Însuşirea bunului găsit. Furt. Asemănări şi deosebiri. Necesitatea probării actului de sustragere al paşaportului aparţinând altei persoane.
C. pen. – art. 216
În lipsa unor probe certe din care să rezulte sustragerea unui paşaport cu care inculpatul s-a legitimat, încadrarea juridică este cea de însuşire a bunului găsit şi nu cea de furt.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală, decizia nr. 518 din 4 mai 2006
Curtea de Apel Timişoara a admis recursul parchetului împotriva deciziei penale nr. 73 din 9 februarie 2006 a Tribunalului Arad, pe care a casat-o împreună cu sentinţa Judecătoriei Arad nr. 1586 din 5 septembrie 2005, iar în rejudecare l-a condamnat pe inculpat pentru infracţiunea de însuşire a bunului găsit, în urma schimbării încadrării juridice din infracţiunea de furt.
Inculpatul s-a legitimat la frontieră cu un paşaport aparţinând altei persoane, pe care susţinea că l-a găsit pe stradă.
Nu se poate reţine infracţiunea de furt deoarece actul de sustragere nu a putut fi dovedit, activitatea de „luare” în raport de cea de „găsire” fiind cea care determină deosebirea dintre furt şi însuşirea bunului găsit.
