Prin sentinţa penală nr.33/23.03.2010 pronunţată în dosar nr.1651/250/2009 a Judecătoriei Lipova, a fost condamnat inculpatul B.R.N. la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art.208 al.1 rap. la art.209 al.1 lit e Cod penal, cu aplicarea art.37 lit b Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în fapt că, la data de 5.11.2009 în jurul orelor 12,00, partea civilă C.M. s-a deplasat în localitatea Lipova, pe strada Mihai Viteazul, la P.F.M.M., cu autoutilitara marca Mercedes Sprinter cu nr.AR………., unde trebuia să distribuie marfă.
Partea civilă a coborât din autovehicul fără a-l încuia, cu toate că pe scaunul din spatele şoferului pe tetieră avea o borsetă în care avea suma de 3649 lei conform încasărilor din data de 5.11.2009 de la agenţii economici şi a descărcat marfă pe care a transportat-o la P.F. M.M.
În timp ce partea civilă a intrat cu marfa în imobilul cu nr. .. din strada Mihai ViteazuL din oraşul Lipova, inculpatul B.R.N. a intrat în interiorul autovehiculului Mercedes Sprinter condus de partea civilă, din care a sustras borseta de pe tetiera scaunului în care se afla suma de 3649 lei, apoi s-a deplasat la un autovehicul VW albastru cu nr.TM-….., aflat în apropierea autovehiculului cu care partea civilă C.M. a adus marfă la acel magazin, şi care a fost condus de un bărbat care nu a coborât de la volan şi care a plecat imediat ce inculpatul B.R.N. a urcat în autovehicul, aspecte cofirmate de martori, care au sunat la „112”, martora C.N. văzându-l efectiv pe inculpatul B.R.N. când a comis fapta, iar martora L.G. a văzut o persoană care a urcat în autovehiculul marca VW cu iniţialele TM….., auzind strigând fata de la magazin către agentul de vânzări „ţi-a luat banii”, agentul plecând cu microbuzul în urmărire, martora C.C. spunându-i agentului de vânzări că i-a luat cineva borseta cu banii.
Au fost anunţate organele de poliţie, instituindu-se filtre pe toate arterele de circulaţie.Astfel, la ieşirea din Arad spre Timişoara, a fost oprit autoturismul marca VW cu nr.TM ……, în care se aflau doi bărbaţi.
Aceştia au fost legitimaţi, ocazie cu care s-a constatat că erau inculpatul B.R.N. şi A.N..Aceştia au fost întrebaţi dacă au fost în oraşul Lipova în data de 5.11.2009, ambii negând acest lucru.Deasemenea li s-a cerut să arate toate bunurile ce le au asupra lor.Cu această ocazie asupra inculpatului B.R.N. a fost găsită suma de 3.460 lei.Fiind întrebat de provenienţa banilor, acesta a declarat că sunt bani personali.
Inculpatul B.R.N. a fost recunoscut în cadrul unei recunoaşteri din grup de către martora C.C., ca fiind persoana care a sustras din autovehiculul condus de partea civilă, declaraţia martorului A.C.
Instanţa a înlăturat apărarea inculpatului B.R.N. care nu a recunoscut săvârşirea faptei, arătând că nu a fost în oraşul Lipova la data de 5.11.2009, aceasta necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză,declaraţiile martorilor C.C. şi L.G. martori direcţi la săvârşirea faptei,declaraţia părţii civile C.M.,care a urmărit autovehiculul VW albastru cu nr.TM-…… şi care a anunţat organele de poliţie semnalmentele autovehiculului, autoturism aparţinând martorului A.N., conform listingului, cu autovehicule de culoare albastră cu terminaţia „LOR” emis de Serviciul Public comunitar regim permise de circulaţie şi înmatriculare a autovehiculelor Timiş.
Asupra inculpatului au fost găsite 4 bancnote x 500 lei, 2 x 200 lei, 7 x 100 lei şi 1x 10 lei, iar din declaraţia părţii vătămate rezultă că în borsetă se aflau 4 bancnote x 500 lei, 1x 200 lei, mai multe bancnote de 100 lei şi 50 lei, posibil şi alte bancnote.
De asemenea, instanţa a înlăturat depoziţiile martorului A.N., care în faza de urmărire penală, la procuror, declară că a fost cu autovehiculul TM …. în data de 5.11.2009, împreună cu inculpatul, că a oprit autoturismul pe o stradă din oraşul Lipova şi că inculpatul a coborât din autoturism şi a revenit apoi, după care au plecat la Arad şi spre Timişoara, iar la ieşirea din Arad au fost opriţi de poliţie. Martorul nu a ştiut ce a făcut inculpatul cât a fost coborât din autoturismul său, iar în declaraţia dată organelor de poliţie nu a recunoscut că a fost în oraşul Lipova, la fel în faza cercetării judecătoreşti, a arătat că nu a fost în oraşul Lipova, depoziţiile martorului necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză, declaraţiile martorilor C.C. şi L.G., care au văzut autovehiculul VW cu iniţialele TM —– în oraşul Lipova şi partea civilă C.M. care a urmărit în oraşul Lipova autovehiculul marca VW de culoare albastră cu nr…… proprietatea martorului A.N. şi care a fost oprit în trafic de organele de poliţie la ieşirea din mun.Arad spre Timişoara, condus de martorul A.N., la data de 5.11.2009.
Instanţa a înlăturat şi depoziţia martorului T.R. dată în faza cercetării judecătoreşti, în sensul că s-a întâlnit cu inculpatul B.R.N. şi martorul A.N. în faţa magazinului Ziridava în jurul orei 11,30-12,00 la o dată pe care nu şi-a amintit-o, în luna noiembrie 2009, depoziţia acestuia necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză, inculpatul B.R.N. şi martorul A.N. fiind în jurul orei 12,00 în localitatea Lipova, jud.Arad,după cum rezultă din celelalte probe administrate în cauză.
Partea vătămată C.M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.000 lei daune materiale, fiindu-i restituită suma de 3460 lei care a fost ridicată de la inculpat, iar potrivit chitanţelor de încasare din data de 5.11.2009 , partea civilă a încasat suma de 3649 lei, rezultând o diferenţă de 189 lei, partea civilă nefăcând dovada că a avut şi bonuri valorice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei primei instanţe, iar în rejudecare, achitarea, întrucât nu el este autorul faptei, cu motivarea că toată urmărirea penală se bazează doar pe indicii care nu au fost transformate în probe, nu s-au găsit amprente la faţa locului.
Prin decizia penală nr…….., Tribunalul Arad a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.R.N. împotriva sentinţei penale nr.33/23.03.2010 pronunţată de Judecătoria Lipova în dosar nr.1651/250/2009, menţinând hotărârea atacată.
Examinând apelul declarat de inculpat împotriva primei instanţe, în raport cu motivele invocate, analizate prin prisma art.371 şi urm.Cod procedură penală, tribunalul a apreciat apelul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Tribunalul a considerat că s-a dat eficienţă dispoziţiilor art.63 al.2 Cod procedură penală, referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului B.R.N. care în data de 5.11.2009 în jurul orelor 12,00 s-a deplasat în localitatea Lipova, unde din loc public, pe timp de zi, a sustras din autovehiculul părţii vătămate borseta aflată pe tetiera scaunului, în care s-a aflat suma de 3649 lei, întruneşte atât obiectiv cât şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. de art.208 al.1, rap. la art.209 al.1 lit e Cod penal, cu aplicarea art.37 lit b Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu.
Obiectul probaţiunii îl formează ansamblul faptelor şi împrejurărilor de fapt ce trebuie dovedite în vederea soluţionării cauzei penale. În cadrul faptelor şi împrejurărilor cu ajutorul cărora se rezolvă fondul cauzei se distinge între fapte principale şi fapte probatorii. Faptele probatorii, probe indirecte în proces, conduc la stabilirea, pe cale indirectă, a faptelor principale.
Din mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, atât în cele din faza urmăririi penale, cât şi din cursul cercetării judecătoreşti, a rezultat fără dubiu vinovăţia inculpatului sub forma intenţiei.
Astfel, tribunalul a reţinut, că la interval scurt de la săvârşirea faptei, la ieşirea din Arad spre Timişoara, a fost oprit autoturismul marca VW cu nr.TM——, în care se aflau inculpatul şi martorul A.N. Deşi aceştia au negat că au fost în oraşul Lipova la data de 5.11.2009, ulterior martorul A.N. arătând că s-a deplasat cu autoturismul marca VW cu nr——— împreună cu inculpatul B.R.N. în localitatea Lipova.
Atât din declaraţia martorei C.C care a asistat la derularea faptei cât şi a martorei L.G., a rezultat că autoturismul marca VW cu nr.—— s-a aflat în data de 05.11.2009 pe strada M.Viteazul din Lipova.
Cu ocazia opririi în trafic, fiindu-le cerut să arate toate bunurile ce le au asupra lor, asupra inculpatului B.R.N. a fost găsită suma de 3460 lei. Tribunalul a constatat că dovada de ridicare a sumei de bani de la inculpat se coroborează cu declaraţia părţii vătămate, în sensul coinciderii felului bancnotelor, rezultând fără dubiu că este suma sustrasă de inculpat de la partea vătămată.
De asemenea, inculpatul a fost recunoscut în cadrul unei recunoaşteri din grup de către martora C.C. ca fiind persoana care a sustras din autovehiculul condus de partea vătămată.
În aceste condiţii, apelul declarat de către inculpat în sensul desfiinţării sentinţei şi achitării sale conform art.10 lit c Cod procedură penală, este nefondat.
Deşi în calea de atac a apelului inculpatul a solicitat audierea a doi martori, martori care fiind încuviinţaţi au declarat că inculpatul se afla în alt loc la momentul săvârşirii faptei sau că autor este o altă persoană, tribunalul a înlăturat aceste declaraţii ca fiind nesincere. Martorul N. reuşeşte cu prea multă siguranţă să indice ora întâlnirii, dar nu reuşeşte să îşi amintească aspecte ce ţin de detaliu, respectiv ziua din săptămâna în care s-au întâlnit, iar în ce-l priveşte pe martorul V., acesta indică , ca şi motiv al prezenţei sale în Lipova, necesitatea de a lua legătura cu o prietenă al cărui nume nu îl cunoaşte, pentru ca ulterior nici să nu încerce să ia legătura cu aceasta. Şi acest martor indică cu uşurinţă data pretinsei săvârşiri a faptei dar nu reuşeşte să arate aspecte generale precum ziua din săptămână în care a avut loc fapta.Martorii prezenţi la faţa locului au contrazis aceste declaraţii, fiind evidentă încercarea acestora fie de a-l plasa pe inculpat în alt loc, fie de a-l ajuta în scopul înlăturării răspunderii penale.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul, considerând-o nelegală şi netemeinică, solicitând refacerea cercetării judecătoreşti, achitarea inculpatului care este nevinovat, la dosar existând şi autodenunţul autorului faptei, considerând că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare,prima instanţă încălcând disp.art.321 şi 322 Cod procedură penală, la fel şi la Tribunalul Arad, nu s-a procedat la o cercetare judecătorească corespunzătoare iar administrarea probelor nu este legală, în cauză efectuându-se acte de cercetare după prezentarea materialului de urmărire penală, pe excepţie solicitând să se constate nulitatea cercetării judecătoreşti în primă instanţă şi în apel, întrucât inculpatul nu a fost audiat pe fondul cauzei ci doar în baza art.300 Cod procedură penală, inculpatul neavând parte de un proces echitabil.
Prin Decizia penală nr….. a Curţii de Apel Timişoara a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.R.N.
Examinând decizia penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi din oficiu, Curtea de Apel Timişoara a constatat că recursul formulat de către inculpatul B.R.N. este nefondat, hotărârea Tribunalului Arad fiind temeinică şi legală.
Astfel, instanţa de fond. Judecătoria Lipova a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecăţii în sensul că pe baza probelor administrate a stabilit că la data de 5.11.2009, în jurul orelor 12,00, inculpatul s-a deplasat în localitatea Lipova jud,Arad, unde dintr-un loc public, pe timp de zi, a sustras din autovehiculul părţii vătămate o borsetă aflată pe tetiera scaunului în care se afla suma de 3.649 lei, faptă de întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. de art.208 al.1, rap. la art.209 al.1 lit e Cod penal cu aplicarea art.37 lit b Cod penal, încadrarea juridică fiind corect schimbată.
Astfel, aceeaşi instanţă, în mod judicios a apreciat probele care au fost administrate în cauză, coroborând în mod judicios declaraţiile martorilor care au asistat la derularea faptei, cu faptul că asupra inculpatului, cu ocazia opririi lui în trafic, a fost găsită suma de 3.640 lei, dovada de ridicare a sumei de bani de la inculpat coroborându-se cu declaraţia părţii vătămate în sensul coinciderii felului bancnotelor.
Se arată că instanţa de fond şi apoi de apel, în mod judicios au înlăturat declaraţiile martorilor A.N., T.R ., N.F.şi V.I.M., apreciindu-le ca fiind nesincere deoarece nu s-au coroborat cu celelalte probe aflate la dosar şi care au încercat să inducă instanţelor de judecată concluzia că nu inculpatul ar fi acea persoană care a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată, încercând să-i creeze un alibi.
Din coroborarea întregului material probator existent în cauză a rezultat în mod indubitabil vinovăţia inculpatului în ceea ce priveşte săvârşirea faptei, autodenunţul formulat de numitul V.I.M. neputând schimba situaţia inculpatului, fapta inculpatului fiind dovedită, solicitarea de achitare a inculpatului în temeiul disp.art.10 lit c Cod procedură penală nefiind temeinică.
Cu privire la aspectele de procedură, s-a apreciat că cercetarea judecătorească efectuată în cursul primei instanţe şi a apelului nu este lovită de nulitate absolută, în condiţiile în care inculpatul a beneficiat de un proces echitabil , au fost administrate probele solicitate în cauză atât în faţa primei instanţe cât şi în faţa Tribunalului Arad, aceasta din urmă audiind martorii propuşi de către inculpat, dar şi inculpatul a fost ascultat de mai multe ori, în mod temeinic.
S-a apreciat că nu subzistă nici un motiv de constatare a nulităţii absolute a cercetării judecătoreşti efectuată de prima instanţă şi cea de apel, inculpatul beneficiind de toate garanţiile procesuale asigurate de Codul de procedură penală, astfel că solicitarea de casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei este nefondată.
