I. Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Targu Mures din 20.08.2010 emis in dosarul nr. 1693/P/2010 si inregistrat la Judecatoria Targu-Mures in urma sesizarii instantei sub nr. 11561/320/2010 s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului FS, fiul lui Gheorghe si Katalin, nascut la 23.05.1990 in Targu-Mures, jud. Mures, CNP , domiciliat in Targu-Mures, str. , jud. Mures, ffl in Targu-Mures, str. jud. Mures, cu antecedente penale, sub acuza savarsirii infractiunii de tentativa la furt calificat, prevazuta si pedepsita de art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin.1 Cod penal, raportat la art. 209 alin.1 lit. e, i Cod penal, constand in aceea ca in data de 25.02.2010, in jurul orelor 11,00 a patruns prin fortarea portierei dreapta fata in autoturismul marca Dacia Logan inmatriculat sub nr. B-70-ULG apartinand numitului CI, parcat pe str. Gheorghe Marinescu din Targu-Mures, vis-a-vis de liceul sanitar, de unde a incercat sa sustraga bunuri in scopul insusirii pe nedrept, insa nu a gasit, fiind ulterior prins de o patrula de politie .
II. In ce priveste probatiunea, in faza de urmarire penala probele s-au administrat prin urmatoarele mijloace de proba: in faza de urmarire penala probele s-au administrat prin urmatoarele mijloace de proba:
• proces verbal de constatare a efectuarii actelor premergatoare din 25.02.2010 (fila 6 dup) prin care se constata urmatoarele acte premergatoare: constatarea infractiunii flagrante consemnata in procesul-verbal din 25.02.2010 (filele 8, 9 dup); cercetarea la fata locului, consemnata in procesul-verbal din 25.02.2010 insotit de planse foto anexate, inclusiv ale urmelor papilare ridicate cu aceasta ocazie (filele 11-18 dup); audierea faptuitorului, care nu a recunoscut acuza, aratand ca autor este numitul GS, care il insotea (filele 23, 24 dup), audierea persoanei vatamate CI (fila 19 dup), audierea numitului GS (fila 33 dup)
• declaratiile de invinuit, care a revenit si a recunoscut acuza (fila 26,27 dup)
• declaratiile de invinuit ale numitului GS, scos de sub urmarire penala pentru participare la presupusa infractiune comisa de inculpat, in temeiul art. 262 pct. 2 lit.a, raportat la art. 10 alin.1 lit.d Cod de procedura penala (filele 37, 38 dup) – lipsa vinovatiei cerute de lege
• constatarea tehnico stiintifica constatata de raportul nr. 109167 din 03.03.2010 al IPJ Mures, Serviciul Criminalistic, din care rezulta ca urma papilara ridicata cu ocazia cercetarii la fata locului de pe carcasa CD-ului din autoturismul marca Dacia Logan inmatriculat sub nr. B-70-ULG apartine inculpatului
In faza de judecata probele s-au administrat prin urmatoarele mijloace de proba:
• declaratiile de inculpat prin care aceasta si-a mentinut declaratiile de recunoastere a acuzei din faza de urmarire penala, a regretat comiterea faptei si a aratat ca nu contesta legalitatea actelor de urmarire penala (fila 66 dosar), precum si cele date cu ocazia reaudierii, prin care a aratat ca recunoaste integral acuza si ca isi insuseste probele administrate in faza de urmarire penala (fila 77 dosar)
• declaratiile martorului GS (fila 78 dosar).
La termenul de judecata din 09.12.2010, instanta din oficiu a invocat schimbarea incadrarii juridice a faptelor retinute prin rechizitoriu in sarcina inculpatului respectiv din: infracţiunea de tentativa la furt calificat, prevazuta şi pedepsita de art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin.1 Cod penal, raportat la art. 209 alin.1 lit. e, i Cod penal, in: infracţiunea de tentativa la furt calificat, prevazuta şi pedepsita de art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin.1 Cod penal, raportat la art. 209 alin.1 lit. e, i Cod penal, cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 Cod de procedura penala si a art. 13 Cod penal.
III. Analizand probele administrate in cauza in lumina actelor si lucrarilor dosarului, instanta retine urmatoarele:
1. In fapt, din perspectiva continutului constitutiv al infractiunii sub aspectul careia este sesizata instanta:
Din punct de vedere al laturii obiective, in data de 25.02.2010, in jurul orelor 11,00 inculpatului FS a patruns prin fortarea cu o foarfeca a portierei dreapta fata in autoturismul marca Dacia Logan inmatriculat sub nr. B-70-ULG apartinand numitului CI, parcat pe str. Gheorghe Marinescu din Targu-Mures, vis-a-vis de liceul sanitar, pentru a sustrage bunuri in scopul insusirii pe nedrept, insa negasind a iesit din masina fara nici un bun, fiind prins la scurt timp de o patrula de politie.
Din punct de vedere al laturii subiective, instanta deduce, avand in vedere circumstantele reale ale savarsirii faptei ca aceasta a fost savarsita de inculpat cu intentie directa, in conditiile art. 19 alin. 1 lit. a Cod penal.
Pentru a retine aceasta situatie de fapt instanta s-a intemeiat pe toate probele administrate in cauza, care conduc la concluziile la care s-a oprit instanta si nu a inlaturat nicio proba.
2. In ceea ce priveste propunerea de schimbare a incadrarii juridice, instanta retine ca ulterior inceperii cercetarii judecatoresti in cauza a fost introdus art. 3201 Cod de procedura penala, prin Legea nr. 202/2010.
2.1. Consideratii generale
a) Art. 3201 alin. 7 Cod de procedura penala prevede posibilitatea inculpatului ca inainte de inceperea cercetarii judecatoresti in cauza sa incheie o tranzactie judiciara cu statul avand ca si continut recunoasterea integrala a acuzei si renuntarea la dreptul de a solicita si a obtine audierea martorilor acuzarii sau si citarea si audierea de martori in aparare facute de inculpat, in schimbul obtinerii unei reduceri cu o treime a limitelor de pedeapsa, in cazul in care va fi gasit vinovat in conformitate cu acuza.
O limitare a posibilitatii de tranzactie in cazul proceselor in curs de judecata la momentul intrarii in vigoare a Legii nr. 202/2010 la acelea in cazul carora nu fusese inceputa cercetarea judecatoreasca ar conduce la o aplicare discriminatorie a legii in cazul inculpatilor care recunoscusera integral acuza atunci cand au fost audiati, nu contestasera probatoriul administrat in faza de urmarire penal, nu solicitasera administrarea de probatorii in instanta pana la acel moment, nu le era imputabila durata procedurilor judiciare (ceea ce este foarte probabil in cazul inculpatului arestat) si care au aratat ca vor sa li se aplice procedura simplificata.
Pentru acestia, singurul motiv pentru care nu au avut posibilitatea sa isi exprime vointa de a tranzactiona cu statul cu consecinta reducerii limitelor de pedeapsa l-ar reprezenta durata diferita a procedurilor judiciare, ceea ce nu este acceptabil.
b) In sens de mai sus, Curtea Constitutionala a avut o practica constanta in ce priveste o situatie asemanatoare, insa nu identica, respectiv privitor la cauzele de nepedepsire prevazuta de art. 10 alin.1 din Legea nr. 241/2005, care in esenta prevad ca repararea prejudiciului reclamat pana la primul termen de judecata conduce in functie de cuantumul acestuia la reducerea diferentiata a pedepsei sau la aplicarea unei sanctiuni administrative.
S-a apreciat ca faptuitorii care au comis o infractiune de evaziune fiscala, au achitat prejudiciul dupa primul termen de judecata si nu au beneficiat de cauzele de nepedepsire prevazute de art. 10 nu au fost discriminati in raport cu faptuitorii care au beneficiat, desi acestia din urma au comis infractiunea de evaziune fiscala si au achitat prejudiciul in acelasi timp cu primii, insa in cazul lor achitarea prejudiciului a avut loc inaintea primului termen de judecata.
Motivarea a fost pe doua niveluri: in primul rand, Parlamentul are a fost considerat autoritatea competenta sa reglementeze infractiunile, pedepsele, pericolul social care justifica o anumita incriminare, cat si conditiile juridice ale raspunderii penale corespunzator incriminarii. In al doilea rand, s-a apreciat ca egalitatea in drepturi implica aplicarea aceluiasi regim juridic pentru situatii juridice identice si respectiv de regimuri juridice diferentiate corespunzator unor situatii juridice diferite si ca in concret elementul de diferenta l-a reprezentat acoperirea prejudiciului, in conditiile in care cauza corespunzatoare de reducere a pedepsei poate fi aplicata numai pentru viitor – asadar luand procedura in stadiul in care se afla.
In sens contrar in ce priveste procedura simplificata:
– pe de o parte nu exista nici un element de diferenta care sa justifice un regim juridic diferentiat;
– pe de alta parte, in situatia art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 inculpatul care indeplineste conditiile legii beneficiaza de cauza de reducere a pedepsei (chiar daca a achitat prejudiciul spre exemplu imediat dupa comiterea infractiunii si inainte de intrarea in vigoare a art. 10, fara sa stie ca ulterior va putea beneficia de consecintele prevazutze de acesta), pe cand inculpatul ce a indeplinit conditiile prevazute de procedura simplificata si a aratat ulterior ca vrea sa i se aplice, nu.
Deoarece in situatii identice (fapte penale identice, acuzate si recunoscute in acelasi timp de inculpati) se impun regimuri sanctionatorii identice, rezulta ca absolutizarea caracterului procedural al art. 3201 Cod de procedura penala ar conduce la o aplicare discriminatorie a legii penale de drept material in ce priveste cauzele nesolutionate definitiv pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010.
Deasemenea, ar conduce si la o aplicare neprevizibila in sensul Conventiei EDO si totodata neunitara a legii penale, deoarece intre momentul publicarii Legii nr. 202/2010, 26.10.2010 si momentul intrarii in vigoare a acesteia 26.11.2010 au existat si au fost inregistrate pe rolul instantelor judecatoresti cauze in care nu incepuse cercetarea judecatoreasca si pentru care nu putea fi anticipat in nici un fel daca respectivul moment va fi anterior sau ulterior datei de 26.11.2010.
c) Explicatia diferentei fata de situatia similara reglementata de art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 provine din faptul ca Legea nr. 202/2010 prevede o cauza de reducere a pedepselor pe calea unei norme procedurale, supusa unui termen, in timp ce Legea nr. 241/2005 este o lege de penala de drept material – ca si si toate celelalte legi care prevad cauze speciale de reducere a pedepselor sau de nepedepsire.
In aceasta situatie, intrucat procedura simplificata de judecata prevede si o cauza de reducere a pedepsei, rezulta ca art. 3201 alin. 7 Cod de procedura penala reprezinta o lege de procedura care contine inclusiv dispozitii de drept penal substantial – respectiv posibilitatea aplicarii pedepsei intre limite reduse cu o treime pentru comiterea aceleiasi fapte, in masura in care sunt indeplinite conditiile prevazute de lege in acest sens.
Aceasta interpretare este preferabila inclusiv din perspectiva teleologica, pentru a nu se ajunge la consecinta incalcarii unor principii fundamentale de drept (imprevizibilitatea legii penale) sau a unor drepturi fundamentale ale omului (dreptul la egalitate in fata legii).
Ca referita interpretare este posibila, respectiv ca nu exista o relatie necesar univoca intre tipul actului reglementar si tipul reglementarii facute prin intermediul acestuia, rezulta din existenta exceptiei, institutia tranzactiei judiciare, care este reglementata de art. 272 Cod procedura civila si de art. 1711 si urm. Cod civil, atat din punct de vedere substantial cat si procedural, fara o demarcatie clara intre tipul actului si tipul reglementarii.
d) In situatia in care se admite ca art. 3201 alin. 7 Cod de procedura penala contine inclusiv dispozitii de drept penal substantial, situatia inculpatilor ce ar putea fi discriminati prin neaplicarea reducerii pedepsei poate fi remediata pe calea schimbarii de incadrare juridica prevazuta de art. 334 Cod de procedura penala cu referire la art. 13 Cod penal.
Astfel, instanta apreciaza ca art. 3201 alin. 7 Cod de procedura penala poate reprezenta o lege mai favorabila pentru inculpatul care manifesta o pozitie subiectiva si de vointa concordanta cu exigentele prevazute de art. 3201 alin. 1 si 2 Cod de procedura penala, in sensul ca aceasta ar fi fost apta in conditiile in care ar fi fost exprimata inainte de inceperea cercetarii judecatoresti sa conduca la cercetarea acuzei pe calea procedurii simplificate
In acelasi sens, art. 13 Cod penal are in vedere o lege penala mai favorabila fara a face distinctie in functie de titulatura acesteia sau de caracterul actului normativ care o contine – de lege penala materiala sau procedurala.
Din punct de vedere procedural, recunosterea posibilitatii de a tranzactiona cu statul pe calea schimbarii de incadrare juridica prevazuta de art. 334 Cod de procedura penala cu referire la art. 13 Cod penal pentru inculpatii care indeplinesc conditiile de fond ale legii noi nu reprezinta o aplicare retroactiva a unei norme de procedura, deoarece se aplica partial (numai prevederile de drept penal material continute de norma) fara a reveni la momentul procedural al inceperii cercetarii judecatoresti, pe calea procedurii penale avand caracter de drept comun – schimbarea de incadrare juridica a faptei retinuta in acuza prevazuta de art. 334 Cod de procedura penala cu referire la art. 13 Cod penal.
Tot din punct de vedere procedural, in cazul aplicarii prevederilor art. 3201 Cod de procedura penala ca si dispozitii de drept substantial pe calea dreptului comun, beneficiul este numai al inculpatului, fara a conduce la scurtarea procedurii judiciare prin neadministrarea probatoriului ramas – putand cel mult usura sarcina probatiunii Ministerului Public.
2.2. In concret, inculpatul a recunoscut integral acuza inainte de intrarea in vigoare a legii nr. 202/2010 si nu a contestat legalitatea procedurala a administrarii probelor din faza de urmarire penala, ulterior cercetarii judecatoresti si-a exprimat prin avocat vointa de a tranzactiona cu statul in conditiile noii legi inceperii, iar cu ocazia reaudierii s-a confirmat ca indeplineste conditiile prevazute de procedura simplificata.
In acest context, rezulta ca prevederile art. 3201 alin. 7 Cod de procedura penala reprezinta o lege mai favorabila pentru inculpat, motiv pentru care instanta apreciaza ca intemeiata propunerea de schimbare a incadrarii juridice facuta din oficiu.
3. In drept fapta inculpatului FS din data de 25.02.2010, in jurul orelor 11,00 cand a patruns prin fortarea cu o foarfeca a portierei dreapta fata in autoturismul marca Dacia Logan inmatriculat sub nr. B-70-ULG apartinand numitului CI, parcat pe str. Gheorghe Marinescu din Targu-Mures, vis-a-vis de liceul sanitar, pentru a sustrage bunuri in scopul insusirii pe nedrept, insa negasind a iesit din masina fara nici un bun, intruneste atat pe latura obiectiva, cat si pe latura subiectiva, elementele constitutive ale infractiunii de tentativa la furt calificat, prevazute si pedepsite de art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin.1 Cod penal, raportat la art. 209 alin.1 lit. e, i Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod de procedura penala.
In concluzie, din coroborarea tuturor probelor administrate in cauza, instanta retine ca fapta in urma savarsirii careia inculpatul a fost trimis in judecata in prezenta cauza exista, constituie infractiunea de tentativa la furt calificat, prevazuta si pedepsita de art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin.1 Cod penal, raportat la art. 209 alin.1 lit. e, i Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod de procedura penala si a fost savarsita de inculpat, motiv pentru care in temeiul art. 345 alin. 2 Cod de procedura penala il va condamna pe acesta.
4. In ce priveste individualizarea aplicarii pedepsei ce o va pronunta in privinta inculpatului, instanta va tine seama de dispozitiile partii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsa fixate pentru infractiunea in chestiune in partea speciala a acestuia, de gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Apreciind in concret gradul de pericol social al faptei, instanta retine un grad de pericol relativ redus al acesteia, rezultat din modul de savarsire, fara folosirea de abilitati infractionale deosebite si fara a-si lua masuri de prevedere, tinand cont ca practic nu s-a produs vreun prejudiciu.
In ce priveste persoana infractorului, instanta apreciaza ca savarsirea infractiunii de catre inculpat nu reprezinta un incident izolat in viata acesteia, inculpatul fiind cunoscut cu antecedente penale care nu atrag starea de recidiva.
In ce priveste imprejurarile ce atenueaza raspunderea penala a inculpatului, instanta va retine savarsirea de catre inculpat a infractiunii de care este acuzat in forma tentativei, in conditiile art 20 Cod penal.
Instanta nu va retine in favoarea inculpatului circumstanta atenuanta reprezentata de atitudinea infractorului dupa savarsirea infractiunii, prevazuta de art. 74 alin.1 lit c Cod penal, deoarece acesta nu a recunoscut initial acuza, recunoscut-o abia ulterior constrans de probele administrate, motiv pentru care nu il apreciaza ca fiind sincer.
In sensul de mai sus, luand in considerare si dispozitiile art. 21 Cod penal, instanta apreciaza ca aplicarea in privinta inculpatului a pedepsei de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de tentativa la furt calificat prevazute si pedepsite de art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin.1 Cod penal, raportat la art. 209 alin.1 lit. e, i Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod de procedura penala este adecvata in concret tuturor exigentelor legii penale – aplicandu-se pedeapsa minima rezultata din reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege pentru infractiunea in forma consumata, reduse apoi cu o jumatate datorita formei de tentativa a infractiunii.
IV. Pentru toate aceste motive instanta, in baza art. 334 din Codul de procedura penal, va admite sesizarea din oficiu si va schimba incadrarea juridica a faptelor retinute prin rechizitoriu in sarcina inculpatului FS, respectiv din: infracţiunea de tentativa la furt calificat, prevazuta şi pedepsita de art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin.1 Cod penal, raportat la art. 209 alin.1 lit. e, i Cod penal, in: infracţiunea de tentativa la furt calificat, prevazuta şi pedepsita de art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin.1 Cod penal, raportat la art. 209 alin.1 lit. e, i Cod penal, cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 Cod de procedura penala si a art. 13 Cod penal.
In temeiul art. 345 alin. 2 Cod procedura penala, raportat la art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin.1 Cod penal, raportat la art. 209 alin.1 lit. e, i Cod penal, cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 Cod de procedura penala, a art. 13 Cod penal si a art. 21 Cod penal, va condamna pe inculpatul FS, fiul lui Gheorghe si Katalin, nascut la 23.05.1990 in Targu-Mures, jud. Mures, CNP 1900523260106, domiciliat in Targu-Mures, str. Somesului, nr. 67, jud. Mures, ffl in Targu-Mures, str.Cugir, nr. 6/B, ap.7, jud. Mures, cu antecedente penale la pedeapsa de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de tentativa la furt calificat, cu executare efectiva si privare de libertate.
In temeiul art. 71 Cod. pen, art. 20 alin 2 din Constitutia Romaniei si art. 1 din Conventia EDO, va interzice inculpatului drepturile prevazute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal, de la data ramanerii definitive pana la terminarea executarii pedepsei, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei.
In baza art. 357 Cod procedura penala, va constata ca inculpatul este arestat in alta cauza.
In temeiul art. 191 alin. 1 Cod de procedura penala, va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de catre stat in cauza, in cuantum total de 750 lei, din care 460 de lei aferenti fazei de urmarire penala, din suma totala urmand sa se avanseze din fondurile Ministerului de Justitie catre Baroul Mures suma de 400 lei, reprezentand onorariile avocatilor din oficiu.
