Prin sentinţa penală nr. 775/10.03.2015 s-a dispus condamnarea inculpatului P.I.F. la o pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru infracţiunea de furt prevăzuta de art. 208 alin.1, 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. b Cod penal din 1969.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că, în fapt, in perioada august 2012-01.03.2013, in timp ce locuia fără forme legale in imobilul situat in mun. lași str. V.L. nr.33, printr-un branşament efectuat fără drept, inculpatul P.I.F. s-a racordat la reţeaua de alimentare cu energie electrica aparținând persoanei vătămate S.C. E.M.D. S.A. lași, de unde a sustras o cantitate de 4701 Kwh energie electrica cauzând un prejudiciu in valoare de 3014,73 lei.
Art. 5 alin. 1 Noul Cod penal, intrat in vigoare la 01.02.2014, consacră principiul aplicării legii penale mai favorabile, conform căruia ,,în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penala mai favorabilă.
Pentru a determina legea penala mai favorabila inculpatului, conform art. 5 noul Cod penal, instanţa a examinat condiţiile de incriminare existente în legile succesive, condiţiile de tragere la răspundere penală, regimul sancţionator prevăzut de ambele reglementari.
În ceea ce privește elementelor constitutive ale infracțiunii de furt s-a constatat că nu există diferențe între cele două reglementări.
Sub aspectul condițiilor de tragere la răspundere, instanţa a reţinut că în noua reglementare se prevede la art. 231 alin. 2 Cod penal că împăcarea părților înlătură răspunderea penală. Dat fiind că în prezenta cauză inculpatul şi persoana vătămata nu s-au împăcat, instanţa a apreciat nu se poate reține ca fiind mai favorabilă noua reglementare sub acest aspect, părțile nemanifestându-și expres voința în acest sens.
Prin urmare, în stabilirea legii mai favorabile, instanţa a avut în vedere și regimul sancţionator.
S-a arătat de instanţa că deşi legea nouă prevede pedepse mai mici, acest aspect nu este decisiv în determinarea legii mai favorabile, întrucât instanţa trebuie să stabilească care este sancţiunea ce se impune în raport de circumstanţele concrete ale cauzei, dar și a antecedenței penale a inculpatului.
Cu privire la recidiva, instanța a reținut că noul Cod penal a operat modificări cu privire la limitele de pedeapsă pentru infracțiunile care formează cei doi termeni ai recidivei – majorarea limitei de pedeapsă de la primul termen –de la peste 6 luni, cat prevedea art. 37 Cod penal 1969 la peste 1 (un) an cât prevede art. 41 Noul Cod penal, respectiv de la al doilea termen, de la peste 1 (un) an cât prevedea art. 37 Cod penal 1969, la cel puțin un an în noua reglementare şi la tratamentul sancționator, cumulul juridic consacrat de art. 39 alin. 1 și 2 Cod penal de la 1969, fiind înlocuit cu un cumul aritmetic, în cazul recidivei postcondamnatorii iar în cazul recidivei postexecutorii limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune majorându-se cu jumătate .
În privința infracțiunii continuate, instanța a reținut că noul Cod penal aduce modificări în ceea ce privește condițiile de existență ale acestei infracțiuni, art. 35 alin. 1 prevăzând pe lângă cerințele de subiect activ, de conținut și rezoluție infracțională și o condiție suplimentara, respectiv unitatea de subiect pasiv, precum și cu privire la tratamentul sancționator, noua reglementare reducând sporul aplicabil la 3 ani, în condițiile menținerii caracterului facultativ al acestuia.
În ceea ce priveşte efectul circumstanţelor atenuante, instanţa a constatat că noul Cod penal restrânge efectele acestor circumstanţe, în sensul că în prezenţa acestora nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, efectul lor fiind limitat la reducerea limitelor legale de pedeapsă cu 1/3.
Aplicând dispoziţiile Noului Cod penal la speţa de faţă, instanța a constatat că în cazul inculpatului P.I.F., deși acesta prevede limite de pedeapsa mai reduse, Codul penal din 1969, ce prevede posibilitatea coborârii pedepsei sub minimul special, in cazul reţinerii circumstanţelor atenuante, este lege penala mai favorabila.
Aşa fiind instanţa a constatat că, în drept, fapta inculpatului P.I.F. care in perioada august 2012-01.03.2013, in timp ce locuia fără forme legale in imobilul situat in mun. I. str. V.L. nr. 33, printr-un branşament efectuat fără drept s-a racordat la reţeaua de alimentare cu energie electrica aparţinând S.C. E.M.D. S.A. Iaşi de unde a sustras o cantitate de 4701 Kwh energie electrica, cauzând un prejudiciu in valoare de 3.014,73 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt fapta prevăzuta si pedepsita de art. 208 alin.1,2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal din 1969.
Constatând că fapta sesizata exista, a fost săvârşita de inculpatul P.I.F. şi constituie infracţiune în sensul art. 17 Cod penal din 1969, instanta l-a condamnat pe inculpat la 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt prevăzuta de art. 208 alin. 1 şi 2 Cod penal din 1969, reţinând în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 2 Cod penal din 1969, raportat la condiţiile concrete de săvârşire a faptelor şi la valoarea modica a prejudiciului produs prin savarsirea acestora.
