La ordine fiind soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, împotriva deciziei penale nr. 494 din 28.10.2005, pronunţată în dosarul nr. 1168/P/2005 al Tribunalului Vrancea, privind pe inculpata minoră V L- fiica lui C şi M, .
La apelul nominal au răspuns inculpata- intimată V L, părţile resp.civ.- I M şi V C, lipsă fiind autoritatea tutelară şi intimatul Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lîngă Tribunalul Vrancea.
Procedura necompletă cu Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lîngă Tribunalul Vrancea, nefiind restituită dovada de îndeplinire a procedurii de citare.
S-a făcut referatul cauzei, după care :
Întrebate fiind, părţile responsabile civilmente precizează că pentru inculpata minoră nu se doreste angajarea unui apărător din oficiu.
Reprezentantul Parchetului solicită acordarea unui nou termen pentru lipsă de procedură cu Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lîngă Tribunalul Galaţi.
C U R T E A , deliberînd , amână cauza la data de 10.02.2006.
Se atrage atenţia inculpatei minore că prezenţa acesteia este obligatorie la soluţionarea cauzei, iar în cazul în care nu se va mai prezenta la termenele ce vor fi stabilite se va considera ca se sustrage de la cercetarea judecătorească.
Partea responsabilă civilmente , faţă de termenul acordat, precizează în instanţă că doar are un singur ajutor social.
Întrebat fiind, reprezentantul Parchetului învederează că prin motivele de recurs se critică doar netemeinicia hotărârii, iar citarea şi prezenţa Serviciului de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor este prevăzută de legiuitor doar în cazurile de necesitate. Apreciază că în raport de critica formulată de Parchet nu este necesară prezenţa Serviciului de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lîngă Tribunalul Vrancea.
Curtea, revine asupra celor pronunţate anterior , considerând că nu se mai impune citarea Serviciului de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lîngă Tribunalul Vrancea.
Nemaifiind cereri de formulat , Curtea constată dosarul cauzei în stare de judecată şi acordă cuvântul în susţinerea recursului formulat de Parchetul de pe lîngă Tribunalul Vrancea .
Reprezentantul Parchetului, susţine recursul declarat de Parchet , fondat pentru motive de nelegalitate a deciziei penale nr. 494 din 28.10.2005, pronunţată de Tribunalul Vrancea, în cauza privind pe inculpata minoră V L. Ca urmare admiterii apelului declarat de inculpată, instanţa a dispus aplicarea măsurii educative a libertăţii supravegheate pe timp de un an faţă de inculpată pentru săvîrşirea celor două infracţiuni pentru care a fost trimisă în judecată.
Apreciază că aplicarea disp. art. 103 C.p. de către instanţa de control judiciar este nelegală întrucît conform acestor dispoziţii din Codul penal măsura libertăţii supravegheate poate fi luată pe timp de un an până la majoratul inculpatului. Din acte rezultă ca inculpata este născuta pe 10.02.1988, astfel că în iunie 2005 aceasta a împlinit vîrsta de 17 ani. Practic în cîteva luni ea va deveni majoră iar această sancţiune aplicată de către instanţă , nu poate asigura efectul si scopul prevăzut de lege. Prin urmare, apreciază că se impune admiterea recursului declarat de Parchet , casarea deciziei penale nr. 494/28.10.2005 a Tribunalului Vrancea şi în rejudecare menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţate de Judecătoria Focşani.
Apărătorul inculpatei minore , avînd cuvîntul , consideră că, din punctul său de vedere, recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 494 din 28.10.2005 pronunţată de Tribunalul Vrancea, prin care s-a admis apelul declarat de inculpata minoră V L împotriva sentinţei 2135/30 iunie 2005 a Judecătoriei Focşani este inadmisibil.
Consideră că decizia penală nr. 494 din 28.10.2005 este legală . Instanţa a ţinut cont de faptul că inculpata era minoră la data săvârşirii faptei , fără antecedente penale, că a recunoscut săvârşirea faptei. Acest apel a fost admis în mod legal, decizia fiind legală şi datorită faptului că art. 106 C.p. precizează că durata măsurii libertăţii supravegheate prev. de art. 103 al. 2 C.p. se poate prelungi până ce inculpatul devine major şi se poate dispune pentru o durată de cel mult 2 ani, dacă este necesar pentru realizarea scopului măsurii.
Solicită respingerea recursului Parchetului cu plata onorariului din fondurile M.J.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul faţă de faptul că s-a invocat că recursul Parchetului este inadmisibil, precizează că recursul este admisibil pentru că nu s-a contestat faptul că inculpata nu ar fi meritat libertatea supravegheată. Are în vedere disp. art. 103 C.p. când spune că această măsură constă în lăsarea minorului în libertate pe timp de un an .Ori, inculpata la data pronunţării unei asemenea hotărâri trebuia să aibă minim 17 ani. Această măsură nu poate fi executată. Prelungirea termenului nu are în vedere libertatea supraveghetă. La prelungirea termenului la măsurile educative se au în vedere disp. art. 104 şi 105 C.p.
Partea responsabilă civilmente V L precizează are 46 ani , are 6 copii, o situaţie materială precară. Regretă cele întâmplate şi va avea grijă de minoră.
Partea responsabilă civilmente Iordache Mariuţa precizează că va avea grijă de minoră.
Inculpata V L, avînd ultimul cuvînt , regretă cele întâmplate precizând că nu a mai comis nici o infracţiune
Asupra recursului penal de faţă.
Examinând actele şi lucrărilor dosarului constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 2.135/30.06.2005 a Judecătoriei Focşani, inculpata V L a fost condamnată la:
– 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de furt calificat prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. g,i Cod penal cu aplicarea art. 99 şi 109 Cod penal;
– 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. g,i Cod penal cu aplicarea art. 99 şi 109 Cod penal.
În baza art. 33 lit.a şi 34 lit. b Cod penal, s-a contopit pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare cu pedeapsa de 1 (un) şi 6 (şase) luni închisoare şi s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.
În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 110 Cod penal, respectiv pe o durată de 2 ani.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele.
În seara zilei de 28.11.2004, inculpata V L a mers în vizită la familia C S, din satul Coza, unde a stat până în jurul orelor 22,00. La plecare, fiind întuneric a solicitat o lanternă de la familia Ciudin.
S-a deplasat la bunica sa în satul Tulnici, unde a stat până în jurul orelor 24,00, când a hotărât să sustragă bunuri din magazinul părţii vătămate S.C. Comcor. R.A. Braşov, punctul de lucru Tulnici.
Ajunsă în zona magazinului, a escaladat gardul, a pătruns în curte, cu lanterna a spart un geam, dar nu a reuşit să pătrundă în interior deoarece fereastra era prevăzută cu gratii.
În aceste condiţii, inculpata a abandonat ideea şi s-a îndreptat spre satul Coza la mătuşa sa S V. Aici a stat până în jurul orelor 02.30, când a hotărât să plece, cu intenţia de a sustrage bunuri din barul aparţinând S.C. Dumival Com S.R.L Tulnici.
După o cercetare prealabilă a zonei, inculpata a pătruns în bar prin podul unei anexe şi din interior a sustras suma de 3.290.000lei şi ţigări în valoare de 210.000 lei.
Nemaiputând părăsi barul pe unde a pătruns, inculpata a căutat alte căi de ieşire, sens în care a spart mai multe geamuri, reuşind în final să părăsească locul faptei în jurul orelor 04.00.
Prin decizia penală nr. 494/28.10.2005 a Tribunalului Vrancea, s-a admis apelul declarat de inculpata V L, s-a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 2135/30.06.2005 a Judecătoriei Focşani şi, în rejudecare, în baza art. 103 Cod penal, s-a aplicat inculpatei măsura educativă a libertăţii supravegheate pe timp de un an.
Inculpata minoră a fost încredinţată sub supraveghere părţii responsabile civilmente V C.
Instanţa de apel a reţinut că faţă de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi faţă de circumstanţele personale ale inculpatei care nu are antecedente penale şi a recunoscut săvârşirea faptei, aceasta poate beneficia de dispoziţiile art. 103 Cod penal.
Împotriva deciziei penale nr. 494/28.10.2005 a Tribunalului Vrancea a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lăngă Tribunalul Vrancea, criticând-o pe motive de nelegalitate.
În motivarea recursului s-a invocat că la data judecării cauzei, în fond, respectiv 30.06.2005, inculpata împlinise vârsta de 17 ani, astfel că acesteia nu i se mai putea aplica măsura educativă prev. de art. 103 Cod penal.
Recursul este fondat urmând a fi admis atât pentru motivele invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea dar şi pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 103 alin. 1 Cod penal, măsura educativă a libertăţii supravegheate constă în lăsarea minorului în libertate pe timp de un an, sub supraveghere deosebită. Supravegherea poate fi încredinţată, după caz, părinţilor minorilor, celui care l-a înfiat sau tutorelui.
În alineatul final, al aceluiaşi articol, se prevede că termenul de un an curge de la data punerii în executare a libertăţii supravegheate.
Conform art. 488 Cod proc. penală, când minorul şi persoanele cărora li s-a încredinţat supravegherea sunt de faţă, măsura educativă a libertăţii se pune în executare chiar în şedinţa în care este pronunţată. Când punerea în executare nu se poate face în aceeaşi şedinţă, se fixează un termen pentru care se dispune aducerea minorului şi a persoanelor cărora li s-a încredinţat supravegherea.
Deşi legea nu prevede expres ce vârstă trebuie să aibă minorul pentru a i se putea aplica măsura educativă a libertăţii supravegheate, din ansamblul dispoziţiilor art. 103 Cod penal – potrivit cărora măsura constă în lăsarea minorului în libertate pe timp de un an şi nu poate dura decât până la majorat – rezultă implicit că aplicarea libertăţii supravegheate este subordonată condiţiei ca, la data luării măsurii şi implicit a punerii acesteia în executarea, făptuitorul să nu fi depăşit vârsta de 17 ani.
Subliniem că potrivit art. 1 din Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea generală a O.N. U, la 20 noiembrie 1989 şi ratificată de România prin Legea nr. 18/27.09.1990 şi care, potrivit art 20 din Constituţie, face parte din dreptul intern, copilul devine major la împlinirea vârstei de 18 ani.
În cauză inculpata Vărvăroiu Lenuţa, născută la data de 10.02.1988, încă din momentul soluţionării cauzei în fond, respectiv 30.06.2005, avea împlinită vârsta de 17 ani, situaţie în care, la data soluţionării cauzei în apel, respectiv 28.10.2005, acesteia nu i se mai putea aplica măsura educativă a libertăţii supravegheate, deoarece până la împlinirea vârstei de 18 ani au rămas mai puţin de patru luni.
În mod greşit, instanţa de apel a încredinţat supravegherea minorei doar părţii responsabile civilmente V C, în condiţiile în care mama inculpatei este în viaţă şi nu s-a făcut nici o dovadă că aceasta ar fi decăzută din drepturile părinteşti. Sub acest aspect se constată că au fost încălcate dispoziţiile art. 103 alin. 1 Cod penal, conform cărora supravegherea este încredinţată „părinţilor minorului”, dispoziţiile art. 25 din Codul familiei, potrivit cărora „bărbatul şi femeia au drepturi egale în căsătorie” şi ale art. 97 din acelaşi cod, în care se prevede că „ ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copiii lor minori”.
Instanţa de apel nu a luat nici un fel de măsuri pentru punerea în executare a măsurii educative, aşa cum prevăd disp. art. 488 Cod proc. penală.
Pe fondul cauzei, se reţine că nu au fost respectate dispoziţiilor art. 100 din Codul penal, dispoziţii conform cărora la alegerea sancţiunii ce se poate aplica minorului (măsura educativă sau pedeapsă), se ţine seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală şi morală, de comportamentul lui, de condiţiile în care a crescut şi în care a trăit şi de orice alte elemente în care a fost trăit şi de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.
Faţă de modul şi împrejurările concrete în care inculpata a săvârşit faptele, respectiv că faptele au fost săvârşite pe timp de noapte şi prin efracţie şi de circumstanţele personale ale inculpatei care nu are studii, este fără ocupaţie, după săvârşirea faptelor a plecat de acasă şi s-a sustras de la urmărirea penală, nu a beneficiat de supraveghere corespunzătoare din partea familiei, iar din Referatul de evaluare, întocmit de Serviciul de Protecţie a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Vrancea rezultă că şansele de reintegrare în comunitate sunt reduse, în mod corect, prima instanţă a reţinut că scopul procesului penal şi reeducarea inculpatei pot fi realizate prin condamnarea acesteia la pedeapsa închisorii.
Pentru considerentele de mai sus, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea urmează să fie admis. Va fi casată decizia pronunţată în apel şi va fi menţinută ca legală şi temeinică hotărârea pronunţată de instanţa de fond.
A d m i t e recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva deciziei penale nr. 494 din 28.10.2005, pronunţată în dosarul nr. 1168/P/2005 al Tribunalului Vrancea ,(sent.pen. nr. 2135/30.06.2005 pronunţată de Judecătoria Focşani, în dosarul nr. 3347/2005, privind pe inculpata minoră V L – fiica lui Cristea şi Măriuţa, născută la 10.02.1988 domiciliată în com. Tulnici, jud. Vrancea) şi în consecinţă:
Casează decizia penală nr. 494/28.10.2005 a Tribunalului Vrancea şi menţine ca legală şi temeinică sentinţa penală nr. 2135/30.06.2005 a Judecătoriei Focşani.
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod proc.pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentului recurs rămîn în sarcina statului.
Suma de 100 lei ( RON) reprezentînd onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs va fi virată în contul Baroului Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.
