Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina înregistrat pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. 3645/311/2009, a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul LV pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin 1 – 209 alin. 1 lit. a C.p., reţinându-se în actul de sesizare că în ziua de 14.01.2009 împreună cu învinuitul BAI s-au deplasat în Slatina şi au retras sume de bani de pe cardul de salarii aparţinând părţii vătămate BG, în total 7500 lei, până la momentul reţinerii cardului de către un bancomat ca urmare a faptului că partea vătămată observând sustragerea cardului a anunţat unitatea bancară în acest sens. Pe parcursul zilei menţionate, din totalul de 7500 lei sustraşi inculpatul împreună cu BAI au cheltuit aproximativ 1000 lei achiziţionând un telefon Nokia 5300 pe numele inculpatului LV, jucând jocuri mecanice, cumpărând cafea, ţigări, bere şi plătind transportul cu taxi. Ulterior s-au despărţit, hotărând să plece la Bucureşti a doua zi, restul de 6500 lei rămânând la inculpatul LV, în aceeaşi zi fiind descoperiţi de lucrătorii de poliţie împreună cu partea vătămată.
Cu ocazia cercetării judecătoreşti, instanţa a procedat la audierea inculpatului LV, care a recunoscut săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată, precizând modul în care a procedat.
Din ansamblul probelor administrate in cauza, instanţa retine următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 14.01.2009 BAI a sustras cardul de salarii al tatălui său partea vătămată BG. Astfel, B s-a deplasat în Slatina împreună cu inculpatul LV căruia i-a spus că a sustras cardul şi de la bancomat fiul părţii vătămate a retras sume de bani în total 7500 lei, până la momentul reţinerii cardului de către un bancomat ca urmare a faptului că partea vătămată observând sustragerea cardului a anunţat unitatea bancară în acest sens. Pe parcursul zilei menţionate, din totalul de 7500 lei sustraşi inculpatul împreună cu BAI au cheltuit aproximativ 1000 lei achiziţionând un telefon Nokia 5300 pe numele inculpatului LV, jucând jocuri mecanice, cumpărând cafea, ţigări, bere şi plătind transportul cu taxi. Ulterior s-au despărţit, hotărând să plece la Bucureşti a doua zi, restul de 6500 lei rămânând la inculpatul LV, în aceeaşi zi fiind descoperiţi de lucrătorii de poliţie împreună cu partea vătămată.
În drept, fapta inculpatului LV care a primit bani de la BAI folosind la jocurile de noroc şi cumpărarea unui telefon mobil, cunoscând faptul că aceşti bani fuseseră sustraşi pe nedrept de pe cardul părţii vătămate BG întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire prev. de art. 221 alin. 1 C.p. infracţiune săvârşită cu intenţie directă şi pentru care instanţa a dispus condamnarea acestuia, având în vedere dispoz. art. 345 al.2 C.p.p., prin sentinţa penală nr. 897 pronunţată la data de 07.12.2009 în dosarul penal nr. 3645/311/2009.
În raport de cele mai sus expuse şi de încadrarea în drept reţinută, instanţa în baza art. 334 C.p.p. a admis cererea procurorului şi a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a Cp, cu aplicarea art. 75 lit. c Cp, în infracţiunea de tăinuire prev. de art. 221 alin. 1 Cp.
La stabilirea acestei situaţii de fapt, precum şi a vinovăţiei inculpatului, instanţa a avut în vedere declaraţiile inculpatului, plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, procesul verbal de cercetare la faţa locului şi declaraţiile martorului DI, înscrisuri privind latura civilă a cauzei, dovadă de predare-primire.
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului, instanţa va tine seama de dispoziţiile art. 52 si art. 72 C.p., de dispoziţiile părţii generale a codului penal, de limitele de pedeapsa fixată in partea speciala, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta, precum şi de circumstanţele personale ale inculpatei.
Instanţa reţine ca scopul preventiv-educativ si sancţionator al pedepsei si al legii penale poate fi atins în cauză prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea inculpatei.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile art. 81 C.p. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei întrucât inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, nefiind cunoscut cu antecedente penale, s-a prezentat constant în faţa organelor judiciare, astfel încât apreciază că scopul pedepsei şi al legii penale se poate realiza şi fără privarea de libertate, iar această modalitate de executare va constitui un avertisment suficient şi îndestulător pentru ca inculpatul să nu mai persevereze în săvârşirea de noi infracţiuni.
Instanţa în baza art. 359 C.p.p. va atrage atenţia inculpatului asupra dispoz. art. 83, 84 C.p. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei dacă în termenul de încercare ce va fi stabilit în prezenta cauză va săvârşi o nouă infracţiune.
Potrivit disp. art. 71 alin. 1 şi 2 C.p. pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 C.p., iar condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viata sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a – c C.p. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitiva si până la terminarea executării pedepsei, pâna la graţierea totala sau a restului de pedeapsa ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.
Astfel in baza art. 71 alin. 2 C.p. vor fi interzise inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza II si lit. b C.p. cu referire la art. 8 CEDO, cauza Sabou si Pârcălab împotriva României şi cauza Hirst contra Marii Britanii pe durata executării pedepsei principale.
Va lua act că partea vătămată BG nu s-a constituit parte civilă în cauză întrucât prejudiciul a fost recuperat.
Văzând si dispoz. art. 191 alin. 1 C.p.p.
