Furtul săvârşit prin escaladare, violare de domiciliu. Infracţiune unică şi nu concurs de infracţiuni.
C. pen., art. 208, art. 209, alin. 1, lit. i, art. 192, art. 41 alin. 3
Prin domiciliu, în sensul legii penale se înţelege orice locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de aceasta. Pătrunderea fără drept în oricare din aceste locaţii se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracţiunii de violare de domiciliu. în acelaşi timp, pătrunderea fără drept în aceleaşi împrejurări de loc şi de timp în mai multe din aceste locaţii ţinând de domiciliul unei persoane constituie o unitate naturală de infracţiuni şi nu atâtea infracţiuni de violare de domiciliu câte locuri ale acelui domiciliu au fost călcate pe nedrept de către subiectul pasiv.
Prin domiciliu, în sensul legii penale se înţelege orice locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de aceasta. Pătrunderea fără drept în oricare din aceste locaţii se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracţiunii de violare de domiciliu. în acelaşi timp, pătrunderea fără drept în aceleaşi împrejurări de loc şi de timp în mai multe din aceste locaţii ţinând de domiciliul unei persoane constituie o unitate naturală de infracţiuni şi nu atâtea infracţiuni de violare de domiciliu câte locuri ale acelui domiciliu au fost călcate pe nedrept de către subiectul pasiv.
În momentul pătrunderii, prin escaladarea porţii, în curtea locuinţei părţii vătămate, inculpatul realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii de violare de domiciliu. Întrucât mijlocul utilizat de inculpat pentru sustragerea bunurilor mobile din posesia subiectului pasiv este tocmai activitatea de pătrundere prin escaladare în domiciliul părţii vătămate, furtul calificat prevăzut de art. 209 alin. 1 lit. i C. pen. absoarbe infracţiunea de violare de domiciliu, existând o infracţiune complexă unică de furt calificat şi nu două infracţiuni concurente: de furt calificat şi violare de domiciliu, fără să prezinte relevanţă, din perspectiva încadrării juridice, faptul că, ulterior pătrunderii prin escaladare în curtea locuinţei, inculpatul a intrat în casă pe uşa neasigurată.
Prin sentinţa penală nr. 1150/26 octombrie 2012, Judecătoria Tg.-Mureş:
¤în baza art. 334 C.proc.pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului B. T. din furt calificat prevăzută şi pedepsită de art. 208 al. 1 rap. la art. 209 al. 1 lit. g), i) C.pen. şi violare de domiciliu prevăzută şi pedepsită de art. 192 al. 1 şi 2 C.pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C.pen. în furt calificat prevăzută şi pedepsită de art. 208 al. 1 rap. la art. 209 al. 1 lit. g), i) C.pen. cu aplic. art. 40 C.pen. şi violare de domiciliu prevăzută şi pedepsită de art. 192 al. 1 şi 2 C.pen. cu aplic. art. 40 C.pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C.pen..
¤ l-a condamnat pe inculpatul B. T., după cum urmează:
-în baza art. 345 al. 2 C.proc.pen. rap. la art. 208 al. 1 rap. la art. 209 al. 1 lit. g), i) C.pen. cu aplic. art. 40 C.pen., 3201 al. 7 C.proc.pen. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat la data de 24.03.2012 în dauna părţii vătămate D. C.- D.
¤ în temeiul art. 83 C.pen. a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 10 (zece) luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1262/9.12.2011 a Judecătoriei Târgu Mureş, definitivă prin nerecurare la data de 21.12.2011, pedeapsă care va fi executată alături de pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentinţă pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, pedeapsa rezultantă parţială fiind de 2 (doi) ani şi 10 (zece) luni închisoare.
¤ în temeiul art. 865C.pen. rap. la art. 85 C.pen. a anulat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 (un) an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 609/5.06.2012 a Judecătoriei Târgu Mureş, definitivă prin nerecurare la data de 19.06.2012.
¤ a constatat concurentă infracţiunea de furt calificat care face obiectul prezentului dosar cu infracţiunea de furt calificat pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 609/5.06.2012 a Judecătoriei Târgu Mureş, definitivă prin nerecurare la data de 19.06.2012.
-în baza art. 36 al. 1 C.pen. a contopit pedeapsa de 1 (un) an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 609/5.06.2012 a Judecătoriei Târgu Mureş, definitivă prin nerecurare la data de 19.06.2012 cu rezultanta parţială de 2 (doi) ani şi 10 (zece) luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani şi 10 (zece) luni închisoare.
-345 al. 2 C.proc.pen. rap. la art. 192 al. 1 şi 2 C.pen. cu aplic. art. 40 C.pen., 3201 al. 7 C.proc.pen. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu la data de 24.03.2012 în dauna părţii vătămate D. C.-D.
¤ în temeiul art. 83 C.pen. a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 10 (zece) luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1262/9.12.2011 a Judecătoriei Târgu Mureş, definitivă prin nerecurare la data de 21.12.2011, pedeapsă care va fi executată alături de pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentinţă pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, pedeapsa rezultantă parţială fiind de 2 (doi) ani şi 10 (zece) luni închisoare.
¤ în temeiul art. 865 C.pen. rap. la art. 85 C.pen. a anulat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 (un) an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 609/5.06.2012 a Judecătoriei Târgu Mureş, definitivă prin nerecurare la data de 19.06.2012.
¤ a constatat concurentă infracţiunea de violare de domiciliu care face obiectul prezentului dosar cu infracţiunea de furt calificat pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 609/5.06.2012 a Judecătoriei Târgu Mureş, definitivă prin nerecurare la data de 19.06.2012.
¤ în baza art. 36 al. 1 C.pen. a contopit pedeapsa de 1 (un) an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 609/5.06.2012 a Judecătoriei Târgu Mureş, definitivă prin nerecurare la data de 19.06.2012 cu rezultanta parţială de 2 (doi) ani şi 10 (zece) luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani şi 10 (zece) luni închisoare.
¤ în baza art. 33 lit. a) C.pen., 34 lit. b) C.pen. a contopit cele două rezultante de 2 (doi) ani şi 10 (zece) luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani şi 10 (zece) luni închisoare pe care a sporit-o cu 2 (două) luni închisoare, urmând ca inculpatul B.T. să execute pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
¤ în conformitate cu dispoziţiile art. 71 C.pen., i-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi b) C.pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
¤ în temeiul art. 346 C.proc.pen., art. 161 C.proc.pen. rap. la art. 1349 N.C.Civ. a admis acţiunea civilă şi l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 2500 lei către partea civilă D. C.-D. cu titlu de despăgubiri.
-¤ îÎn baza art. 191 al. 1 C.proc.pen. l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 580 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În motivarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că în data de 24 martie 2012 în jurul orelor 02:00 părăsind clubul Asia din Târgu Mureş şi deplasându-se pe B-dul Cetăţii din Târgu Mureş inculpatul B. T. s-a hotărât să pătrundă în locuinţa părţii vătămate D. C. cu intenţia de a sustrage bunuri.
În acest sens, după ce a escaladat poarta, pe uşa neasigurată inculpatul B. T. a pătruns în locuinţa părţii vătămate.
Ajungând în interior, inculpatul a urcat la etaj unde, din buzunarul unei haine a sustras suma de 30 de Euro iar de pe un dulap şi-a însuşit un telefon mobil marca Samsung Galaxy. Apoi, inculpatul B. T. a coborât la parter de unde a sustras un laptop E-Machine după care a părăsit imobilul.
În drept, fapta inculpatului B. T. care, în data de 24.03.2012, în jurul orelor 2.00, a pătruns prin escaladare în curtea imobilului părţii vătămate D. C. D., iar apoi pe uşa neasigurată a pătruns fără drept în locuinţa acestuia situată în Târgu Mureş, B-dul Cetăţii, nr.9/4, jud. Mureş un laptop marca E-Machine, un telefon mobil marca Samsung şi suma de 30 de euro cauzând un prejudiciu de 2500 lei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzută şi pedepsită de art. 208 al. 1 rap. la art. 209 al. 1 lit. g), i) C.pen.
Fapta inculpatului B. T. care, în data de 24.03.2012, în jurul orelor 2.00, a pătruns prin escaladare în curtea imobilului părţii vătămate D. C. D., iar apoi pe uşa neasigurată a pătruns fără drept în locuinţa acestuia situată în Târgu Mureş, B-dul Cetăţii, nr.9/4 întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută şi pedepsită de art. 192 al. 1 şi 2 C.pen..
Analizând copia cazierului judiciar a inculpatului B. T., judecătoria a constatat că acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1262/9.12.2011 a Judecătoriei Târgu Mureş, definitivă prin nerecurare la data de 21.12.2011 la o pedeapsă de 10 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru comiterea unei infracţiuni de furt calificat la data de 28.05.2011. Având în vedere că fiecare dintre infracţiunile ce fac obiectul prezentei cauze au fost săvârşite de către B. T. în cursul termenului de încercare, însă având în vedere că faptele pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1262/9.12.2011 a Judecătoriei Târgu Mureş au fost săvârşite în timpul minorităţii, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 40 C.pen., faptele fiind comise în stare de pluralitate intermediară.
Totodată, instanţa a mai constatat că inculpatul a mai fost condamnat prin sentinţa penală nr. 609/5.06.2012 a Judecătoriei Târgu Mureş, definitivă prin nerecurare la data de 19.06.2012 la pedeapsa de 1 an închisoare, pedeapsă suspendată sub supraveghere pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat.
Având în vedere că infracţiunea care face obiectul prezentului dosar a fost săvârşită înainte de rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 609/5.06.2012 a Judecătoriei Târgu Mureş, în cauză sunt incidente prevederile art. 865 C.pen. rap. la art. 85 C.pen., referitoare la anularea suspendării sub supraveghere.
În baza textelor legale enunţate mai sus şi a dispoziţiilor art. 345 C.proc.pen., instanţa i-a aplicat inculpatului o pedeapsă la individualizarea căreia a avut în vedere dispoziţiile art. 52 C.pen. şi art. 72 C.pen. şi anume dispoziţiile părţii generale, limitele de pedeapsă reduse cu o treime ca urmare a aplicării prevederilor art. 3201 C.proc.pen., gradul de pericol social concret al faptei determinat de împrejurările omiterii acesteia.
La stabilirea pedepsei s-au avut în vedere toate elementele ce caracterizează persoana inculpatului, inclusiv conduita sinceră a acestuia. Pedeapsa trebuie să fie de natură a asigura reeducarea inculpaţilor şi atingerea scopului prevăzut de art. 52 al. 1 teza ultimă C.pen., anume „prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni”. Cunoaşterea caracteristicilor unui infractor prezintă o importanţă deosebită pentru determinarea gradului concret de pericol social al acestuia şi pentru stabilirea unei pedepse eficiente.
Modul de comportate în societate, caracterizat prin disciplină în muncă şi o viaţă conformă cu regulile de convieţuire socială, poate determina concluzia că nu a comis infracţiunea datorită înclinaţiei sale pentru comiterea de fapte antisociale, ci datorită unui complex de împrejurări care au contribuit ca inculpatul să se abată de la conduita sa obişnuită.
Verificând situaţia inculpatului B. T., instanţa a observat că acesta are înscrise în cazierul judiciar alte două condamnări definitive tot pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt calificat.
Faţă de aceste aspecte, reţinând şi faptul că faptele care fac obiectul prezentului dosar au fost săvârşite în stare de pluralitate intermediară faţă de cea pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1262/9.12.2011 a Judecătoriei Târgu Mureş, instanţa nu a reţinut circumstanţe atenuate, ci numai a dat eficienţă prevederilor art. 3201 al. 7 C.proc.pen. care prevăd reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă în cazul recunoaşterii de vinovăţie şi l-a condamnat pe inculpatul B. T. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută şi pedepsită de art. 208 al. 1 rap. la art. 209 al.1 lit. g), i) C.pen. cu aplic. art. 40 C.pen., 3201 al. 7 C.proc.pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, subliniind că, în raport cu gravitatea faptelor săvârşite şi cu persoana sa, este prea grea pedeapsa de 3 ani închisoare care i-a fost aplicată pentru comiterea infracţiunilor de furt calificat şi violare de domiciliu.
Analizând recursul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 8663/320/2012 al Judecătoriei Tg.-Mureş, a motivelor invocate, a susţinerilor şi concluziilor recurentului şi ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi din oficiu, în limitele efectelor devolutiv şi neagravării situaţiei în propria cale de atac, se reţin următoarele:
În ceea ce priveşte expunerea stării de fapt; analiza detaliată a probelor; impunerea şi natura pedepsei accesorii fixate; modalitatea de soluţionare a acţiunii civile; obligarea inculpatului la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză şi cuantumul acestor cheltuieli, hotărârea în discuţie este la adăpost de critici.
Cu toate acestea, recursul inculpatului B.T. este fondat şi, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen., va fi admis cu consecinţele casării parţiale a sentinţei penale nr. 1150/26 octombrie 2012 a Judecătoriei Tg.-Mureş şi rejudecării cauzei în limitele de mai jos:
a) Probele instrumentate în cursul urmăririi penale, necontestate de către inculpat, confirmă că în data de 24 martie 2012 în jurul orelor 02:00, părăsind clubul Asia din Târgu Mureş şi deplasându-se pe B-dul Cetăţii din Târgu Mureş, inculpatul B. T. s-a hotărât să pătrundă în locuinţa părţii vătămate D. C. cu intenţia de a sustrage bunuri.
În acest sens, după ce a escaladat poarta de la intrarea în curtea imobilului, pe uşa neasigurată inculpatul B. T. a pătruns în locuinţa părţii vătămate.
Ajungând în interior, inculpatul a urcat la etaj unde, din buzunarul unei haine, a sustras suma de 30 de Euro iar de pe un dulap şi-a însuşit un telefon mobil marca Samsung Galaxy. Apoi, inculpatul B. T. a coborât la parter de unde a sustras un laptop E-Machine după care a părăsit imobilul.
În prezenta cauză, în momentul pătrunderii, prin escaladarea porţii, în curtea locuinţei părţii vătămate D. C., inculpatul B. T. a realizat elementul material al laturii obiective a infracţiunii de violare de domiciliu. Întrucât mijlocul utilizat de inculpat pentru sustragerea bunurilor mobile din posesia subiectului pasiv este tocmai activitatea de pătrundere prin escaladare în domiciliul părţii vătămate, furtul calificat prevăzut de art. 209 alin. 1 lit. i C. pen. absoarbe infracţiunea de violare de domiciliu, existând o infracţiune complexă unică de furt calificat şi nu două infracţiuni concurente: de furt calificat şi violare de domiciliu, fără să prezinte relevanţă, din perspectiva încadrării juridice, faptul că, ulterior pătrunderii prin escaladare în curtea locuinţei, inculpatul a intrat în casă pe uşa neasigurată.
În aceste circumstanţe, în drept, activitatea inculpatului B. T. de a pătrunde, în noaptea datei de 24 martie 2012, prin escaladare, în locuinţa părţii vătămate D. C. D. şi de a lua de aici bunuri mobile aparţinând subiectului pasiv, fără consimţământul acestuia şi în scopul însuşirii lor pe nedrept întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni unice de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g şi i C. pen.
Pentru aceste considerente, în rejudecare, vom dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul B. T. a fost trimis în judecată, din infracţiunile de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g şi i C. pen. cu reţinerea art. 40 C. pen. şi violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 1 şi 2 C. pen., cu reţinerea art. 40 C. pen., în concurs real, prev. de art. 33 lit. a C. pen., în infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g şi i C. pen. cu reţinerea art. 40 C. pen.
b) Inculpatul a uzat în prim grad de procedura simplificată, prev. de art. 3201 C. pr. pen., recunoscând săvârşirea acuzei aşa cum a fost ea formulată prin rechizitoriul parchetului şi solicitând ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Materialul probator aflat la dosarul cauzei confirmă că fapta dedusă judecăţii există, că a fost săvârşită de inculpatul B. T. şi a fost comisă cu vinovăţia specifică infracţiunii de furt calificat, astfel că în cauză sunt îndeplinite condiţiile condamnării prevăzute de art. 345 alin. 1 şi 2 C. pr. pen.
La individualizarea pedepsei pe care o vom stabili, vom urmări criteriile impuse de art. 72 C. pen. şi limitele rejudecării trasate de principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac. Astfel, observăm, pentru început, gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, ilustrat în împrejurările, timpul, locul, mijloacele folosite, precum şi urmările pricinuite, constând în atingerea adusă inviolabilităţii patrimoniului şi a domiciliului părţii vătămate. Constatăm apoi, persoana inculpatului cu referire la antecedenţa penală a acestuia –el fiind condamnat în cursul anilor 2011 şi 2012 şi pentru alte infracţiuni îndreptate împotriva patrimoniului la pedepse a căror executare a fost suspendată condiţionat sau sub supraveghere, ceea ce demonstrează că sancţiunile privative de libertate impuse şi creditul oferit în două rânduri de instanţe au fost ignorate şi nu au fost sub nicio formă suficiente reinserţiei sociale. În plus, nu omitem nici perseverenţa de care a dat dovadă d-l B. T. în săvârşirea actelor infracţionale deduse judecăţii. În acelaşi timp, avem în vedere şi atitudinea sinceră adoptată de acuzat pe parcursul procedurilor care nu contrabalansează gravitatea faptei şi nu justifică reţinerea vreunei circumstanţe atenuante judiciare, însă va fi valorificată atât odată cu reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, potrivit art. 3201 C. pr. pen., cât şi prin stabilirea pedepsei la minimul special, aşa cum este el redus.
În contextul expus mai sus, s-a stabilit în sarcina inculpatului B. T. pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat din data de 24 martie 2012, impunerea unei sancţiuni cu o durată mai grea fiind împiedicată de principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac.
c) Prin sentinţa penală nr. 1262/9 decembrie 2011 a Judecătoriei Tg.-Mureş, definitivă la 21 decembrie 2011, inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării acesteia pe un termen de încercare de 2 ani şi 10 luni, pentru săvârşirea în timpul minorităţii, la data de 28 mai 2011, a unei infracţiuni de furt calificat.
Prin sentinţa penală nr. 609/5 iunie 2012 a Judecătoriei Tg.-Mureş, definitivă la 19 iunie 2012, inculpatul a fost, de asemenea, condamnat la pedeapsa de un an închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia pe un termen de încercare de 4 ani, pentru săvârşirea, în timpul minorităţii, la data de 17 iulie 2011, a unei infracţiuni de furt calificat.
Pe de o parte, în raport de datele la care au fost săvârşite infracţiunile sancţionate prin cele două sentinţe penale enunţate mai sus şi momentul la care aceste hotărâri au rămas definitive, cele două infracţiuni de furt calificat sunt concurente, în condiţiile art. 33 lit. a C. pen. În aceste circumstanţe, condamnarea de 10 luni închisoare suferită prin sentinţa penală nr. 1262/2011 a Judecătoriei Tg.-Mureş atrage, în temeiul art. 865 cu referire la art. 85 C. pen., anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 609/2012 a Judecătoriei Tg.-Mureş, iar condamnarea pronunţată prin această ultimă hotărâre atrage, în baza art. 85 C. pen., anularea suspendării condiţionate a pedepsei de 10 luni închisoare pronunţată prin sentinţa penală nr. 1262/2011 a Judecătoriei Tg.-Mureş, prevederile pertinente în materie de anulare fiind prioritare în raport de cele vizând revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, neexistând nici un motiv pentru care decizia nr. 42/13 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite să nu se aplice în prezenta cauză.
Prin urmare, prin prezenta, în rejudecare, în baza art. 85 C. pen., vom anula suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată inculpatului B. T. prin sentinţa penală nr. 1262/9 decembrie 2011 a Judecătoriei Tg.-Mureş, iar, potrivit art. 855 alin. 1 cu referire la art. 85 C. pen., vom anula suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de un an închisoare aplicate aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 609/5 iunie 2012 a Judecătoriei Tg.-Mureş.
Pe de altă parte, infracţiunea de furt calificat dedusă prezentei judecăţi este concurentă cu infracţiunea de furt calificat pentru săvârşirea căreia inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 609/2012 a Judecătoriei Tg.-Mureş şi în pluralitate intermediară faţă de condamnarea pronunţată prin sentinţa penală nr. 1262/2011 a aceleiaşi instanţe.
În aceste împrejurări, conform art. 40, art. 34 alin. 1 lit. b C. pen. cu referire la art. 33 lit. a C. pen., au fost contopite pedepsele de 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1262/9 decembrie 2012 a Judecătoriei Tg.-Mureş, de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 609/5 iunie 2012 a Judecătoriei Tg.-Mureş şi de 2 ani închisoare stabilită prin prezenta decizie, s-a retinut pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare căreia îi vom adăuga un spor de 10 luni închisoare şi s-a aplicat inculpatului B. T. pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare, cu executare în detenţie, care este proporţională şi satisface nevoile resocializării şi prevenţiei generale.
Intrarea repetată în câmpul infracţionalităţii justifică acordarea sporului de contopire, iar natura şi gradul de pericol social al infracţiunii care se judecă, precum şi antecedenţa penală a inculpatului duc la concluzia că inculpatul nu este eligibil pentru suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a pedepsei aplicate.
