În cazul infracţiunii de furt de arbori, prev. de art. 110 din Legea nr. 46/2008, rezultatul faptei –element al laturii obiective, exprimat în valoarea materialului lemnos sustras, este hotărâtor pentru a stabili atât dacă fapta este infracţiune, cât şi modalitatea de sancţionare în funcţie de variantele legale prevăzute în textul incriminator. Dacă nu se poate stabili valoarea prejudiciul cauzat, nu sunt îndeplinite cumulativ toate elementele care intră în structura laturii obiective a infracţiunii de furt de arbori, mai precis rezultatul faptei, ceea ce atrage o soluţie de achitare întemeiată pe prevederile art. 10 lit. d C. pr. Pen.
Legea nr. 46/2008, art. 110
O.U.G. nr. 85/2006, art. 3-5, Anexele 1-3
Prin sentinţa penală nr. 448/4 aprilie 2012, Judecătoria Miercurea Ciuc:
– în baza art. 239 alin.2) C.pen., l-a condamnat pe inculpatul P. E. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de ”ultraj” – faptă săvârşită în data de 06.02.2009
– în baza art. 108 alin.1) lit. d) şi alin.2) lit. a) din legea nr.46/2008 l-a condamnat pe inculpatul P. E. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de ”tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional – faptă săvârşită în data de 06.02.2009.
– în baza art. 110 alin.1) lit. d) şi alin.2) lit. a) din legea nr.46/2008 l-a condamnat pe inculpatul P. E. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de ”furt de arbori” – faptă săvârşită în data de 06.02.2009.
– a constatat că cele 3 infracţiuni au fost săvârşite în condiţiile art. 33 lit. a) C.pen
– a constatat că cele 3 infracţiuni au fost săvârşite în condiţiile art. 33 lit. a) C.pen
– în baza art. 34 alin.2) C.pen. a contopit cele 3 pedepse aplicate, a reţinut pedeapsa cea mai mare de 4 ani, pe care a sopit-o cu 1 an , inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 5 ani, în regim de detenţie.
– în baza art. 71 Cod penal, i-a interzis inculpatului P. E. exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a şi lit. b) Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
– în baza art. 239 alin. 1) C.pen., l-a condamnat pe inculpatul P. I. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de ”ultraj” – faptă săvârşită în data de 06.02.2009
– în baza art. 108 alin.1) lit. d) şi alin.2) lit. a) din legea nr.46/2008 l-a condamnat pe inculpatul P. I. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de ”tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional” – faptă săvârşită în data de 06.02.2009.
– în baza art. 110 alin.1) lit. d) şi alin.2) lit. a) din legea nr.46/2008 l-a condamnat pe inculpatul P. I. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de ”furt de arbori” – faptă săvârşită în data de 06.02.2009.
– în baza art. 34 alin.2) C.pen. a contopit cele 3 pedepse aplicate, a reţinut pedeapsa cea mai mare de 4 ani, pe care a sporit-o cu 1 an, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 5 ani, în regim de detenţie.
– în baza art. 71 Cod penal, i-a interzis inculpatului P. I. exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a şi lit. b) Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
– în baza art. 108 alin.1) lit. d) şi alin.2) lit. a) din legea nr.46/2008 l-a condamnat pe inculpatul P. T. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de ”tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional – faptă săvârşită în data de 06.02.2009.
– în baza art. 110 alin.1) lit. d) şi alin.2) lit. a) din legea nr.46/2008 l-a condamnat pe inculpatul P. T. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de ”furt de arbori” – faptă săvârşită în data de 06.02.2009.
– a constatat că cele 2 infracţiuni au fost săvârşite în condiţiile art. 33 lit. a) C.pen
– în baza art. 34 alin.2) C.pen. a contopit cele 2 pedepse aplicate, a reţinut pedeapsa cea mai mare de 4 ani, pe care a sporit-o cu 10 luni, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 4 ani şi 10 luni, în regim de detenţie.
– în baza art. 71 Cod penal, i-a interzis inculpatului P. T. exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a şi lit. b) Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
– a admis acţiunea civilă formulată de Composesoratul Ciceu şi în consecinţă i-a obligat pe inculpaţi, în solidar, la plata sumei de 33712 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit în urma săvârşirii infracţiunilor de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional şi furt de arbori, sumă care nu cuprinde TVA.
– în baza art. 191 Cod pr. pen. l-a obligat pe fiecare dintre inculpaţi la plata sumei de 519 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În motivarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că, în data de 06.12.2009, în timp ce efectua serviciul de patrulare în zona Zergos, aparţinând Composesoratului Ciceu, pădurarul A. L. a observat urme de căruţă şi de paşi. Apreciind că în cauză se confruntă cu mai mulţi autori a solicitat ajutor din partea Preşedintelui Composesoratului Ciceu, in scopul depistării şi verificării legalităţii transportului.
La scurt timp, la faţa locului au venit numiţii S. T. G. şi T. E. Împreună, cei 3 au plecat pe urmele în cauză, descoperind căruţa care transporta trunchiurile de brad şi inculpaţii care se aflau în preajma acesteia. N. T. E. i-a somat pe cei 3 inculpaţi să se oprească şi să prezinte documentele de transport şi de provenienţă a brazilor aflaţi în căruţă.
După somare, inculpaţii au încercat să grăbească caii pentru a fugi de la faţa locului, lovindu-i cu biciul. Numiţii S. T. G. şi T. E. s-au deplasat în faţa căruţei şi au prins caii de frâu, împiedicând astfel continuarea drumului.
În aceste condiţii, inculpatul P. E. a coborât din căruţă şi a început să lovească caii cu biciul şi să solicite pădurarilor să-i dea drumul. În acelaşi timp l-a lovit pe numitul S. T. G. cu biciul peste mână, în scopul de a-l determina să dea drumul frâului pe care îl ţinea. La rândul său, inculpatul P. I. a început să ameninţe personalul silvic că le dă foc la casă dacă nu îi lasă să plece.
Conştientizând că nu pot părăsi locul faptei împreună cu brazii încărcaţi în căruţă, inculpaţii au procedat la descărcarea acestora, după care au plecat.
Starea de fapt se probează cu declaraţiile celor 3 pădurari coroborate în parte cu declaraţiile inculpaţilor.
În urma cercetărilor întreprinse de organele de poliţie au fost identificate locurile de unde au fost doborâţi arborii în cauză, fiind fixate fotografic urmele lăsate în urma tăierii lor.
Privitor la infracţiunea de ultraj imputată inculpaţilor P. E. şi P. I. a reţinut următoarele:
Potrivit art. 239 alin.1 şi 2) C.pen., constituie infracţiunea de ultraj ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă contra unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii,precum şi lovirea sau orice acte de violenţă, săvârşite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii.
Din declaraţiile numiţilor A. L. şi T. E. rezultă că inculpatul P. E. a lovit cu biciul peste mână pe numitul S. T. G., deşi cunoştea faptul că acesta are funcţia de pădurar. Din aceleaşi declaraţii nu rezultă însă dacă fapta în cauză a fost săvârşită cu intenţie directă, în sensul că inculpatul a dorit a-l lovi pe partea vătămată pentru a da drumul cailor sau indirectă, respectiv a dorit să lovească caii, conştientizând că ar fi putut lovi şi pe pădurar şi acceptând acest rezultat. Mai mult, însăşi partea vătămată a declarat în faţa instanţei că nu este sigur dacă inculpatul a urmărit a-l lovi pe el sau doar a acceptat acest rezultat în dorinţa de a lovii caii.
Văzând şi declaraţia inculpatului, precum că el a dorit să lovească caii şi nu crede că a lovit şi pe partea vătămată, instanţa a constatat săvârşirea infracţiunii de ultraj, în forma prevăzută la art. 239 alin.2) C.pen., faptă săvârşită însă cu intenţie indirectă.
Tot din declaraţiile numiţilor A. L., T. E. şi S. T. G. rezultă că inculpatul P. I., la rândul său, în momentul în care transportul a fost oprit de personalul silvic a început să adreseze acestora ameninţări acestora în scopul de a-i lăsa să plece cu mărfurile transportate.
Din depoziţiile inculpaţilor rezultă că aceste ameninţări nu au existat, însă contradictorialitatea acestor depoziţii denotă nesinceritatea lor. Astfel, inculpatul P. I. a arătat că A. L. şi T. E. purtau uniforme de pădurar, iar S.T. G. nu, P. T. a susţinut că nici unul dintre pădurari nu avea uniforma de serviciu, în timp ce P. E. a susţinut că T. E. era îmbrăcat în verde.
În lumina celor de mai sus, instanţa a constatat că numitul P. I. a săvârşit infracţiunea de ultraj, în forma prevăzută la art. 239 alin.1) C.pen., faptă săvârşită însă cu intenţie directă.
Privitor la infracţiunea de ”tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional” prima instanţă a reţinut săvârşirea ei de către cei 3 inculpaţi. Din procesul verbal de constatare a infracţiunii, întocmit în chiar ziua săvârşirii ei, rezultă că brazii erau proaspeţi tăiaţi cu toporul şi cu drujba. Mai mult, planşele foto depuse la dosar sunt de natură a reliefa nu doar locurile din care au fost tăiaţi arborii ci şi faptul că această tăiere a avut loc de curând. Astfel, planşa foto 3 (f.16 dup) surprinde urmă lăsată în pământ, urmă care ar fi dispărut dacă ar fi fost produsă într-o altă zi. De asemenea, planşele foto 8, 17 şi 23 (f.28 -32 dup) surprind urme proaspete ale tăierii, respectiv aşchii provenite în urma folosirii toporului, aşchii care ar fi fost înlăturate odată cu trecerea timpului.
Văzând faptul că arborii transportaţi prezentau urme proaspete de tăiere, faptul că la locul de tăiere au fost identificate indicii de natură a convinge că tăierea a avut loc de curând dar şi faptul că arborii au fost găsiţi asupra inculpaţilor, instanţa a reţinut că cei 3 inculpaţi au săvârşit infracţiunea de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional.
Apărările acestora precum că arborii au fost doborâţi de alte persoanei, ei doar încărcându-i în căruţă, nu pot fi primite. Pe de o parte, prima instanţă a avut în vedere nesinceritatea depoziţiilor, fapt reliefat anterior, iar pe de altă parte neverosimilitatea stării de fapt expuse: arborii au fost tăiaţi de curând, în urmă cu câteva ore de terţe persoane, după care au fost părăsiţi pe marginea drumului pentru a putea fi găsiţi, fără nici un efort de căutare de către inculpaţi.
Instanţa a exclus şi apărările inculpaţilor precum că ei au acţionat la îndemnul pădurarului A. L. În acest sens, a avut în vedere faptul că însuşi acest pădurar a descoperit infracţiunile săvârşite şi a solicitat ajutor în scopul identificării şi prinderii autorilor. În măsura în care ar fi existat o înţelegere între acest pădurar şi inculpaţi, atitudinea pădurarului ar fi fost cu totul alta.
Mai mult, din depoziţia martorului S. A. rezultă că în anii anteriori, când acelaşi pădurar a solicitat ajutorul inculpatului P. I. a transporta nişte brazi, aceştia purtau marca silvică care demonstra că erau destinaţi exploatării. Ori, în cazul de faţă, această marcă lipsea, fapt care denotă că în cauză pădurarul A. L. nu a avut vreo înţelegere anterioară cu inculpaţii.
Văzând valoarea prejudiciului creat, de 392 ori mai mare decât preţul mediu al unui m.c. de masă lemnoasă pe picior şi numărul autorilor – 3, instanţa a retinut că fapta săvârşită este prevăzută de art. 108 alin.1) lit. d) şi alin.2) lit. a) din legea nr.46/2008.
În sfârşit, instanţa a constatat şi săvârşirea infracţiunii de furt de arbori, imputată inculpaţilor prin actul de sesizare.
A reţinut judecătoria că inculpaţii au fost surprinşi transportând arborii la o distanţă destul de mare de locul în care au procedat la doborârea lor. Este evident că aceştia au dorit şi au reuşit a intra în posesia arborilor, fiind exclusă varianta unei simple tăieri de arbori fără scop imediat al sustragerii lor.
Şi în acest caz, în raport valoarea prejudiciului creat, de 392 ori mai mare decât preţul mediu al unui m.c. de masă lemnoasă pe picior şi numărul autorilor – 3, instanţa a reţinut că fapta săvârşită este prevăzută de art. 110 alin.1) lit. d) şi alin.2) lit. a) din legea nr.46/2008.
Faptele săvârşite prezinte pericol social.
Agresarea fizică şi verbală a unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii este de natură a pune în pericol valoarea socială ocrotită delege relativă la buna îndeplinire a sarcinilor de serviciu. Fapta este cu atât mai gravă cu cât autorii au acţionat în scopul de a se sustrage de la răspunderea penală impusă de o altă faptă, având aşadar un scop calificat: De asemenea, judecătoria a avut în vederea că inculpaţii erau în număr de 3, autorii infracţiunii de ultraj având astfel convingerea că au suportul celorlalţi şi că acţiunile lor ilicite îşi pot atinge scopul.
Privitor la distrugerea şi furtul de arbori prima instanţă a avut în vedere cantitatea foarte mare de arbori doborâţi. Tăierea a nu mai puţin 64 de arbori este de natură a afecta mediul înconjurător dar şi de a determina alte persoane a săvârşi fapte similare, în măsura în care cea dedusă judecăţii nu va fi sancţionată în spiritul legii.
Pentru aceste considerente, instanţa a dispus aplicarea unei sancţiuni penale inculpaţilor, în raport de criteriile de individualizare prevăzute de legea penală.
În cazul inculpatului P.E.:
a)pentru infracţiunea de ultraj sancţionată delege cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani, văzând faptul că a fost săvârşită cu intenţie indirectă şi lipsa antecedentelor penale pe de o parte dar şi faptul că autorul faptei nu se afla singur şi de asemenea atitudinea nesinceră din timpul procesului penal, a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare.
b)Pentru infracţiunea de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional, văzând limitele prevăzute delege de 4-19 ani şi faptul că agravanta legală absoarbe agravanta prevăzută de art. 75 lit.a) C.pen a stabilit pedeapsa minimă de 4 ani închisoare.
b)Pentru infracţiunea de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional, văzând limitele prevăzute delege de 4-19 ani şi faptul că agravanta legală absoarbe agravanta prevăzută de art. 75 lit.a) C.pen a stabilit pedeapsa minimă de 4 ani închisoare.
c)Pentru infracţiunea de furt de arbori, văzând limitele prevăzute delege de 4-19 ani şi faptul că agravanta legală absoarbe agravanta prevăzută de art. 75 lit. a) C.pen a astabilit pedeapsa minimă de 4 ani închisoare.
Văzând numărul de infracţiuni săvârşite ce denotă o perseverenţă infracţională, gravitatea infracţiunilor prevăzute de legea nr.46/2008 săvârşite de inculpat, valoarea foarte mare a prejudiciului şi în acelaşi timp cuantumul ridicat al limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanţa a sporit pedeapsa rezultantă cu 1 an, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 5 ani, în regim de detenţie.
Văzând numărul de infracţiuni săvârşite ce denotă o perseverenţă infracţională, gravitatea infracţiunilor prevăzute de legea nr.46/2008 săvârşite de inculpat, valoarea foarte mare a prejudiciului şi în acelaşi timp cuantumul ridicat al limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanţa a sporit pedeapsa rezultantă cu 1 an, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 5 ani, în regim de detenţie.
În cazul inculpatului P. I.:
a)pentru infracţiunea de ultraj sancţionată delege cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 2 ani, văzând lipsa antecedentelor penale pe de o parte dar şi faptul că autorul faptei nu se afla singur şi de asemenea atitudinea nesinceră din timpul procesului penal, a stabilit pedeapsa de 9 luni închisoare.
c)Pentru infracţiunea de furt de arbori, văzând limitele prevăzute delege de 4-19 ani şi faptul că agravanta legală absoarbe agravanta prevăzută de art. 75 lit. a) C.pen a stabilit pedeapsa minimă de 4 ani închisoare.
În cazul inculpatului P. T.:
a)Pentru infracţiunea de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional, văzând limitele prevăzute delege de 4-19 ani şi faptul că agravanta legală absoarbe agravanta prevăzută de art. 75 lit.a) C.pen a stabilit pedeapsa minimă de 4 ani închisoare.
b)Pentru infracţiunea de furt de arbori, văzând limitele prevăzute delege de 4-19 ani şi faptul că agravanta legală absoarbe agravanta prevăzută de art. 75 lit. a) C.pen a stabilit pedeapsa minimă de 4 ani închisoare.
Văzând numărul de infracţiuni săvârşite ce denotă o perseverenţă infracţională, gravitatea infracţiunilor prevăzute de legea nr.46/2008 săvârşite de inculpat, valoarea foarte mare a prejudiciului şi în acelaşi timp cuantumul ridicat al limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanţa a sporit pedeapsa rezultantă cu 10 luni, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 4 ani şi 10, în regim de detenţie.
Privitor la latura civilă, judecătoria a reţinut următoarele:
Composesoratul Ciceu s-a constituit parte civilă cu suma de 33712 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit în urma săvârşirii infracţiunilor de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional şi furt de arbori, sumă care nu cuprinde TVA.
Valoarea prejudiciului a fost calculată în conformitate ce prevederile legale în materie şi este identică cu cea indicată de Ocolul Silvic Frumoasa.
În concluzie, reţinând existenţa unor fapte ilicite, săvârşirea acestora cu forma de vinovăţie cerută de lege, existenţa unui prejudiciu cert şi existenţa legăturii de cauzalitate, în temeiul art. 998 C.civ., instanţa a admis acţiunea civilă, iar în baza art. 1003 C.civ a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor la plata prejudiciului creat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii P.E., P. I. şi P. T. În motivarea recursurilor, inculpaţii contestă temeinicia hotărârii primei instanţe sub următoarele aspecte:
– probele administrate în cauză nu confirmă că ei sunt autorii infracţiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional, astfel că judecătoria în mod greşit a dispus condamnarea lor pentru săvârşirea acestei infracţiuni, soluţia corectă care trebuia adusă faţă de această infracţiune fiind aceea de achitare, în temeiul art. 10 lit. c C. pr. pen.;
– ei nu au săvârşit cu vinovăţia specifică fapta de furt de arbori, de care sunt acuzaţi, la momentul transportării materialului lemnos având convingerea că acţiunea lor este una legală, aşa încât în mod greşit au fost condamnaţi şi pentru această infracţiune, soluţia corectă care trebuia adusă în cauză fiind cea de achitare, în temeiul art. 10 lit. d C. pr. pen.;
– pedepsele stabilite în sarcina inculpaţilor P. E. şi P. I. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj sunt prea grele în raport cu gradul de pericol social concret al infracţiunii comise şi persoana celor doi inculpaţi. În orice caz, chiar dacă instanţa de recurs nu ajunge la o soluţie de achitare pentru infracţiunile de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional şi furt de arbori, solicită să se aibă în vedere că pedepsele stabilite pentru aceste infracţiuni nu au fost individualizate ţinându-se seama de criteriile art. 72 C. pen. şi sunt disproporţionate. Totodată, toţi cei trei inculpaţii susţin că deţin resorturile necesare reinserţiei sociale şi fără să fie necesară executarea pedepselor aplicate în regim de detenţie, o suspendare condiţionată a executării acestor sancţiuni fiind suficientă pentru atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen.
Analizând recursurile pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 1779/258/2011 al Judecătoriei Miercurea Ciuc, a motivelor invocate, a susţinerilor şi a concluziilor recurenţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi din oficiu, în limitele efectelor devolutiv şi neagravării situaţiei în propria cale de atac, se reţin următoarele:
Recursurile promovate de inculpaţii P. E., P. I. şi P.T. împotriva sentinţei penale nr. 448/4 aprilie 2012 a Judecătoriei Miercurea Ciuc sunt fondate, iar argumentele pe care le vom expune în continuare determină, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen., admiterea căilor de atac, cu consecinţele casării parţiale a hotărârii atacate şi rejudecării în recurs a pricinii, în următoarele limite:
1. Asupra infracţiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional, prev. de art. 108 alin.1 lit. d şi alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008, în actul de sesizare al instanţei şi în sentinţa recurată, se reţine că în data de 6 decembrie 2009, cei trei inculpaţi au tăiat de pe picior, fără drept, 64 de brazi de crăciun. În esenţă, acuza şi hotărârea de condamnare se întemeiază pe procesul verbal de constatare a infracţiunii din care rezultă că brazii erau proaspeţi tăiaţi cu toporul şi cu drujba. La aceasta, se adaugă planşele foto depuse la dosar care reliefează nu doar locurile din care au fost tăiaţi arborii ci şi faptul că această tăiere a avut loc de curând. Astfel, planşa foto 3 (f.16 dup) surprinde urmă lăsată în pământ, urmă care ar fi dispărut dacă ar fi fost produsă într-o altă zi. De asemenea, planşele foto 8, 17 şi 23 (f.28 -32 dup) surprind urme proaspete ale tăierii, respectiv aşchii provenite în urma folosirii toporului, aşchii care ar fi fost înlăturate odată cu trecerea timpului. Văzând că arborii transportaţi prezentau urme proaspete de tăiere, că la locul de tăiere au fost identificate indicii de natură a convinge că tăierea a avut loc de curând dar şi că arborii au fost găsiţi asupra inculpaţilor, instanţa a concluzionat că cei 3 inculpaţi au săvârşit infracţiunea de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional.
Procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotocriminalistică (f. 25-33, dosar urmărire penală) sunt apte să dovedească faptul că, în preajma datei de 9 decembrie 2009, posibil din 6 decembrie 2009, din pădurea aparţinând Composesoratului Ciceu, jud. Harghita, la locul numit „Zergos” , a fost tăiat fără drept un număr de arbori din fondul forestier naţional. Numărul şi natura arborilor, cum vom arăta mai jos, sunt nedeterminate. Cum, în 6 decembrie 2009, inculpaţii au fost prinşi în timp ce transportau cu căruţa mai mulţi arbori proaspăt tăiaţi –probabil 64 de bucăţi, este posibil, într-adevăr, ca aceştia să fi fost tăiaţi de chiar d-nii P. E., P. I. şi P. T. În acelaşi timp, însă, inculpaţii neagă tăierea arborilor; niciun martor nu relatează că i-ar fi văzut pe cei trei tăind arbori; la momentul potrivit –însemnând imediat după comiterea faptei care a declanşat procedurile penale, nu s-a efectuat o expertiză criminalistică sau cel puţin un experiment judiciar apt să clarifice dacă arborii aruncaţi de inculpaţi din căruţă provin de la cioatele sau de la o parte din cioatele găsite în ţinutul „Zergos”; dacă urmele descoperite pe cioatele fixate la faţa locului au fost sau nu create de toporul pe care inculpatul P. T. îl avea asupra sa, când au fost opriţi de către organele silvice; în plus anumiţi arbori au fost tăiaţi cu drujba, or o drujbă nu s-a găsit la inculpaţi şi nici la locul sau în apropierea locului faptei, iar organele de urmărire penală nu s-au preocupat să clarifice dacă vreunul dintre inculpaţi deţinea sau nu, ori dacă a împrumutat în preajma datei faptei o asemenea maşină-unealtă. În faţa acestor realităţi, în egală măsură este posibil ca arborii să fi fost tăiaţi de alte persoane decât inculpaţii în cauză.
Echivocul pe care îl degajă probele administrate în cauză nu poate să profite decât inculpaţilor, o presupunere fiind insuficientă să fundamenteze o soluţie de condamnare a acestora. În consecinţă, în rejudecare, în temeiul art. 345 alin. 1 şi 3 C. pr. pen. raportat la art. 11 pct. 2 lit. a coroborat cu art. 10 lit. c C. pr. pen., vom dispune achitarea inculpaţilor P. E., P. I. şi P. T. de sub acuza comiterii infracţiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional, prev. de art. 108 alin. 1 lit. d şi alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008. Temeiul achitării prevăzut de art. 10 lit. c C. pr. pen., motivat că nu inculpaţii sunt autorii faptei, este prioritar, astfel că în raport de tăierea fără drept de arbori din fondul forestier naţional, nu vom mai cerceta numărul şi natura arborilor tăiaţi fără drept.
2. Asupra infracţiunii de furt de arbori, prev. de art. 110 alin. 1 lit. d şi alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008, constatăm că inculpaţilor li se reproşează că au sustras, în 6 decembrie 2009, 64 de pomi de crăciun, cauzând un prejudiciu de 392 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
În primul rând, în documentele existente la dosar (însemnând procesul verbal de constatare –f. 13 dosar urmărire penală, procesul verbal de constatare a infracţiunii silvice –f. 19 dosar urmărire penală, procesul verbal de cercetare la faţa locului –f. 25 dosar de urmărire penală, procesele verbale de predare în custodie –f. 20 şi 22, dosar de urmărire penală), fie organele silvice, fie organele de urmărire penală se referă la un număr însumat de 64 de arbori, inculpaţii contestă însă acest număr. În niciunul dintre înscrisurile menţionate nu se precizează dacă arborii au fost sau nu număraţi de către organele silvice sau de către organele de cercetare penală, imediat după ce inculpaţii i-au aruncat din căruţă, dacă, la locul unde brazii au fost aruncaţi mai existau şi alţii fie doborâţi, fie abandonaţi de alte persoane şi nici dacă cel puţin s-au numărat cioatele cu prilejul cercetării la faţa locului. A fost fotografiată de către martorul A. L. căruţa inculpaţilor încărcată, dar din fotografie nu se poate determina câţi arbori erau în căruţă. Procesul verbal de cercetare la faţa locului se rezumă să arate că pe o suprafaţă de 2-3 hectare, au fost găsite mai multe cioate, iar procesul verbal de constatare (f. 13) conţine ştersături şi corecturi tocmai la indicarea numărului de arbori, care nu au fost confirmate în scris de către cei care au semnat actul procedural, după exigenţele art. 194 C. pr. pen. M. A. L. afirmă în faţa instanţei că, după aproximativ o oră de la incident la faţa locului a venit poliţia şi reprezentanţii Composesoratului, în prezenţa cărora au fost număraţi brazii, aceştia fiind în jur de 60. În schimb, acelaşi martor, în declaraţia dată în 27 aprilie 2010 nu spune că ar fi participat la numărarea brazilor şi apreciază că în căruţă ar fi fost circa 30 de brazi. Totodată, martorul S. T. G. relatează în instanţă că a aflat de la A.. L. că a fost un număr de 74 de arbori, iar în faza de urmărire penală arată că pe căruţă erau aproximativ 68 de bucăţi de pomi. În plus, constatarea efectuată de organele de poliţie a avut loc în jurul orei de 15,50, or la ora 15,30, cum rezultă din procesul verbal de predare în custodie, 30 de bucăţi de brazi au fost deja predate şi transportate de reprezentanţii composesoratului. Nu reiese din piesele dosarului dacă aceşti 30 de arbori au fost sau nu avuţi în calcul la momentul efectuării constatării. În acelaşi timp, fotografiile efectuate cu ocazia cercetării la faţa locului din 9 decembrie 2009, surprind 10 cioate şi 9 brazi doborâţi, fără să fie clar dacă aceştia sunt dintre cei aruncaţi de inculpaţi din căruţa lor în urmă cu trei zile.
În aceste împrejurări, este incert numărul de arbori transportat de inculpaţi la data de 6 decembrie 2009.
În al doilea rând, potrivit art. 1 lit. c din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 85/2006, sunt consideraţi pomi de crăciun arborii din specia brad, molid sau alte răşinoase cu diametrul la colet cuprins între 2,1 şi 12 cm. Pentru a se determina dacă brazii pe care inculpaţii îi transportau erau sau nu pomi de crăciun, era esenţial ca organele silvice sau organele de cercetare penală să măsoare, îndată după săvârşirea faptei, diametrul la colet. Aşa cum rezultă din înscrisurile întocmite imediat după fapta în cauză, răspunsurile oferite de Ocolul Silvic Frumoasa şi precizările făcute în faţa instanţei de recurs de procurorul de şedinţă, nicio măsurătoare nu a fost realizată în cauză. Prin urmare, este îndoielnic dacă arborii transportaţi de inculpaţi erau pomi de crăciun.
În cazul infracţiunii de furt de arbori, prev. de art. 110 din Legea nr. 46/2008, rezultatul faptei –element al laturii obiective, exprimat în valoarea materialului lemnos sustras, este hotărâtor pentru a stabili atât dacă fapta este infracţiune, cât şi modalitatea de sancţionare în funcţie de variantele legale prevăzute în textul incriminator. Art. 3-5 din O.U.G. nr. 85/2006, cu referire la anexele nr.1-3 ale actului normativ explică modalitatea de calcul al materialului lemnos. În raport de particularităţile prezentei cauze şi prevederile legale invocate, în condiţiile în care inculpaţilor li se impută furtul de pomi de crăciun, paguba se determină după criteriile prevăzute în anexa nr. 3 a O.U.G. nr. 85/2006. Pentru determinarea valorii pagubei în funcţie de anexa nr. 3, natura brazilor sustraşi şi numărul acestora prezintă o importanţă covârşitoare. Pentru stabilirea naturii brazilor ca fiind pomi de crăciun, trebuia să fie măsurat diametrul la colet al fiecărui arbore, iar numărul brazilor era simplu de stabilit tocmai prin numărarea acestora, operaţiune care să fi fost consemnată fără loc de echivoc în documentele întocmite de organul silvic constatator sau de către organul de urmărire penală, imediat după comiterea faptei. Din cauza comportamentului violent fizic şi verbal al inculpaţilor P. E. şi P. I., recunoaştem dificultatea întâmpinată de organele silvice în fixarea numărului de brazi şi a diametrului la colet al fiecăruia, atâta timp cât arborii erau încărcaţi în căruţă, şi admitem că arborii nu puteau să fie nici număraţi şi nici măsuraţi în siguranţă până la abandonarea lor de către cei trei acuzaţi. Ulterior acestui moment, însă, rămâne inexplicabil motivul pentru care nici organele silvice şi nici cele de cercetare penală nu au numărat, nu au măsurat la colet brazii care fuseseră aruncaţi din căruţă şi nu au consemnat despre aceste operaţiuni în procesele verbale de constatare.
În aceiaşi ordine de idei, dacă brazii sustraşi nu este sigur că erau pomi de crăciun în înţelesul legii, ei pot fi trataţi totuşi ca fiind din categoria arborilor de specie brad. În acest caz, valoarea pagubei se calculează potrivit anexei nr. 2 la O.U.G. nr. 85/2006, astfel că, mai întâi trebuie să se identifice câţi metri cubi de masă lemnoasă au fost luaţi de inculpaţi. Pentru efectuarea acestui calcul, instanţa trebuie să dispună de numărul cioatelor şi de diametrul la cioată al arborilor transportaţi de inculpaţi în 6 decembrie 2009. Or, cum subliniam mai sus, numărul este incert, diametrul la cioată nu a fost măsurat cu prilejul constatării infracţiunii sau al efectuării cercetării la faţa locului şi nu au fost identificate atunci cioatele corespunzătoare brazilor pe care inculpaţii i-au sustras.
Carenţele anchetei desfăşurate în cauză nu mai pot fi corectate la mai bine de 3 ani de la data faptei, iar incertitudinile pe care tocmai aceste carenţe le-au generat împiedică stabilirea la adăpost de orice dubiu a valorii pagubei pricinuite. Imposibilitatea determinării urmării imediate a faptei, pe de o parte, face imposibilă schimbarea încadrării juridice într-o altă variantă a infracţiunii dintre cele prevăzute de art. 110 din Legea nr. 46/2008, iar pe de altă parte, atrage achitarea celor trei inculpaţi în temeiul art. 10 lit. d C. pr. pen., pe motivul neîndeplinirii cumulative a tuturor elementelor care intră în structura laturii obiective a infracţiunii de furt de arbori. În prezenţa acestor concluzii, este inutilă examinarea apărărilor inculpaţilor vizând absenţa laturii subiective a infracţiunii în discuţie.
3. Asupra acţiunii civile promovate de partea civilă Composesoratul Ciceu, concluziile formulate anterior, după care nu inculpaţii au săvârşit infracţiunea de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional şi nu este îndeplinită latura obiectivă a infracţiunii de furt de arbori, se repercutează şi asupra soluţionării acţiunii civile, deoarece, pe de o parte, răspunderea civilă delictuală poate fi angajată numai în persoana celui care a produs fapta cauzatoare de prejudiciu, iar, pe de altă parte, pot fi reparate doar prejudiciile determinate sau determinabile, or, în speţă, prejudiciul pretins cauzat de inculpaţi nu poate fi determinat, din lipsa elementelor necesare calculării lui. Aceste considerente atrag, în rejudecare, respingerea acţiunii civile exercitate în faţa instanţei penale de către Composesoratul Ciceu.
4. Asupra infracţiunii de ultraj, prev. de art. 239 alin. 2 C. pen., în cazul inculpatului P. E., şi de art. 239 alin. 1 C. pen., în cazul inculpatului P. I., alături de instanţa de prim grad, constatăm că, din declaraţiile părţii vătămate S. T. G., depoziţiile martorilor A. L. şi T. E. şi declaraţiile inculpaţilor, văzând caracterul divizibil al declaraţiilor de inculpat, rezultă că inculpatul P.E. în 6 decembrie 2009, când a fost oprit de către organele silvice, a lovit cu biciul peste mână pe partea vătămată S., deşi cunoştea faptul că acesta are funcţia de pădurar. Din declaraţia inculpatului P. E., potrivit cărei el a dorit să lovească caii şi nu crede că a lovit şi pe partea vătămată, precum şi declaraţia părţii vătămate care în faţa instanţei nu era sigur dacă inculpatul a urmărit să-l lovească pe el sau doar a acceptat acest rezultat în dorinţa de a lovii caii, ajungem la concluzia că actele inculpatului au fost comise cu intenţie indirectă.
Aceleaşi declaraţii confirmă că, în aceleaşi împrejurări date de intervenţia organelor silvice pentru a-i împiedica pe acuzaţi să transporte mai departe materialul lemnos, inculpatul P. I. i-a ameninţat verbal pe pădurarii T. E. şi S. T. G. că, dacă nu îi lasă să plece, va da foc caselor lor. În acest caz, inculpatul Pal Imre a acţionat cu intenţie directă.
În acest context, infracţiunile de ultraj există, ele au fost săvârşite de inculpaţii P. E. şi P. I. şi au fost comise cu forma de vinovăţie specifică, astfel încât, în mod corect judecătoria a dispus condamnarea celor doi. De altfel, în recurs, inculpaţii nu au mai contestat soluţia de condamnare pentru ultraj, ci numai operaţiunea de individualizare a pedepsei şi a modalităţii de executare a sancţiunii aplicate.
Pornind de la criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., pedepsele de un an închisoare, aplicată prin sentinţa atacată inculpatului P.E., şi de 9 luni închisoare, aplicată în prim grad inculpatului P.I., sunt proporţionale şi apte să asigure în concret şi în mod eficient reinserţia socială a celor doi şi prevenţia generală.
Referatele de evaluare, ancheta socială întocmite în cauză şi copia contractului individual de muncă depusă de inculpatul P. I. duc la concluzia că cei doi inculpaţi au conştientizat implicaţiile infracţiunilor comise, sunt bine integraţi în familie şi societate, efectuează activităţi legale aducătoare de venit şi deţin pârghiile şi motivaţia necesare menţinerii unei conduite de conformitate cu normele şi valorile sociale. Observăm, în acelaşi timp, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen. şi, în raport cu elementele invocate în sprijinul îndreptării inculpaţilor, aplicarea pedepselor este pentru aceştia un avertisment suficient de puternic în vederea îndreptării, iar scopul sancţiunii privative de libertate poate fi atins şi fără executarea efectivă a sancţiunilor impuse. În consecinţă, în rejudecare, vom dispune suspendarea condiţionată a pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului P. E., pe durata unui termen de încercare de 3 ani, şi de 9 luni închisoare, aplicată inculpatului P. I., pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 9 luni, ambele termene calculate potrivit art. 82 C. pen.
Vom atrage atenţia inculpaţilor asupra prevederilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, în cazul comiterii unei noi infracţiuni înăuntrul termenului de încercare.
Conform art. 71 alin. 5 C. pen., s-a constatat suspendată executarea pedepselor accesorii aplicate în prim grad.
