În cauză nu se poate reţine comiterea atât infracţiunii de violare de domiciliu cât şi a infracţiunii furt calificat întrucât fapta de furt prin efracţie şi/sau escaladare include în conţinutul său, în mod natural, necesar şi inevitabil, fapta de violare de domiciliu.
Practic suntem în situaţia reglementată de art.41 al.1, 3 C.pen., respectiv în faţa unei infracţiuni complexe în conţinutul cărei intră ca circumstanţă agravantă o acţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală.
În speţă, inculpaţii au săvârşit furtul prin escaladarea gardului şi prin efracţia şi escaladarea unei ferestre, împrejurare care caracterizează circumstanţa agravantă a infracţiunii de furt calificat, prev. de art.209 al.1 lit. i C.pen., care implică şi pătrunderea fără drept în curtea şi locuinţa părţii vătămate, acţiune ce se integrează în conţinutul acestei infracţiuni complexe.
În speţă, inculpaţii au săvârşit furtul prin escaladarea gardului şi prin efracţia şi escaladarea unei ferestre, împrejurare care caracterizează circumstanţa agravantă a infracţiunii de furt calificat, prev. de art.209 al.1 lit. i C.pen., care implică şi pătrunderea fără drept în curtea şi locuinţa părţii vătămate, acţiune ce se integrează în conţinutul acestei infracţiuni complexe.
Decizia penală nr. 1691/R/18.12.2013 a Curţii de Apel Galați
Prin sentinţa penală nr.97/18.09.2013 a Judecătoriei Lieşti, în baza art. 11 pct. 2 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 lit. h C.p.p. cu referire la art. 132 C. pen s-a încetat procesul penal pornit la plângerea prealabilă a părţii civile D.M. împotriva inculpatului D.L.D. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat la plângere prealabilă în formă continuată, prevăzută de art. 210 alineat 1 Cod penal raportat la art. 208 alineat 1 – 209 alineat 1 litera a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alineat 2 Cod penal, ca urmare a împăcării părţilor, acţiunea civilă fiind stinsă.
În baza art. 192 alin. 1 şi 2 cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal, cu aplicarea art. 3201 cod de procedură penală şi cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. b, c Cod penal, raportat la art. 76 litera d cod penal, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1(un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu în formă continuată.
S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C. pen.
S-a suspendat condiţionat şi executarea pedepsei închisorii şi a celei accesorii.
În baza art. 192 alineat 1 şi 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alineat 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul T.M. pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, în formă continuată, la o pedeapsă cu închisoarea de 3 (trei) ani.
În baza art. 208 alineat 1 – 209 alineat 1 litera a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alineat 2 Cod penal, a fost condamnat acelaşi inculpate pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, în formă continuată, la o pedeapsă cu închisoarea de 3(trei) ani şi 3(trei) luni.
S-au contopit pedepsele stabilite aplicându-se inculpatului T.M. pedeapsa cea mai grea.
S-a aplicat inculpatului T.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen..
În baza art. 192 alineat 1 şi 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul T.A., pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, la o pedeapsă cu închisoarea de 3(trei) ani.
În baza art. 208 alineat 1 – 209 alineat 1 litera a, g, i Cod penal, a fost condamnat acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, la o pedeapsă cu închisoarea de 3(trei) ani şi 4(patru) luni.
S-au contopit pedepsele stabilite aplicându-se inculpatului T.A. pedeapsa cea mai grea.
S-a aplicat inculpatului T.A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen.
În baza art. 14, 346 cod proc. pen., art. 1349, 1357 cod civil, s-a admis acţiunea civilă a părţii civile D.M.
Au fost obligaţi inculpaţii T.M. şi T.A., la plata către partea civilă D.M. a sumei de 12 000 de lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Conform art. 191 alin. 1 C.pr.pen., art. 189 C.pr.pen., au fost obligaţi inculpaţii D.L.D., T.M. şi T.A. la plata a câte 450 de lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de 900 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Serviciului de Asistenţă Judiciară din cadrul Baroului Galaţi.
În motivarea hotărârii s-a arătat că prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lieşti la data de 30.04.2013 în dosarul nr. 1447/P/2012 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a celor 3 inculpaţi.
S-a reţinut că partea vătămată D.M. a sesizat poliţia comunei U. cu privire la faptul că, în perioada 26 – 27.10.2012 nepotul său, D.L.D. a pătruns fără drept în locuinţa sa de pe raza comunei, de unde i-a sustras 1.500 de euro şi 11.500 lei, motiv pentru care solicită trimiterea în judecată a acestuia şi recuperarea prejudiciului.
În urma audierii inculpatului D.L.D., organele de poliţie au stabilit că acesta, la data de 29.10.2012, în jurul orelor 1830 – 1930, în timp ce se afla împreună cu inculpatul T.M., au hotărât să procure o cantitate de vin, pentru a-l consuma, inculpatul D.L. afirmând că este posibil să poată obţine ceea ce doresc prin sustragere din imobilul bunicului său, partea civilă D.M., consătean. Inculpaţii D.L.D. şi T.M. s-au deplasat la imobilul părţii vătămate D.M., au pătruns în curtea acestuia prin escaladarea gardului, iar de aici prin forţarea şi escaladarea unei ferestre într-o cameră unde primul dintre aceştia credea că este depozitat vinul. Inculpaţii au început căutările, timp în care au găsit după un dulap o geantă în care se aflau două portofele cu bani în monedă lei şi euro. Inculpatul D.L.D. a luat din portofelul în care se aflau lei, suma de 1.000 lei pe care a împărţit-o în mod egal cu inculpatul T.M., respectiv fiecare câte 500 lei, cu speranţa că nu va observa partea vătămată lipsa sumei sustrase având în vedere faptul că suma găsită era mult mai însemnată. Cei doi inculpaţi cu banii sustraşi s-au deplasat la magazinele din comună, unde, o parte i-au cheltuit în interes personal, iar alta pentru a-şi achita datoriile avute. Întrucât banii sustraşi au fost cheltuiţi în scurt timp, la data de 31.10.2012, în jurul orelor 2000, cei doi inculpaţi au luat hotărârea să mai meargă o dată la imobilul părţii vătămate D.M. pentru a mai sustrage nişte bani. Având în vedere hotărârea luată, cei doi inculpaţi s-au deplasat la imobilul părţii vătămate D.M., au escaladat gardul prin aceeaşi zonă ca prima dată şi prin aceeaşi metodă de forţare au escaladat fereastra de la camera unde se aflau păstraţi banii, au pătruns în interior luând suma de 800 lei pe care i-au împărţit în mod egal, fiecare câte 400 lei, ulterior cheltuindu-i.
S-a arătat că inculpatul T.M. i-a destăinuit fratelui său, inculpatul T.A., că bunicul inculpatului D.L. are economisită o sumă însemnată de bani, din care a mai sustras împreună cu acesta din urmă şi, împreună cu fratele său, inculpatul T.A., s-a deplasat la imobilul părţii vătămate, constituită parte civilă, D.M. Având în vedere hotărârea luată cei doi inculpaţi, în perioada 31.10 – 03.11.2012, după lăsarea întunericului, s-au deplasat la imobilul părţii vătămate D.M., au escaladat gardul în curtea acestuia prin acelaşi loc şi prin escaladarea ferestrei au pătruns în camera unde se aflau depozitaţi banii luându-i, de această dată, în totalitate, respectiv 1.500 euro şi 9.700 lei.
S-a menţionat că inculpatul T.M. şi T.A., conform probelor administrate în cauză, în perioada următoare săvârşirii infracţiunilor, au cheltuit banii sustraşi, efectuând mai multe deplasări în municipiul Tecuci, cu autoturisme închiriate, cu scopul de a-şi achiziţiona mai multe obiecte de îmbrăcăminte, să facă cadouri scumpe, să schimbe valuta în Tecuci la un punct de schimb valutar, să joace sume importante la aparatele de joc electronic, să cumpere lemne pentru iarnă de la persoanele la care au lucrat ca zilieri şi totodată să refuze orice ofertă de lucru iar, în final, când organele de poliţie au stabilit circumstanţele furtului, au părăsit localitatea.
Inculpatul D.L.D. a recunoscut săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu în formă continuată şi furt calificat în formă continuată împreună cu inculpatul T.M., solicitând aplicarea prevederilor art. 320 indice 1 Cod procedură penală.
Inculpatul T.M. a recunoscut doar săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu în formă continuată şi furt calificat în formă continuată împreună cu D.L.D.
Inculpatul T.A. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor, arătând în contradicţie cu rezultatul probelor că nu are cunoştinţă de furtul săvârşit în dauna părţii vătămate D.M. şi că banii cheltuiţi în aceeaşi perioadă este o coincidenţă deoarece aceştia i-au fost trimişi din Italia de patronul la care a lucrat prin intermediul unui şofer „L.” care efectuează curse în această ţară şi care lucrează la SC L.T. din municipiul I.
S-a arătat că vinovăţia inculpaţilor D.L.D., T.M. şi T.A. rezultă din următoarele probe administrate în faza de urmărire penală şi în faza cercetării judecătoreşti: audierea inculpaţilor, declaraţii de martori, proces-verbal de sesizare, proces-verbal de cercetare la faţa locului, declaraţiile părţii vătămate D.M., declaraţiile martorilor: A.G., F.V., M.I. şi T.P., fişă convorbire telefonică cu martorii L.I. şi Ş.L., copie program „LT”, copie chitanţă de primire a sumei de 6.000 lei, copii acte de stare civilă, copii sentinţă civilă 379/18.07.2005 pronunţată de Judecătoria Lieşti în dosarul 504/2005, procese-verbale de căutare, mijloace de probă din a căror coroborare se reţine faptul că inculpaţii sunt în mod indubitabil, autorii infracţiunilor reţinute în sarcina lor prin actul de inculpare.
În soluţionarea acţiunii civile, instanţa a reţinut că inculpatul D.L.D. s-a împăcat cu partea civilă, bunicul său, achitându-i suma de 6000 de lei, iar în aceste condiţii, D.M. s-a constituit parte civilă, împotriva inculpaţilor T.M. şi T.A., cu suma de 12000 de lei.
S-a arătat că, potrivit probelor administrate, inculpaţii T.M. şi T.A. au dispus şi au cheltuit mari sume de bani, cheltuind 100 – 200 de lei pe zi fiecare, la jocuri de noroc, suma la care se adaugă şi cheltuielile făcute pentru stingerea unor datorii mai vechi faţă de alte persoane, după cum rezultă din declaraţiile martorilor, pentru cumpărarea unor obiecte de îmbrăcăminte, încălţăminte, cadouri, aparate de telefonie, nou, în cazul inculpatului T.M. şi folosit, în cazul inculpatului T.A., efectuarea transporturilor la Tecuci, consumaţii la localurile din comunele U. şi B., jud. G. Nu au fost reţinute apărările inculpaţilor, potrivit cărora aceştia au dispus de banii economisiţi în urma diverselor munci prestate în străinătate, nefiind confirmate prin probe solide.
S-a menţionat că, instanţa va admite acţiunea civilă, urmând a obliga inculpaţii la plata, în solidar, a sumei de 12000 de lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat recurs inculpaţii T.M. şi T.A., arătând că nu au participat la comiterea faptei din 31.10-03.11.2012 şi solicitând achitarea pentru comiterea acestei fapte.
Inculpatul T.M. a mai arătat că pedeapsa aplicată este mult prea mare, faţă de circumstanţele sale personale şi de contribuţia avută la săvârşirea faptei.
Recursurile declarate de inculpaţii T.M. şi T.A. sunt fondate.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 al.3 C.pr.pen., Curtea constată că hotărârea recurată este nelegală şi netemeinică pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Cu privire la situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor D.L.D. şi T.M. pentru săvârşirea faptelor din datele de 29 şi 31.10.2012 se constată că acestea au fost corect stabilite de către prima instanţă, prin probele administrate în cauză, însă încadrarea juridică este greşită.
Astfel, s-a reţinut că inculpaţii D.L.D. şi T.M. au pătruns pe timp de noapte, în două rânduri, la datele de 29 şi 31.10.2012, în locuinţa părţii vătămate D.M., prin escaladarea gardului şi prin forţarea şi escaladarea unei ferestre, de unde au sustras suma totală de 1800 lei, fiecăruia revenindu-i câte 900 lei.
În cauză nu se poate reţine comiterea atât a infracţiunii de violare de domiciliu cât şi a infracţiunii de furt calificat întrucât fapta de furt prin efracţie şi/sau escaladare include în conţinutul său, în mod natural, necesar şi inevitabil, fapta de violare de domiciliu.
Practic suntem situaţia reglementată de art.41 al.1, 3 C.pen., respectiv în faţa unei infracţiuni complexe în conţinutul cărei intră ca circumstanţă agravantă o acţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală.
În consecinţă, încadrarea juridică corectă a faptei este cea prev. de art.208 al.1 – art.209 al.1 lit.a, g, i C.pen. cu aplicarea art.41 al.2 C.pen., cu reţinerea art.210 al.1 C.pen. în cazul inculpatului D.L.D., astfel că se impunea schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de violare de domiciliu şi furt calificat, pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii.
În ceea ce priveşte fapta din 31.10-03.11.2012, ce se presupune că ar fi fost comisă de inculpaţii T.M. şi T.A., se constată că la dosar nu există nici o probă, directă sau indirectă, care să conducă la stabilirea fără nici un dubiu a vinovăţiei acestora.
În acest sens, se observă că nici un martor nu i-a văzut pe inculpaţii T.M. şi T.A. intrând sau ieşind din/în curtea ori locuinţa părţii vătămate, în perioada ce se reţine a fi comisă fapta, inculpaţii nu au recunoscut această faptă, nu există vreo urmă papilară, de încălţăminte ori alte probe materiale care să conducă la concluzia indubitabilă că aceştia sunt autorii furtului.
Nici chiar inculpatul D.L.D., nepotul părţii vătămate, nu a putut afirma cu certitudine că inculpaţii T.M. şi T.A. ar fi pătruns în locuinţa bunicului său şi ar fi luat banii, acesta doar presupunând aceasta fără a exista vreo probă concludentă care să conducă la stabilirea vinovăţiei lor.
Se observă că inculpatul D.L.D. s-a împăcat cu partea vătămată plătindu-i suma de 6.000 lei, mult mai mare decât s-a dovedit că a sustras, în datele de 29 şi 31.10.2012, împreună cu inculpatul T.M., respectiv 1800 lei. Această situaţie care creează dubii cu privire la autorii furtului din 31.10-03.11.2012, inculpatul D.L.D. neavând vreun interes să achite părţii vătămate o sumă de bani mult mai mare decât cea sustrasă.
Împrejurările că inculpaţii T.M. şi T.A. au cheltuit anumite sume de banii, cumpărându-şi îmbrăcăminte, încălţăminte, lemne de foc, pe deplasări la Tecuci ori la jocuri de noroc, nu duce automat la concluzia că sunt autorii furtului, acestea fiind simple indicii care nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.
În consecință, se impunea achitarea inculpaţilor T.M. şi T.A. pentru comiterea faptei din 31.10-03.11.2012.
Cu privire la încadrarea juridică a acestei fapte se constată că prin actul de sesizare s-a reţinut că inculpaţii ar fi pătruns în locuinţa părţii vătămate prin escaladarea gardului şi efracţia şi escaladarea unei ferestre, situaţie în care violarea de domiciliu este absorbită circumstanţa agravantă a infracţiunii de furt calificat prevăzută de lit. i) a art.209 al.1 C.pen..
Prin urmare, încadrarea juridică corectă a faptei din 31.10-03.11.2012 este cea prevăzută de art.208 al.1 – art.209 al.1 lit.a, g, i C.pen., astfel că se impunea schimbarea încadrării juridice din infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată.
Faţă de cele arătate apare ca fiind netemeinică pedeapsa aplicată inculpatului T.M., atât cu privire la cuantumul acesteia cât şi cu privire la modalitatea de executare, având în vedere împrejurările comiterii faptelor din 29 şi 31.10.2012, practic la instigarea inculpatului D.L.D., valoarea relativ redusă a prejudiciului, că a recunoscut faptele comise, nu are antecedente penale, a avut o comportare bună anterior faptei, impunându-se reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art.74 al.1 lit.a şi c C.pen., coborârea pedepsei sub minimul legal şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În aceste condiţii, pe latură civilă, apare ca fiind nelegală obligarea inculpaţilor T.M. şi T.A. la plata sumei de 12000 lei către partea civilă D.M.
Corect ar fi fost obligarea doar a inculpatului T.M. la plata sumei de 900 lei către partea civilă, ţinând cont de faptul că restul de 900 lei a fost achitat de inculpatul D.L.D. (acesta achitând chiar mai mult), care s-a împăcat cu partea vătămată.
Totodată, apare ca fiind nelegală şi dispoziţia de obligare a inculpatului T.A. la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Faţă de considerentele arătate mai sus, urmează ca, în baza disp. art. 38515 al.1 pct.2 lit.d C.pr.pen., să fie admise recursurile declarate de inculpaţii T.M. şi T.A., să se extindă efectele recursurilor şi cu privire la inculpatul D.L.D., să se caseze în parte sentinţa penală recurată şi în rejudecare să se procedeze conform celor arătate mai sus.
