Infractiuni contra patrimoniului. Furtul . Furtul calificat.
– art.208 Cod penal;
– art.209 Cod penal
Luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia,fara consimtamântul acestuia, în scopul de a si-l însusi pe nedrept,se pedepseste cu închisoare de la 1 la 12 ani.
Furtul savârssit în urmatoarele împrejurari:
a) de doua sau mai multe persoane;
b) de o persoana având asupra sa o arma sau o substanta narcotica;
c) de catre o persoana mascata,deghizata sau travestita;
d) asupra unei persoane aflate în imposibilitatea de a-si exprima vointa sau de a se apara
e) într-un loc public
f) Într-un mijloc de transport în comun
g) În timpul noptii;
h) În timpul unei calamitati
i) prin efractie, escaladare sau prin folosirea fara drept a unei chei adevarate ori a unei chei mincinoase, se pedepseste cu închisoarea de la 3 la 15 ani .
CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA I-A PENALA, DECIZIA PENALA NR.502/29.03.2010)
Asupra cauzei penale de fata retine urmatoarele:
Prin sentinta penala nr.10/12.01.2010 Judecatoria Sector 1 Bucuresti în baza art.208 alin.1-209 alin.1 lit. i Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal a condamnat pe inculpatul B.E.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu aplicarea art.71-64 lit. a teza II si lit. b Cod penal.
În baza art. 350 al.1 Cod procedura penala s-a mentinut masura arestarii preventive a inculpatului.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus perioada preventiei de la 01.09.2009, la zi.
În baza art.346 al.1 Cod procedura penala s-a luat act ca partea vatamata G.S.M nu s-a constituit parte civila în procesul penal.
În baza art.191 al.1 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Onorariul avocatului din oficiu, d-na P.D., în cuantum de 200 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justitiei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, din examinarea mijloacelor de proba administrate în cauza, prima instanta a retinut sub aspectul împrejurarilor faptice ale cauzei ca la data de 01.09.2009, în jurul orelor 15,00, inculpatul B.E.C. se afla pe str. Gala Galaction din Sectorul 1 Bucuresti, iar în momentul în care trecea pe lânga imobilul cu nr.66 a observat în curte o bicicleta rezemata de peretele casei si a decis sa o sustraga. În acest scop inculpatul a escaladat gardul curtii si a patruns în interior, a luat bicicleta si a iesit cu ea pe strada unde a fost prins de martora S.M. si martorul D:A.
Inculpatul a fost recunoscut de martorii D. A. si S M ca fiind persoana care la data de 01.09.2009 a sarit gardul de la curtea familiei G.-S si a patruns în interior acesteia de unde a sustras o bicicleta Mountain Bike, conform planselor foto si proceselor verbale de prezentare pentru recunoastere.
Instanta a avut în vedere si declaratia persoanei vatamate, audiata în calitate de martor, G. S. care a indicat faptul ca la data la care a avut loc sustragerea bicicletei din incinta imobilului unde îsi are domiciliul era plecat în concediu, aratând ca nu doreste sa participe în procesul penal ca parte civila având în vedere ca bunul i-a fost restituit de organele de politie.
Inculpatul a avut o atitudine partial sincera pe parcursul procesului penal, recunoscând si regretând fapta de sustragere a bicicletei, dar fara a recunoaste ca în vederea sustragerii acesteia a patruns în curtea familiei G. S. prin escaladarea zidului.
Instanta a retinut ca inculpatul a recunoscut sustragerea bicicletei Mountain Bike din curtea familiei G-S, pe care, daca nu ar fi fost retinut, urmarea sa o vânda pentru a obtine bani în vederea procurarii de droguri, dar nu a recunoscut si conditiile în care a efectuat sustragerea, respectiv prin escaladarea gardului curtii în care se afla bicicleta respectiva.
În ceea ce priveste antecedentele penale ale inculpatului , instanta a avut în vedere ca potrivit mentiunilor din fisa de cazier judiciar în sarcina inculpatului se impune si retinerea dispozitiilor art.37 lit. b C.pen. privind recidiva postexecutorie.
Inculpatul a fost condamnat prin sentinta penala nr.2253/26.10.2006 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru savârsirea infractiunii prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. e,i C. pen. (def. prin decizia 1099/13.12.2006 a Tribunalului Bucuresti), iar prin sentinta penala nr. 3068/23.10.2006 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an si 9 luni pentru savârsirea infractiunii prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. i C. pen. (def. prin dec. pen. 982/08.12.2006 a Tribunalului Bucuresti). Instanta a mai retinut ca în fisa de cazier a inculpatul se mentioneaza ca acesta a fost arestat la data de 14.07.2006 fiind eliberat la 16.07.2008, cu un rest de 356 zile, infractiunea ce face obiectul prezentului dosar fiind savârsita la data de 01.09.2009.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevazute de art. 72 C. pen., dar si gradul de pericol social concret al faptei (prejudiciul produs a fost acoperit prin restituire), urmarea acesteia concretizata în starea de pericol pentru patrimoniul partii vatamate, modul de savârsire a infractiunii si anume prin escaladarea unui gard pentru a ajunge sa sustraga bunul urmarit, precum si datele privind persoana inculpatului si anume ca este infractor recidivist, consumator de droguri, inculpatul declarând ca a sustras bicicleta pentru a o vinde în vederea procurarii de droguri, faptul ca acesta a avut pe toata durata procesului penal o atitudine partial sincera.
Totodata instanta a apreciat ca lasarea sa în libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica, fata de modul de operare, precum si fata de sentimentul de insecuritate pe care comiterea unor asemenea fapte îl genereaza în rândul potentialelor persoane vatamate, fata de frecventa cu care sunt comise si importanta prejudiciului ce este creat de regula în urma savârsirii unor asemenea fapte
S-a mai avut în vedere, la individualizarea pedepsei, faptul ca desi inculpatul a mai fost condamnat la pedepse cu închisoarea, pentru fapte similare, executarea acestora nu a dus la formarea unei atitudini corecte fata de munca, fata de ordinea de drept si fata de regulile de convietuire sociala, din partea sa, pedepse care, desi executate în stare de detentie, nu si-au atins scopul reeducativ si preventiv avut în vedere de legiuitor, inculpatul neîntelegând sa îsi revizuiasca atitudinea fata de normele penale si valorile sociale ocrotite de acestea.
În ceea ce priveste pedeapsa accesorie, instanta a retinut ca natura faptei savârsite a dus la concluzia existentei unei nedemnitati în exercitarea dreptului de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective publice, si a dreptului de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentinte penale a fost respins ca nefondat prin decizia penala nr.78/A/11.02.2010 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a Penala, a fost mentinuta starea de arest preventiv a inculpatului si a fost dedusa preventia acestuia de la 01.09.2009 la zi; a fost obligat inculpatul la 90 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Critica adusa de inculpat sentintei apelate s-a referit la gresita individualizare a pedepsei, atât în ceea ce priveste cuantumul pedepsei cât si al modalitatii de executare a acesteia.
Instanta de apel, examinând actele si lucrarile dosarului a constatat ca în cauza s-a retinut justificat vinovatia inculpatului în raport de fapta dedusa judecatii, constând în aceea ca la data de 01.09.2009, în jurul orelor 15,00, inculpatul a patruns, prin escaladarea gardului, în curtea imobilului partii vatamate G. S. de unde a sustras o bicicleta.
În ce priveste individualizarea pedepsei s-a retinut ca instanta de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, cum si gradul de pericol social concret al faptei (prejudiciul produs a fost acoperit prin restituire); urmarea acesteia concretizata în starea de pericol pentru patrimoniul partii vatamate, modul de savârsire a infractiunii, precum si datele privind persoana inculpatului si anume ca este recidivist, consumator de droguri, inculpatul declarând ca a sustras bicicleta pentru a o vinde în vederea procurarii de droguri, faptul ca acesta a avut pe toata durata procesului penal o atitudine partial sincera.
S-a constatat de asemenea ca inculpatul a comis fapta în stare de recidiva postexecutorie, iar pedeapsa aplicata si modalitatea de executare sunt în concordanta cu cerintele art. 52 Cod penal, nefiind justificata nicio reducere a pedepsei, dar nicio alta modalitate de executare decât cea a regimului de detentie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B E.C criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie prin invocarea cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 Cod procedura penala si sustinând ca fata de pozitia procesuala avuta si de cooperarea cu organele judiciare, de faptul ca prejudiciul a fost acoperit, se poate dispune o reducerea a cuantumului pedepsei.
Curtea, examinând recursul inculpatului potrivit art. 3856 alin. 1 si 2 Cod procedura penala, prin prisma criticilor formulate, cum si din oficiu, constata ca acesta este întemeiat.
Analizând actele si lucrarile dosarului se constata ca ambele instante au stabilit temeinic împrejurarile faptice ale cauzei, constând în aceea ca la data de 01.09.2009, în jurul orelor 15,00, inculpatul a patruns, prin escaladarea gardului, în curtea imobilului partii vatamate de unde a sustras o bicicleta.
Vinovatia inculpatului a fost de asemenea temeinic stabilita pe baza probelor administrate, coroborate cu recunoasterile inculpatului din declaratiile date la urmarirea penala si în fata instantei de recurs (fila 9).
La stabilirea pedepsei aplicate instantele au avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, ansamblul circumstantelor reale ale cauzei, dar si persoana inculpatului – cunoscut cu antecedente penale, fapta fiind comisa în stare de recidiva postexecutorie.
Chiar în aceste împrejurari, se constata ca pedeapsa aplicata poate fi redusa la 3 ani închisoare printr-o eficientizare sporita a pozitiei procesuale sincere a inculpatului, a cooperarii cu organele judiciare, a faptului ca prejudiciul a fost recuperat integral prin restituirea bunului sustras.
În declaratia data la instanta de recurs inculpatul a aratat ca nu mai consuma droguri în perioada în care a comis fapta, dar ca anterior fusese consumator de droguri, astfel ca retinerea instantei de fond ca mobil al comiterii faptei, procurarea drogurilor în urma vânzarii bicicletei (în lipsa unor probe care sa arate contrariul), nu-si mai are suport ca împrejurare ce ar împiedica reindividualizarea pedepsei.
Totodata, se constata ca si în situatia în care inculpatul a mai fost condamnat anterior (chiar pentru fapte de furt calificat), o dozare a pedepsei, proportionala cu circumstantele cauzei, urmarile acesteia, persoana inculpatului, trebuie sa aiba în vedere si cerintele art. 52 Cod penal privind scopul pedepsei. Astfel ca instanta de recurs constata ca aceste cerinte pot fi asigurate si printr-o pedeapsa stabilita la nivelul minimului special prevazut de lege, sens în care, prin rejudecarea cauzei se va dispune reindividualizarea pedepsei.
Asa fiind, potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedura penala a fost admis recursul inculpatului, va fi casata decizia integral si sentinta doar în limitele ce preced.
A casat în întregime decizia si partial sentinta si rejudecând, în fond:
A redus pedeapsa aplicata inculpatului de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.
