Prin sentinta penala nr.639 din 05.03.2004, Judecatoria Botosani in temeiul art.11 pct.2 lit.a C.pr.pen. rap. la art.10 lit.d C.pr.pen. a achitat pe inculpat pentru savarsirea infractiunii de furt prev. de art.208 alin.1 Cod penal cu aplic. art.37 lit.b Cod penal.
S-a retinut ca partea vatamata traieste in concubinaj cu mama inculpatului, iar in primavara anului 2003, toti 3 au lucrat la o firma, urmand sa primeasca o cantitate de grau in schimbul muncii prestate.
La sfarsitul anului 2003 partile au primit 900 kg grau, din care partea vatamata a predat inculpatului doar 3 saci, oprindu-i fara vreun motiv cantitatea de 150 kg, ce-i revenea potrivit muncii depuse.
Inculpatul a sesizat de 4 ori politia, dar i s-a raspuns ca aceasta nu este competenta de a rezolva neintelegerile referitoare la impartirea produselor.
In aceste imprejurari, in ziua de 29.07.2003, inculpatul s-a deplasat in camp unde a gasit partea vatamata care cosea fan, a dezlegat un cal si i-a spus pentru a 5a oara sa-i aduca graul datorat pentru a-si putea recupera calul.
Dupa doua zile, partea vatamata a venit la domiciliul inculpatului cu politia si a preluat animalul, predandu-i inculpatului 4 saci cu grau.
Prima instanta a concluzionat ca fapta inculpatului nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt, lipsindu-i latura subiectiva respectiv scopul insusirii pe nedrept.
Sentinta a fost apelata de catre procuror si prin decizia penala nr.574 A din 16.12.2004 a Tribunalului Botosani, apelul a fost admis, desfiintata hotararea si in rejudecare s-a procedat la condamnarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii de furt prev. de art.208 alin.1 Cod penal cu aplic. art.37 lit.b Cod penal, art.74, 76 Cod penal la pedeapsa inchisorii.
Impotriva deciziei a declarat recurs procurorul, dar cum Curtea de Apel Suceava cu majoritate de voturi a gasit calea de atac intemeiata insa pentru alte motive decat cele invocate, prin decizia penala nr.177 din 21.03.2005 a admis recursul, casat decizia 574 din 16.12.2004 a Tribunalului Botosani si a mentinut sentinta penala nr.639 din 05.03.2004 a Judecatoriei Botosani.
Potrivit art.208 alin.1 Cod penal, constituie infractiunea de furt luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul acestuia „in scopul de a si-l insusi pe nedrept”.
In speta, inculpatul nu a luat calul in scopul de a si-l insusi pe nedrept, ci in scopul de a o determina pe partea vatamata sa-i predea o cantitate de grau pe care o datora conform intelegerii anterioare (dovada ca nu si l-a insusit pe ascuns ci chiar in vazul proprietarului, si ca l-a pastrat si hranit la locuinta sa, pana i s-a adus graul datorat, moment in care l-a restituit).
Este adevarat ca la solutionarea s-a formulat opinie separata in sensul ca inculpatul luand calul partii vatamate in vederea compensarii obligatiei si cum nimanui nu-i este ingaduit sa-si faca singur dreptate, este data si conditia scopului insusirii pe nedrept a bunului, fiind implicit date si toate elementele constitutive ale infractiunii de furt.
Pentru existenta infractiunii de furt prev. de art.208 alin.1 Cod penal, este necesar ca deposedarea victimei de obiectul material al infractiunii sa fie facuta in scopul insusirii pe nedrept a acestuia – adica faptuitorul sa urmareasca a intra in stapanirea efectiva a bunului si a dispune de el ca si cum i-ar apartine – , si nu pentru a determina astfel pe victima sa-i restituie un bun al sau, detinut pe nedrept.
Daca s-ar accepta teza contrara, ar insemna ca o persoana sa poata fi condamnata pentru o anumita infractiune, fara ca fapta savarsita sa intruneasca toate elementele constitutive cerute de lege pentru existenta acelei infractiuni, ori fara ca ea sa le realizeze in modalitatea expres prevazuta de textul incriminator, ceea ce evident este inadmisibil in raport cu principiul legalitatii incriminarii *.
*Tribunalul Suprem, sectia penala, decizia nr.1015/1978, Vasile Papadopol si Mihai Popovici in Repertoriu Alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1976 – 1980, pg.165
