnirea- prin punerea la dispoziţie a datelor sale de identificare (nume şi cod numeric personal), dată la falsificarea unui înscris sub semnătură privată- adeverinţa de salariu de la fila 22 d.u.p., de către o altă persoană- scrisul de pe adeverinţă nefiind executat de inculpată, astfel cum rezultă din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică (fila 116 d.u.p.), sprijin ce a folosit efectiv autorului- completarea adeverinţei nefiind posibilă fără datele de identificare ale inculpatei.
În ceea ce priveşte fapta de falsificare, în raport de care complicitatea inculpatei constituie forma secundară de participaţie penală, instanţa reţine că: -falsificarea are ca obiect material un înscris sub semnătură privată, întrucât adeverinţa de salariu de la fila 22 d.u.p. emană de la o persoană juridică de drept privat, constată o împrejurare cu semnificaţie juridică şi este susceptibilă de a dovedi existenţa unui drept; -falsificarea a fost săvârşită prin contrafacerea conţinutului adeverinţei de venit întrucât acesta nu corespunde realităţii, inculpata nefiind angajată la S.C..; -înscrisul falsificat a fost încredinţat unei alte persoane spre folosire în vederea producerii de consecinţe juridice, fiind înmânat de persoana cunoscută sub numele de „Cristina” inculpatei pentru a fi folosit în vederea obţinerii creditului bancar.
Fapta a avut ca urmare imediată încălcarea relaţiilor sociale referitoare la veridicitatea şi încrederea publică pe care trebuie să le inspire aceste înscrisuri, iar legătura de cauzalitate cu elementul material rezultă din însăşi săvârşirea faptei (ex re).
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârşită cu intenţie directă (art.19, alin.1 lit.a C.pen.) deoarece inculpata a cunoscut că remite copia cărţii de identitate în vederea întocmirii actelor de muncă, cu toate că nu era angajată la acel moment, a prevăzut că astfel înlesneşte falsificarea adeverinţei de salariu şi a urmărit producerea rezultatului, pentru a-şi procura mijlocul necesar inducerii în eroare.
Complicitatea la falsificarea unui înscris sub semnătură privată reprezintă o infracţiune mijloc, în vederea realizării celei scop, de înşelăciune a unităţii bancare.
4. Fapta inculpatei constând în aceea că, la data de 26.04.2007, a prezentat funcţionarilor din cadrul B.C.R.- S.A.- Sucursala Crângaşi contractul individual de muncă pretins încheiat cu S.C. şi înregistrat la I.T.M. Bucureşti sub nr.3221/07.06.2005 (fila 23 d.u.p.), cunoscând că nu corespunde realităţii, în vederea obţinerii unui credit bancar, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals prevăzută de art.291, teza întâi C.pen.
Elementul material al laturii obiective constă în acţiunea de folosire, prin prezentarea şi depunerea la dosarul de credit, a unui înscris oficial, şi anume contractul individual de muncă cu menţiunea înregistrării la I.T.M. Bucureşti, ce constituie un înscris aparţinând unei instituţii de stat, în accepţiunea art.150, alin.2 teza a doua C.pen.
Folosirea priveşte un înscris fals deoarece conţinutul contractului individual de muncă nu corespunde realităţii, inculpata nefiind angajata S.C.. (filele 108 şi 132-133 d.u.p.), iar înscrisul are aptitudinea de a produce consecinţe juridice întrucât calitatea de angajat şi venitul net obţinut sunt împrejurări avute în vedere de bancă la acordarea împrumutului.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică în autenticitatea şi veridicitatea înscrisurilor oficiale, iar existenţa raportului de cauzalitate rezultă din însăşi săvârşirea faptelor (ex re).
Pe latură subiectivă, fapta a fost săvârşită cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, aşa cum aceasta este definită de art.19, alin.1, lit.a C.pen.
Pe latură subiectivă, fapta a fost săvârşită cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, aşa cum aceasta este definită de art.19, alin.1, lit.a C.pen.
5. Fapta inculpatei constând în aceea că, la data de 26.04.2007, a prezentat funcţionarilor din cadrul B.C.R.- S.A.- Sucursala Crângaşi adeverinţa de salariu de la fila 22 d.u.p., pretins emisă sub nr.18/20.04.2007 de S.C.., în vederea obţinerii unui credit bancar, cunoscând că adeverinţa nu corespunde realităţii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals prevăzută de art.291, teza a doua C.pen.
Elementul material al laturii obiective este dat de acţiunea de folosire, prin prezentarea şi depunerea la dosarul de credit B.C.R., a unui înscris sub semnătură privată, şi anume adeverinţa de salariu de la fila 22 d.u.p., emisă de o persoană juridică de drept privat, constatând o împrejurare cu semnificaţie juridică şi fiind susceptibilă de a dovedi existenţa unui drept.
De asemenea, folosirea priveşte un înscris fals deoarece conţinutul adeverinţei de venit nu corespunde realităţii, inculpata nefiind angajată la S.C. (filele 108 şi 132-133 d.u.p.), iar pe de altă parte înscrisul are aptitudinea de a produce consecinţe juridice întrucât calitatea de angajat pe care o dovedeşte şi venitul net obţinut sunt împrejurări avute în vedere de bancă la acordarea împrumutului.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică în veridicitatea înscrisurilor sub semnătură privată, iar existenţa raportului de cauzalitate rezultă din însăşi săvârşirea faptei (ex re).
6. Cele cinci infracţiuni au fost comise sub forma concursului real, ca formă a plurităţii de infracţiuni, fiind săvârşite prin acţiuni distincte, de aceeaşi persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, urmând a se reţine incidenţa art.33 lit.a C.pen.
D. Încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatei ŞC
1. În drept, fapta inculpatei ŞC constând în aceea că, în cursul lunii aprilie 2007, prin intermediul unei persoane cunoscute sub numele de „Cristina” şi rămasă neidentificată, a încredinţat inculpatei TN adeverinţa de venit pretins emisă de S.C. sub nr.18/20.04.2007 (fila 22 d.u.p.) şi contractul individual de muncă pretins înregistrat la ITM Bucureşti sub nr. 3221/07.06.2005 (fila 23 d.u.p.), pentru a fi folosite la solicitarea unui împrumut bancar, ce nu a fost însă acordat, cunoscând caracterul fals al acestor înscrisuri, precum şi scopul în care urmau să fie folosite, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la tentativă la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art.26 raportat la art.20 şi art.215, alin.1, 2, 3 C.pen.
Elementul material al laturii obiective este reprezentat de activitatea de înlesnire- prin procurarea mijloacelor frauduloase care să asigure reuşita inducerii în eroare, acordată unei alte persoane- inculpata TN, la comiterea unei fapte de înşelăciune- fiind întrunite în persoana autorului elementele constitutive ale acestei infracţiuni (punctul C.1), sprijin ce a folosit efectiv autorului- întrucât adeverinţa de salariu şi contractul individual de muncă sunt înscrisuri solicitate de bancă la analiza cererii de credit.
Aşadar, în cauză, complicitatea îmbracă forma complicităţii materiale, anterioare şi mediată la tentativa de înşelăciune săvârşită de către autor.
Complicitatea fiind forma secundară a participaţiei penale, urmarea imediată şi raportul de cauzalitate sunt aceleaşi ca în cazul infracţiunii săvârşite de autor (punctul C.1).
Sub aspectul laturii subiective, ajutorul a fost acordat cu intenţie directă (art.19, alin.1 lit.a C.pen.) întrucât inculpata a cunoscut caracterul fals al înscrisurilor întocmite de ea, precum şi scopul în care urmau să fie folosite acestea, prevăzând că astfel înlesneşte inducerea în eroare a băncii şi produce o pagubă, urmărind cauzarea acestui rezultat.
Intenţia directă rezultă din declaraţia inculpatei (fila 49 dosar instanţă), care a relatat că: „…o persoană pe care o cunosc din piaţă şi despre care ştiu că se numeşte Cristina a venit şi m-a întrebat dacă pot să ajut o prietenă de-a ei să obţină un credit la bancă…Atunci când am întocmit cele două înscrisuri mi-am dat seama că nu corespund adevărului întrucât toate actele societăţii mele sunt întocmite de contabila mea şi eu nu-i solicitasem să angajeze vreo persoană…”.
În final, având în vedere că înlesnirea a fost acordată la inducerea în eroare cu ocazia încheierii unui contract, precum şi că în acest scop au fost folosite mijloace frauduloase, împrejurări obiective cunoscute de inculpata ŞC, se va reţine incidenţa dispoziţiilor art.215, alin.2 şi 3 C.pen.
2. Fapta aceleiaşi inculpate constând în aceea că, în cursul lunii aprilie 2007, a completat cu datele de identificare ale numitei TN a semnat la rubricile „Angajator”, „Reprezentant legal” şi a certificat „conform cu originalul” contractul individual de muncă pretins încheiat cu S.C. şi înregistrat la ITM Bucureşti sub nr.3221/07.06.2005 (fila 23 d.u.p.), de natură să producă consecinţe juridice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art.288, alin.1 C.pen.
Infracţiunea are ca obiect material un înscris oficial, în accepţiunea art.150, alin.2, teza a doua C.pen., întrucât contractul individual de muncă de la fila 23 d.u.p., deşi pretins că emană de la persoane particulare, prin menţiunea înregistrării la Inspectoratul Teritorial de Muncă, devine un înscris ce aparţine unei instituţii de stat.
Cu toate că înscrisul mai sus arătat poartă menţiunea că este o copie conformă a celui original, din perspectiva legii penale, dobândeşte aceeaşi valoare ca şi originalul întrucât este apt a produce aceleaşi consecinţe juridice.
De asemenea, faptul că respectivul contract individual de muncă nu este înregistrat, în realitate, la I.T.M. Bucureşti (filele 105-106 d.u.p.) nu este de natură să conducă la concluzia inexistenţei infracţiunii. Or, de vreme ce falsificarea unui contract deja înregistrat constituie infracţiune, cu atât mai mult trebuie reţinută infracţiunea atunci când contractul individual de muncă este plăsmuit în totalitate, simulându-se faptul că îndeplinite toate condiţiile de valabilitate, inclusiv pe aceea a înregistrării la Inspectoratul Teritorial de Muncă.
Pe latură obiectivă, elementul material constă într-o acţiune de falsificare a unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii, adică prin reproducerea frauduloasă a conţinutului pe care îl are în mod obişnuit un asemenea înscris adevărat, precum şi a semnăturii contabilei Dumitru Maria.
Scrierea este contrafăcută întrucât, în realitate, între S.C.. şi TN nu există raporturi juridice de muncă, inculpata nu este angajata acestei societăţi şi nu este înregistrat la I.T.M. un contract individual de muncă între aceste persoane, aşa cum rezultă din declaraţia inculpatei (fila 132 d.u.p.) şi adresa nr.3155/21.09.2007 emisă de I.T.M Bucureşti (fila 108 d.u.p.). Înscrisul de la fila 23 d.u.p. este plăsmuit în totalitate pentru a lăsa impresia unui înscris oficial adevărat şi a crea aparenţa necorespunzătoare adevărului că numita TN este angajată pe durată nedeterminată, ocupând funcţia de agent comercial şi având un salariu de bază lunar brut de 15.000.000 lei.
Semnătura de la rubrica „Reprezentant legal” este contrafăcută deoarece nu a fost scrisă de către cel căruia i se atribuie- DM, contabilă, dar creează aparenţa că este a acestei persoane, deşi a fost executată de inculpata ŞC, aşa cum rezultă din declaraţia inculpatei (fila 133 d.u.p.) şi concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr.226.528/29.05.2008 (filele 116-117 d.u.p.).
Falsificarea înscrisului de la fila 23 d.u.p. este de natură să producă consecinţe juridice întrucât calitatea de angajat şi venitul net obţinut, dovedite prin contractul individual de muncă, sunt împrejurări avute în vedere de bancă la acordarea împrumutului.
Pe latură subiectivă, fapta a fost comisă cu intenţie directă (art.19, alin.1 lit.a C.pen.) deoarece aşa cum rezultă din propria declaraţie (fila 132 d.u.p.), inculpata a cunoscut că între S.C. şi numita TN nu există raporturi de muncă şi nici un contract individual de muncă înregistrat la I.T.M. şi a prevăzut prin completarea, semnarea şi ştampilarea înscrisului de la fila 23 d.u.p. falsifică un înscris oficial, urmărind producerea acestui rezultat.
3. Fapta aceleiaşi inculpate constând în aceea că, în cursul lunii aprilie 2007, a completat adeverinţa de salariu de la fila 22 d.u.p. pretins emisă sub nr.18/20.04.2007 de S.C.., cu menţiunile că numita TN ar fi fost angajata la această societate pe durată nedeterminată, din anul 2005, cu un salariu de încadrare de 1500 lei şi un salariu net realizat în ultimele 3 luni de 1050 lei, menţiuni ce nu corespund realităţii, şi a semnat la rubrica „Director economic”, iar ulterior a înmanat acest înscris unei persoane cunoscută sub numele de „Cristina”, spre a fi folosit la obţinerea unui credit bancar, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290 C.pen.
Infracţiunea are ca obiect material un înscris sub semnătură privată, întrucât adeverinţa de salariu de la fila 22 d.u.p. emană de la o persoană juridică de drept privat- S.C., constată o împrejurare cu semnificaţie juridică- calitatea de angajat a numitei TN şi este susceptibilă de a dovedi existenţa unui drept- vechimea şi cuantumul salariului. Înscrisul sub semnătură privată este producător de consecinţe juridice întrucât adeverinţa de venit este solicitată de bancă şi avută în considerare la luarea deciziei de acordare a creditului.
Elementul material al laturii obiective este reprezentat de acţiunea de falsificare, în modalitatea contrafacerii conţinutului adeverinţei de salariu şi a semnăturii de la rubrica „Director economic”. Conţinutul adeverinţei este contrafăcut deoarece, chiar dacă inculpata este asociat şi administrator la S.C.. (filele 159-160 d.u.p.) şi avea dreptul să elibereze şi să semneze adeverinţe de venit în numele acestei societăţi, împrejurarea menţionată în cuprinsul său nu corespunde realităţii, numita TN nefiind angajata societăţii şi neavând înregistrat contract individual de muncă, aşa cum rezultă din declaraţia inculpatei (fila 132 d.u.p.) şi adresa nr.3155/21.09.2007 emisă de I.T.M Bucureşti (fila 108 d.u.p.). Semnătura de la rubrica „Director economic” este contrafăcută deoarece nu a fost scrisă de către cel căruia i se atribuie- Dumitru Maria, contabilă, dar creează aparenţa că este a acestei persoane, deşi a fost executată de inculpata ŞC aşa cum rezultă din declaraţia inculpatei (fila 133 d.u.p.) şi concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr.226.528/29.05.2008 (filele 116-117 d.u.p.).
Înscrisul falsificat a fost încredinţat unei alte persoane spre folosire în vederea producerii de consecinţe juridică, fiind înmânat de inculpata ŞC către persoana cunoscută sub numele de „Cristina”, care urma să îl remită inculpatei TN pentru a fi folosit la obţinerea unui credit bancar, împrejurare ce rezultă din declaraţia inculpatei ŞC filele 132-133 d.u.p.).
Urmarea imediată constă în atingerea adusă relaţiilor sociale referitoare la veridicitatea înscrisurilor sub semnătura privată, creându-se o stare de pericol pentru încrederea publică pe care trebuie să o inspire aceste înscrisuri.
Starea de pericol rezultă din însăşi săvârşirea faptei de către inculpat (ex re), dovedind astfel existenţa raportului de cauzalitate.
Infracţiunea s-a consumat în momentul încredinţării adeverinţei de salariu falsificată către persoana conscută sub numele de „Crisitina”, pentru a fi folosit de inculpata TN la obţinerea unui credit bancar.
Pe latură subiectivă, fapta a fost săvârşită cu intenţie directă (art.19, alin.1 lit.a C.pen.) deoarece inculpata a cunoscut că numita TN nu este angajată la S.C. şi a prevăzut că prin inserarea acestei menţiuni neadevărate şi înmânarea către o altă persoană pentru a fi folosită, falsifică adeverinţa de salariu de la fila 22 d.u.p., urmârind producerea acestui rezultat.
Intenţia directă este dovedită prin declaraţia inculpatei, care a relatat că persoana cunoscută sub numele de „Crisitina” i-a solicitat să ajute o cunoştinţă să obţină un credit bancar prin întocmirea actelor de muncă (fila 132 verso d.u.p.).
4. Cele trei infracţiuni au fost comise sub forma concursului real, ca formă a plurităţii de infracţiuni, fiind săvârşite prin acţiuni distincte, de aceeaşi persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, urmând a se reţine incidenţa art.33 lit.a C.pen.
E. Individualizarea pedepselor principale.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată fiecărei inculpate pentru fiecare infracţiune în parte, instanţa va avea în vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art.52 C.pen. şi criteriile generale de individualizare enumerate de art.72, alin.1 C.pen.
Astfel, va reţine dispoziţiile părţii generale a Codului Penal referitoare la tentativă şi tratamentul sancţionator (art.20-21), complicitate şi tratamentul sancţionator (art.26-27), precum şi limitele de pedeapsă fixate în partea specială, reduse cu o treime conform art.3201, alin.7 C.pr.pen.: închisoarea de la 2 la 10 ani prevăzută de art.215, alin.2; închisoarea de la 2 luni la 2 ani prevăzută de art.288; închisoarea de la 2 luni la 1 an şi 4 luni sau amendă prevăzută de art.290; închisoarea de la 2 luni la 2 ani prevăzută de art.291, teza întâi şi închisoarea de la 2 luni la 1 an şi 4 luni sau amendă prevăzută de art.291, teza a a doua.
Raportat la art.181, alin.2 C.pen., va aprecia gradul de pericol concret al fiecărei infracţiuni ca fiind ridicat, reţinând că faptele au fost comise după o pregătire prealabilă, că înscrisurile false au creat o puternică aparenţă de autenticitate şi veridicitate, că inculpata TN a urmărit obţinerea în mod ilicit a unei sume de bani, precum şi că ambele inculpate au avut de la început intenţia infracţională (intenţie calificată iniţială). De asemenea, valoarea creditului solicitat este ridicată (18000 lei), iar neacordarea acestuia se datorează exlusiv diligenţelor depuse de societatea bancară.
Cu privire la persoana inculpatei TN va reţine gradul ridicat de dezvoltare psihică şi intelectuală, determinat de vârsta (32 ani, la data comiterii faptei) şi educaţia şcolară (10 clase), ce i-au permis să înţeleagă de la început caracterul antisocial al faptelor sale, precum şi împrejurarea că inculpata a mai fost condamnată definitiv pentru fapte asemănătoare, concurente cu cele din prezenta cauză (sentinţa nr.577/18.08.2009 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti). De asemenea, în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, inculpata nu s-a prezentat în faţa organelor judiciare, decât după ce a fost încarcerată în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii, nu a ajutat la identificarea persoanei cunoscută sub numele de „Cristina” şi nu a recunoscut faptele decât înainte de începerea cercetării judecătoreşti.
De aceea, instanţa apreciază că atitudinea inculpatei după săvârşirea infracţiunilor nu reprezintă „o comportare sinceră în cursul procesului penal” în accepţiunea art.74, lit.c C.pen., ce presupune, între altele, căinţa activă a infractorului şi are un conţinut mai amplu decât simpla recunoaştere a faptelor, căreia i s-a dat deja eficienţa prevăzută de art.3201, alin.7 C.pr.pen.
În consecinţă, nu va reţine în favoarea inculpatei TN circumstanţa atenuantă prevăzută de art.74, lit.c C.pen., astfel cum a solicitat apărătorul acesteia prin concluziile orale, apreciind totodată, faţă de dispoziţiile art.74, alin.1 şi 2 C.pen, că nu există nici alte împrejurări de fapt ce pot fi reţinute cu acest efect.
Cu privire la persoana inculpatei ŞC va reţine, ca şi în cazul celeilalte inculpate gradul ridicat de dezvoltare psihică şi intelectuală, ce ar fi trebuit să o împiedice să comită fapte antisociale, precum şi că aceasta s-a prezentat în faţa organelor judiciare în tot cursul procesului penal şi a recunoscut faptele.
De asemenea, inculpata este intergată social, având familie (filele 50-51 dosar instanţă), având ocupaţia de administrator, fiind apreciată pozitiv de persoanele care o cunosc (filele 52-53 dosar instanţă), şi nu este cunoscută cu antecedente penale ori sancţiuni cu caracter administrativ (fişă actualizată de cazier judiciar- fila 34 dosar instanţă), împrejurări ce vor fi reţinute în favoarea sa drept circumstanţă atenuantă prevăzută de art.74, lit.a C.pen..
Faţă de cele expuse, pentru inculpata TN instanţa va aplica o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare pentru tentativă la infracţiunea de înşelăciune, ţinând seama de dispoziţiile art.21 C.pen. şi art.3201, alin.7 C.pr.pen., şi o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, având în vedere numai prevederile art.3201, alin.7 C.pr.pen.
De asemenea, pentru complicitatea la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi pentru cele două infracţiuni de uz de fals, faţă de pedepsele alternative prevăzute de textele de incriminare şi gradul ridicat de pericol social concret al faptelor, va alege ca pedeapsă principală închisoarea (şi nu amenda) şi va aplica câte o pedeapsă de 2 luni pentru fiecare din aceste trei infracţiuni, ţinând seama de dispoziţiile art.3201, alin.7 C.pr.pen.
Pentru inculpata ŞC, aplicând succesiv dispoziţiile art.21 C.pen., art.3201, alin.7 C.pr.pen. şi art.76 lit.d C.pen., va stabili o pedeapsă de 11 luni închisoare pentru complicitate la tentativă la infracţiunea de înşelăciunea, şi, ţinând seama de dispoziţiile art.3201, alin.7 C.pr.pen. şi art.76, lit.e. C.pen., va aplica pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1000 lei pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale.
De asemenea, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faţă de pedepsele alternative prevăzute de art.290 C.pen. şi gradul ridicat de pericol social concret al faptei, va alege ca pedeapsă principală închisoarea (şi nu amenda) dar, făcând succesiv aplicarea prevederilor art. art.3201, alin.7 C.pr.pen. şi art.76, lit.e. C.pen., va aplica pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1000 lei.
F. Individualizarea pedepselor acesorii.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie ce va fi aplicată fiecărei inculpate pentru fiecare infracţiune sancţionată cu pedeapsa închisorii, ţinând seama de decizia nr.LXXIV/2007 pronunţată de Î.C.C.J. în soluţionarea recursului în interesul legii, obligatorie conform art.4145, alin.4 C.pr.pen., şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului dedusă din cauzele Hirst contra Regatului Unit şi Sabou şi Pârcălab contra României, instanţa nu va dispune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a–c C.pen. în mod automat, prin efectul legii, ci va aprecia conţinutul său concret, în funcţie de criteriile stabilite în art.71, alin.3 C.pen.
Astfel, pentru ambele inculpate, natura şi gravitatea faptelor conduc la concluzia nedemnităţii în exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art.64, lit.a, teza a doua şi lit.b. C.pen. Însă, referitor la dreptul de a alege, prevăzut de art.64, lit.a, teza întâi C.pen., întrucât infracţiunea săvârşită nu are implicaţii electorale şi nu există o legătură între dreptul de a vota şi prevenirea infracţiunilor sau scopul reinserţiei sociale a infractorului, acesta nu va fi reţinut în conţinutul pedepsei accesorii.
Pentru inculpata ŞC întrucât în comiterea complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, aceasta s-a folosit de calitatea sa de administrator la S.C.. pentru a falsifica mijloacele frauduloase cu ajutorul cărora s-a realizat inducerea în eroare (contractul individual de muncă şi adeverinţa de venit), conform art.64, lit.c C.pen., i se va interzice şi dreptul de a fi administrator la o societate comercială.
G. Antecedenţa penală şi contopirea pedepselor aplicate inculpatei TN
Prin sentinţa penală nr.577/18.08.2009 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti (filele 70-72 dosar instanţă), astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr.400/A/04.06.2010 a Tribunalului Bucureşti- Secţia I Penală (filele 73-76 dosar instanţă), între altele, s-a dispus condamnarea inculpatei TN pentru următoarele infracţiuni:
-în baza art.20 raportat la art.215 alin.1, 2 şi 3 Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune în convenţii;
-în baza art.290 alin.1 Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată;
-în baza art.291 Cod penal, la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.
În temeiul art.33, lit.a şi art.34, lit.b Cod penal, a fost aplicată inculpatei pedeapsa cea mai grea- 3 ani închisoare, sporită la 4 ani închisoare, iar în baza art.71 C.pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a (teza a ll-a) şi lit. b Cod penal.
În fapt, s-a reţinut că la data de 27.02.2007, inculpata TN a completat, la sediul B.C.R.- Sucursala Sector 3, o cerere de credit prin care a solicitat acordarea unui credit în valoare de 14.133 RON, iar pentru obţinerea acestuia a depus la dosar adeverinţa de salariu nr.05/27.02.2007, eliberată de către S.C. PRIMEX 98 S.R.L., din care rezulta ca inculpata era angajata a acestei societăţi cu un salariu de 1320 RON, precum şi o copie a unui carnet de muncă seria MPS nr 1625845 (folosită şi la obţinerea altor credite).
Sentinţa a rămas definitivă pentru inculpata TN la data de 22.06.2010, prin nerecurare.
Or, faţă de prevederile art.33 lit.a C.pen., instanţa constată că cele 5 infracţiuni din prezenta cauză (săvârşite în luna aprilie 2007), sunt concurente cu cele 3 infracţiuni din sentinţa anterior menţionată (comise în luna februarie 2007), fiind săvârşite de aceeaşi persoană- TN, prin acţiuni diferite- concurs real, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele- aprilie 2007, faţă de 22.06.2010.
Deşi inculpata a săvârşit mai multe acţiuni de inducere în eroare şi de folosire a unor înscrisuri false, la diferite intervale de timp, prezentând fiecare în parte conţinutul aceloraşi infracţiuni, nu se va reţine forma continuată a unităţii legale de infracţiune (art.41, alin.2 C.pen.), întrucât inculpata nu a acţionat în baza unei rezoluţii infracţionale unice, împrumutul bancar din prezenta cauză fiind solicitat ca urmare a respingerii cererii de credit de către B.C.R.-S.A.- Sucursala Sector 3 (declaraţie inculpată- fila 48 dosar instanţă). Cu alte cuvinte, după respingerea solicitării de credit din luna februarie 2007, inculpata a luat o nouă rezoluţie infracţională, de a solicita un alt credit, la o altă unitate bancară.
Astfel, în cauză, devin incidente dispoziţiile art.36 C.pen. potrivit cărora: „Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă, se aplică dispoziţiile art.34 şi 35”, instanţa urmând să procedeze la contopirea tuturor pedepselor aplicate pentru infracţiuni concurente:
Mai întâi, având în vedere că prin sentinţa penală nr.577/18.08.2009 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, definitivă, inculpata TN a fost condamnată pentru un concurs de infracţiuni, iar contopirea se face numai între pedepse concurente (şi nu cu pedeapsa rezultantă a unui concurs parţial), va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi va repune în individualitatea lor pedepsele de:
– 3 ani închisoare pentru tentativă la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art.20 raportat la art.215 alin.1, 2 şi 3 Cod penal;
– 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art.290, alin.1 Cod penal;
– 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal;
– precum şi sporul de 1 an închisoare.
În al doilea rând, în baza art.34, lit.b C.pen. raportat la art.33 lit.a C.pen., va contopi pedepsele de 1 an şi 4 luni închisoare şi cele 4 pedepse de câte 2 luni închisoare, aplicate în prezenta cauză, cu pedepsele de 3 ani închisoare, 1 an închisoare şi 1 ani şi 6 luni închisoare, inculpata urmând a executa pedeapsa cea mai grea- 3 ani închisoare.
În al treilea rând, având în vedere că pentru un concurs parţial a fost aplicat un spor de 1 an închisoare, la contopirea tuturor pedepselor, va menţine acest spor, pe care îl va mări la 1 an şi 6 luni închisoare, pentru a sancţiona numărul mare de fapte, frecvenţa ridicată şi preseverenţa inculpatei, în final o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare (pedeapsă de executat).
Pe lângă pedeapsa rezultantă, va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art.64, alin.1 lit.a teza a doua şi lit.b C.pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art.71 C.pen.
În final, având în vedere că, din data de 04.05.2011, inculpata se află în executarea M.E.P.I. nr.1233/09.03.2011 emis în baza sentinţei penale nr.577/18.08.2009 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti (adresa nr.27430/03.06.2011, emisă de A.N.P.- filele 43-44), instanţa constată că aceasta a executat în parte pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, astfel încât, în temeiul art.36, alin.3 C.pen., va deduce din pedeapse finală de 4 ani şi 6 luni închisoare, perioada executată de la 04.05.2011 la zi.
Va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.1233/09.03.2011 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti în baza sentinţei penale nr.577/ 18.08.2009 şi emiterea unui nou mandat de executare.
H. Pedeapsa rezultantă pentru inculpata ŞC
Reţinând că cele trei infracţiuni stabilite în sarcina inculpatei ŞC, au fost săvârşite sub forma concursului real (punctul D.4), în temeiul art.34 C.pen., va contopi pedepsele de 11 luni închisoare şi cele două amenzi penale în cuantum de 1000 lei, aplicate acesteia.
Însă, având în vedere că ipoteza contopirii între o singură pedeapsă cu închisoarea şi două pedepse cu amenda penală nu este reglementată expres, art.34 lit.d) şi e) C.pen. referindu-se la situaţia unei pedepse cu închisoarea şi unei pedepse cu amenda, respectiv, mai multe pedepse cu închisoarea şi mai multe pedepse cu amenda, stabilirea pedepsei rezultante se va face în doi paşi:
În baza art.34, lit.c C.pen., va contopi cele două pedepse cu amenda penală, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea- amenda penală în cuantum de 1000 lei, iar în baza art.34, lit.d C.pen., va contopi pedeapsa de 11 luni închisoare cu pedeapsa rezultantă a amenzii penală în cuantum de 1000 lei, inculpata urmând a executa pedeapsa cea mai grea-11 luni închisoare, la care se va adăuga în tot amenda penală în cuantum de 1000 lei (pedeapsă de executat).
Pe lângă pedeapsa rezultantă, va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64, alin.1 lit.a teza a doua, lit.b şi lit.c C.pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi administrator la o societate comercială.
I. Modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicată inculpatei ŞC
Având în vedere că pedeapsa rezultantă nu depăşeşte 2 ani închisoare, iar inculpata nu a mai fost condamnată anterior, ţinând seama de vârsta, de gradul de educaţie al acesteia şi faptul că este integrată social (fiind căsătorită, având un minor în întreţinere şi fiind administrator la S.C. precum şi de atitudinea procesuală avută de la momentul comiterii faptei până în prezent, instanţa apreciază că scopul pedepsei şi reinserţia socială a infractorului pot fi atinse chiar fără executarea acesteia.
De aceea, în baza art.81 C.pen., va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, fixând un termen de încercare de 2 ani şi 11 luni, conform art.82, alin.1 C.pen.
Pe cale de consecinţă, va suspenda şi executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a pedepsei principale, conform art.71, alin.5 C.pen.
Nu în ultimul rând, în temeiul art.359 C.pr.pen., va pune în vedere inculpatei că acest mod de individualizare a executării pedepsei implică, corelativ, revocarea suspendării condiţionate şi executarea pedepsei în întregime în regim penitenciar, dacă va săvârşi din nou vreo infracţiune în cursul termenului de încercare.
J. Desfiinţarea înscrisurilor falsificate.
Constatând caracterul fals al înscrisului oficial şi a celui sub semnătură privată, folosite de inculpata TN la solicitarea creditului bancar, în cauză se va face aplicarea art.348 C.pr.pen. şi vor fi desfiinţate total următoarele înscrisuri: „adeverinţa de salariu nr.18/20.04.07, emisă de S.C. (fila 22 d.u.p.) şi „contract individual de muncă nr.256”, înregistrat la ITM Bucureşti (fila 23 d.u.p.).
În final, instanţa va lua act că partea vătămată Banca Comercială Română S.A., nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar în baza art.191, alin.1 C.pr.pen., va obliga fiecare inculpată la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, ţinând seama de cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale (600 lei) şi în cursul judecăţii (3 termene de judecată, citaţii, corespondenţa cu alte instituţii, apărător din oficiu etc.).
1
