Mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti


 Prin sentinţa penală nr.33/23.03.2010 pronunţată în dosar nr.1651/250/2009 a Judecătoriei Lipova, a fost condamnat inculpatul B.R.N. la o pedeapsă de  4 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea  infracţiunii de furt calificat, prev. de art.208 al.1 rap. la art.209 al.1 lit e Cod penal, cu aplicarea art.37 lit b Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în fapt că, la data de 5.11.2009 în jurul orelor 12,00, partea civilă C.M. s-a deplasat  în localitatea Lipova, pe strada Mihai Viteazul,  la P.F.M.M., cu autoutilitara marca Mercedes Sprinter cu nr.AR………., unde trebuia să distribuie marfă.

Partea civilă a coborât din autovehicul fără  a-l încuia, cu toate că pe scaunul din spatele şoferului pe tetieră avea o borsetă în care avea suma de 3649 lei conform încasărilor  din data de 5.11.2009 de la agenţii economici şi a descărcat marfă pe care a transportat-o la P.F. M.M.

În timp ce partea civilă a intrat  cu marfa în imobilul cu nr. .. din strada Mihai ViteazuL  din oraşul Lipova, inculpatul B.R.N. a intrat în interiorul autovehiculului Mercedes Sprinter condus de partea civilă, din care a sustras borseta  de pe tetiera scaunului  în care se afla suma de  3649 lei, apoi s-a deplasat la un autovehicul VW albastru  cu nr.TM-….., aflat în apropierea autovehiculului cu care partea civilă C.M. a adus marfă la acel magazin, şi care a fost condus de un bărbat care nu a coborât de la volan şi care a plecat imediat  ce inculpatul B.R.N.  a urcat în autovehicul, aspecte cofirmate de martori, care au  sunat la „112”, martora C.N. văzându-l efectiv  pe inculpatul B.R.N. când a comis fapta, iar martora L.G. a văzut o persoană care a urcat în autovehiculul marca VW cu iniţialele TM….., auzind strigând fata de la magazin  către agentul de vânzări „ţi-a luat banii”, agentul plecând cu microbuzul în urmărire, martora C.C. spunându-i  agentului de vânzări că i-a luat cineva borseta cu banii.

Au fost anunţate organele de poliţie, instituindu-se filtre pe toate arterele de circulaţie.Astfel, la ieşirea din Arad spre Timişoara, a fost oprit autoturismul marca VW cu nr.TM ……, în care se aflau doi bărbaţi.

Aceştia au fost legitimaţi, ocazie cu care s-a constatat că erau inculpatul B.R.N. şi A.N..Aceştia au fost întrebaţi  dacă au fost în oraşul Lipova în data de 5.11.2009, ambii negând acest lucru.Deasemenea li s-a cerut să arate toate bunurile ce le au asupra lor.Cu această ocazie asupra inculpatului B.R.N. a fost găsită suma de 3.460 lei.Fiind întrebat de provenienţa banilor, acesta a declarat că sunt bani personali.

Inculpatul B.R.N. a fost recunoscut  în cadrul unei recunoaşteri  din grup  de către martora C.C., ca fiind  persoana care a sustras  din autovehiculul condus de  partea civilă, declaraţia martorului A.C.

Instanţa a înlăturat apărarea inculpatului B.R.N.  care nu a recunoscut săvârşirea faptei,  arătând că nu a fost în  oraşul Lipova  la data de 5.11.2009, aceasta necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză,declaraţiile martorilor C.C. şi L.G. martori direcţi la săvârşirea faptei,declaraţia părţii civile C.M.,care a urmărit autovehiculul VW albastru cu nr.TM-…… şi care a anunţat organele de poliţie semnalmentele autovehiculului, autoturism aparţinând  martorului A.N., conform listingului, cu autovehicule de culoare albastră cu terminaţia „LOR” emis de Serviciul Public comunitar regim permise de circulaţie şi înmatriculare a autovehiculelor Timiş.

Asupra inculpatului  au fost găsite 4 bancnote x 500 lei, 2 x 200 lei, 7 x 100 lei şi 1x 10 lei, iar din declaraţia părţii vătămate rezultă că  în borsetă se aflau 4 bancnote x 500 lei, 1x 200 lei, mai multe bancnote de 100 lei şi 50 lei, posibil şi alte bancnote.

De asemenea, instanţa a înlăturat  depoziţiile martorului A.N., care în faza de urmărire penală, la procuror, declară că a fost cu autovehiculul TM …. în data de 5.11.2009, împreună cu inculpatul, că a oprit autoturismul pe o stradă din oraşul Lipova şi că inculpatul a coborât din autoturism şi a revenit apoi, după care au plecat la Arad şi spre Timişoara, iar la ieşirea din Arad au fost opriţi de poliţie. Martorul nu a ştiut ce a făcut inculpatul cât a fost coborât din autoturismul său, iar în declaraţia dată  organelor de poliţie  nu  a recunoscut că a fost în oraşul Lipova, la fel în faza cercetării judecătoreşti, a arătat că nu a fost în oraşul Lipova, depoziţiile martorului necoroborându-se cu celelalte  probe administrate în cauză, declaraţiile martorilor C.C. şi L.G., care au văzut  autovehiculul VW cu iniţialele TM —– în oraşul Lipova şi partea civilă C.M. care  a urmărit în oraşul Lipova autovehiculul marca VW de culoare albastră cu nr…… proprietatea martorului A.N. şi care a fost oprit în  trafic de organele de poliţie la ieşirea din mun.Arad spre Timişoara, condus de martorul A.N., la data de 5.11.2009.

Instanţa a înlăturat  şi depoziţia martorului T.R. dată în faza cercetării judecătoreşti, în sensul că s-a întâlnit cu inculpatul B.R.N.  şi martorul A.N. în  faţa magazinului Ziridava în jurul orei 11,30-12,00 la o dată pe care nu şi-a amintit-o, în luna noiembrie 2009, depoziţia acestuia necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză, inculpatul B.R.N. şi martorul A.N. fiind în jurul orei 12,00 în localitatea Lipova, jud.Arad,după cum rezultă  din celelalte probe administrate în cauză.

Partea vătămată C.M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.000 lei daune materiale, fiindu-i restituită suma de 3460 lei care a fost ridicată de la inculpat, iar potrivit chitanţelor de încasare din data de 5.11.2009 , partea civilă a încasat suma de 3649 lei, rezultând o diferenţă de 189 lei, partea civilă nefăcând dovada că a avut şi bonuri valorice.

Împotriva acestei  hotărâri a  declarat apel inculpatul,  solicitând  admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei primei instanţe, iar în rejudecare, achitarea, întrucât nu el este autorul faptei,  cu motivarea că  toată urmărirea penală se  bazează doar pe indicii  care nu au fost transformate în probe, nu s-au găsit amprente la faţa locului.

Prin decizia penală nr…….., Tribunalul Arad  a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.R.N. împotriva sentinţei penale nr.33/23.03.2010 pronunţată de Judecătoria Lipova în dosar nr.1651/250/2009, menţinând  hotărârea atacată.

Examinând apelul declarat de inculpat împotriva primei instanţe, în raport cu motivele invocate, analizate prin prisma art.371 şi urm.Cod procedură penală, tribunalul a apreciat  apelul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Tribunalul a considerat că s-a dat eficienţă dispoziţiilor art.63 al.2 Cod procedură penală, referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta  inculpatului B.R.N.  care în data de 5.11.2009 în jurul orelor 12,00 s-a deplasat în localitatea Lipova, unde din loc public, pe timp de zi, a sustras din autovehiculul părţii vătămate  borseta aflată pe tetiera scaunului, în care s-a aflat suma de 3649 lei, întruneşte atât obiectiv cât şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat  prev. de art.208 al.1, rap. la art.209 al.1 lit e Cod penal, cu aplicarea art.37 lit b Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu.

Obiectul probaţiunii îl formează ansamblul faptelor şi împrejurărilor  de fapt ce trebuie dovedite în vederea soluţionării cauzei penale. În cadrul  faptelor şi împrejurărilor  cu ajutorul cărora se rezolvă fondul  cauzei se distinge între fapte principale şi fapte probatorii. Faptele probatorii, probe indirecte în proces, conduc la stabilirea, pe cale indirectă, a faptelor  principale.

Din mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, atât în cele din faza urmăririi penale, cât şi din cursul cercetării judecătoreşti, a rezultat fără dubiu vinovăţia  inculpatului sub forma intenţiei.

Astfel, tribunalul a reţinut, că la interval scurt  de la săvârşirea faptei, la ieşirea din Arad spre Timişoara, a fost oprit autoturismul  marca VW cu nr.TM——, în care se aflau inculpatul şi martorul A.N. Deşi aceştia au negat că au fost în oraşul Lipova la data de 5.11.2009, ulterior martorul A.N.  arătând că s-a deplasat  cu autoturismul  marca VW cu nr——— împreună cu inculpatul B.R.N. în localitatea Lipova.

Atât din declaraţia martorei C.C care a asistat la derularea faptei  cât şi a martorei L.G., a rezultat  că autoturismul marca VW cu nr.—— s-a aflat în data de 05.11.2009 pe strada M.Viteazul din Lipova.

Cu ocazia opririi în trafic, fiindu-le cerut să arate toate bunurile ce le au asupra lor, asupra inculpatului B.R.N. a fost găsită suma de  3460 lei. Tribunalul a constatat că dovada de ridicare a sumei de bani de la inculpat se coroborează cu declaraţia părţii vătămate, în sensul coinciderii felului bancnotelor, rezultând fără dubiu că este suma  sustrasă de inculpat de la partea vătămată.

De asemenea, inculpatul a fost recunoscut în cadrul unei recunoaşteri din grup de către martora C.C. ca fiind persoana care a sustras din autovehiculul condus de partea vătămată.

În aceste condiţii, apelul declarat de către inculpat în sensul desfiinţării sentinţei şi achitării sale conform art.10 lit c Cod procedură penală, este nefondat.

Deşi în calea de atac a apelului inculpatul a solicitat audierea a doi martori, martori care fiind încuviinţaţi au declarat că inculpatul se afla în alt loc la momentul săvârşirii faptei sau că  autor este o altă persoană, tribunalul a înlăturat aceste declaraţii ca fiind nesincere. Martorul N. reuşeşte cu prea multă siguranţă să indice ora întâlnirii, dar nu reuşeşte să îşi amintească aspecte ce ţin  de detaliu, respectiv ziua din săptămâna în care s-au întâlnit, iar în ce-l priveşte pe martorul V., acesta indică , ca şi motiv al prezenţei sale în Lipova, necesitatea de a lua legătura cu o prietenă al cărui nume nu îl cunoaşte, pentru ca ulterior nici să nu încerce să ia legătura cu aceasta. Şi acest martor indică cu uşurinţă data pretinsei săvârşiri a faptei dar nu reuşeşte să arate aspecte generale precum ziua din săptămână în care a avut loc fapta.Martorii prezenţi la faţa locului au contrazis aceste declaraţii, fiind evidentă  încercarea acestora fie de a-l plasa pe inculpat în alt loc, fie de a-l ajuta în scopul înlăturării răspunderii penale.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul, considerând-o nelegală şi netemeinică, solicitând refacerea cercetării judecătoreşti, achitarea inculpatului care este nevinovat, la dosar existând şi autodenunţul autorului faptei, considerând că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare,prima instanţă încălcând disp.art.321 şi 322 Cod procedură penală, la fel şi la Tribunalul Arad, nu s-a procedat la o cercetare judecătorească corespunzătoare iar administrarea  probelor nu este legală, în cauză efectuându-se acte de cercetare după prezentarea materialului de urmărire penală,  pe excepţie solicitând să se constate nulitatea cercetării judecătoreşti în primă instanţă şi în apel, întrucât inculpatul nu a fost audiat pe fondul cauzei ci doar în baza art.300 Cod procedură penală, inculpatul neavând parte de un proces echitabil.

Prin Decizia penală nr….. a Curţii de Apel Timişoara a fost respins  ca nefondat recursul  declarat de inculpatul B.R.N.

 Examinând decizia penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi din oficiu, Curtea de Apel Timişoara a constatat că recursul formulat de către inculpatul B.R.N. este nefondat, hotărârea Tribunalului Arad fiind temeinică şi legală.

Astfel, instanţa de fond. Judecătoria Lipova a stabilit în mod corect  starea de fapt dedusă judecăţii în sensul că pe baza probelor administrate a stabilit că la data de 5.11.2009, în jurul orelor 12,00, inculpatul s-a deplasat în localitatea Lipova jud,Arad, unde dintr-un loc public, pe timp de zi, a sustras din autovehiculul părţii vătămate o borsetă aflată pe tetiera scaunului în care se afla suma de 3.649 lei, faptă de întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. de art.208 al.1, rap. la art.209 al.1 lit e Cod penal cu aplicarea art.37 lit b Cod penal, încadrarea juridică fiind corect schimbată.

Astfel, aceeaşi instanţă, în mod judicios a apreciat probele care au fost administrate în cauză, coroborând în mod judicios declaraţiile martorilor  care au asistat la derularea faptei, cu faptul că asupra inculpatului, cu ocazia opririi lui în trafic, a fost găsită suma de 3.640 lei, dovada de ridicare a sumei de bani de la inculpat coroborându-se cu declaraţia părţii vătămate în sensul coinciderii felului bancnotelor.

Se arată că instanţa de fond şi apoi de apel, în mod judicios au înlăturat declaraţiile martorilor  A.N., T.R ., N.F.şi V.I.M., apreciindu-le ca fiind nesincere deoarece nu s-au coroborat cu celelalte probe aflate la dosar şi care au încercat să inducă instanţelor de judecată concluzia că nu inculpatul ar fi acea persoană care a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată, încercând să-i creeze un alibi.

Din coroborarea întregului material probator existent în cauză a rezultat în mod indubitabil vinovăţia inculpatului în ceea ce priveşte săvârşirea faptei, autodenunţul formulat de numitul V.I.M. neputând schimba situaţia inculpatului, fapta  inculpatului fiind dovedită, solicitarea de achitare a inculpatului în temeiul disp.art.10 lit c Cod procedură penală nefiind temeinică.

Cu privire la aspectele de procedură, s-a apreciat că cercetarea judecătorească efectuată în cursul primei instanţe şi a apelului nu este lovită de nulitate absolută, în condiţiile în care inculpatul a beneficiat de un proces  echitabil , au fost administrate probele solicitate în cauză atât în faţa primei instanţe cât şi în faţa Tribunalului Arad, aceasta din urmă audiind martorii propuşi de către inculpat, dar şi inculpatul a fost ascultat de mai multe ori, în mod temeinic.

S-a apreciat că nu subzistă  nici un motiv  de constatare  a nulităţii absolute a cercetării judecătoreşti efectuată de prima instanţă şi cea de apel, inculpatul beneficiind de toate garanţiile procesuale asigurate de Codul de procedură penală, astfel că solicitarea de casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei este nefondată.