Asupra recursului penal :
Prin sentinţa penală nr.341/16.04.2010 Judecătoria Buzău a dispus următoarele :
În baza art. 11, punctul 2, lit. a, cu referire la art. 10, alin. 1, lit. d, Cod procedură penală a achitat inculpatul GM, pentru infracţiunea de abandon de familie, prevăzută de art. 305, alin.1, lit.c, Cod penal, săvârşită în dauna părţilor vătămate GCC şi GAM, perioada iulie 2008-aprilie 2009, deoarece faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.
În baza art. 11, punctul 2, lit. a, cu referire la art. 10, alin. 1, lit. d, Cod procedură penală a achitat inculpatul GM pentru infracţiunea de furt, prevăzută de art. 208, alin.1 – art. 210, Cod penal, săvârşită în dauna părţii vătămate DL, în data de 04.08.2009, deoarece faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.
În baza art. 180, alin. 2, Cod penal, a condamnat inculpatul GM la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, săvârşită în dauna părţii vătămate DL, în data de 15.03.2009.
În baza art. 71, alin.2, Cod penal a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a, lit. b, Cod penal.
În baza art. 81, Cod penal a dispus suspendarea condiţionata a executării pedepsei pe o durată de 2 ani şi 3 luni ce constituie termen de încercare pentru inculpat stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 71, alin. 5, Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, prevăzută de art. 64, alin.1, lit. a, teza a II a, lit. b, Cod penal, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 14, alin. 3, lit. b, Cod procedură penală cu referire la art. 998 Cod civil a obligat inculpatul la 440 lei despăgubiri civile reprezentând daune materiale către partea civilă DL.
A respins cererea părţii civile de obligare a inculpatului la despăgubiri civile reprezentând daune morale.
În baza art. 359, Cod procedură penală, a atras atenţia inculpatului cu privire la dispoziţiile art. 83 şi art. 84, Cod penal.
În baza art. 191, Cod procedură penală a obligat inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 192, alin.1, pct.1, lit.a, Cod procedură penală a obligat partea vătămată DL, în nume propriu şi ca reprezentantă legală a părţilor vătămate GCC şi GAM, la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel,instanţa a reţinut în fapt următoarele :
Partea vătămată DL a fost căsătorită cu inculpatul GM din anul 1989 până în anul 2008 când la data de 23.07.2008 a introdus la Judecătoria Buzău acţiune de divorţ în contradictoriu cu inculpatul. Inculpatul nu a fost prezent la nici un termen de judecată, iar procedura de citare s-a îndeplinit prin afişare la domiciliul comun cu al părţii vătămate, unde părţile continuau să locuiască împreună.
Prin sentinţa nr. 7148/ 08.12.2008 s-a declarat desfăcută căsătoria încheiată la data de 19.08.1989. Tot prin aceasta sentinţa cei doi minori rezultaţi în timpul căsătoriei GCC şi GAM născut la data de 18.12.1994 au fost încredinţaţi părţii vătămate, iar inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea minorilor pensie de întreţinere în cuantum de 188 lei, câte 94 lei pentru fiecare minor începând cu data introducerii acţiunii 23. 07.2008 până la majoratul acestora, sau alte dispoziţii contrare. Sentinţa respectivă i-a fost comunicată inculpatului la data de 26.01.2009, tot prin afişare la domiciliul comun.
La data de 03.03.2009, partea vătămata DL a formulat plângere împotriva fostului soţ, GM, întrucât acesta nu a plătit pensia de întreţinere celor doi copii minori începând cu data de 23.07.2008 acumulând la data respectiva o restanţă de 1.316 lei, plângerea fiind însuşită şi de către cei doi copii minori.
Cu ocazia reaudierii reprezentanta legală a părţilor vătămate DL a precizat la data de 07.09.2009 că fostul soţ a mai achitat o parte din datorie, rămânând o restanţă de 1892 lei, reprezentând contravaloarea neplăţii pensiei de întreţinere pe 10 luni în perioada iulie 2008 – aprilie 2009(1880 lei) precum şi restanţa de la cele patru luni, perioada mai – august 2009 în care inculpatul a achitat numai câte 180 lei în 2 luni, respectiv 190 lei în celelalte 2 luni (12 lei).
Conform adresei ITM nr 6593/27.05.2009 inculpatul GM figurează în evidenţe ca fiind angajat cu contract individual de munca la SC E. SRL, în perioada 31.10.2007- 03.03.2009.
Conform adresei AJOFM, nr. 2288/21.05.2009 inculpatul GM figurează în evidenţe ca beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea 76/2002 cu modificările şi completările ulterioare , începând cu data de 13.04.2009.
Fiind audiat inculpatul GM a declarat că nu a plătit pensia de întreţinere pe toată perioada întrucât nu i s-a părut corect ca instanţa sa stabilească plata pensiei de întreţinere de la data introducerii acţiunii, deşi nu s-a prezentat la nici un termen de judecata, având în vedere că în toată această perioada a locuit împreuna cu familia iar banii rezultaţi din munca sa circa 900 lei au fost folosiţi în casă (fila 69 verso, DUP). Acest fapt a fost recunoscut circumstanţiat şi de reprezentanta legală a minorilor, DL, în declaraţia sa în faţa instanţei (fila 11) când a precizat că inculpatul până în luna decembrie 2008 a contribuit în cote egale la cheltuielile locuinţei, în ceea ce priveşte cheltuielile cu utilităţile.
În ceea ce priveşte perioada ianuarie-aprilie 2009, inculpatul a declarat că a lucrat doar până la 18.01.2009, după care a stat o lună în concediu fără plată şi apoi a intrat în şomaj, iar în perioada martie-aprilie 2009 a fost internat în spital de două ori.
Din coroborarea adreselor ITM şi AJOFM, se confirmă cele susţinute de inculpat în declaraţia sa, potrivit căreia primele venituri realizate au fost doar în aprilie din drepturi de şomaj în cuantum de 314 lei (fila 74, DUP) din care a plătit pensia copiilor săi la data de 13.04.2009 în cuantum de 160 lei, mai mult decât jumătate din veniturile sale. Şi susţinerile inculpatului cu privire la internarea sa în spital sunt confirmate cu scrisoarea medicală, aflată la fila 77, DUP, din care rezultă că inculpatul a fost internat pentru prima perioada 17.03.2009 – 08.04.2009 în Spitalul Săpoca şi din declaraţia martorului GG (fila 32) din care rezultă că la 4 zile de la externare a fost din nou internat.
În ziua de 15. 03. 2009 inculpatul GM nu a luat mai multe bunuri din casa pentru a le vinde, aşa cum în mod eronat s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei, deoarece a fost oprit de fosta sa soţie (declaraţia acesteia, fila 30 verso, DUP) şi a plecat în oraş, unde a consumat băuturi alcoolice, întorcându-se la domiciliu în jurul orei 12,15, în stare de ebrietate. Pe acest fond inculpatul GM a luat un cuţit de bucătărie şi a ameninţat-o pe fosta soţie DL, punându-i cuţitul la gât, iar în încercarea acesteia de a-l împinge pe inculpat, s-a tăiat în cuţitul inculpatului, la mâna dreaptă. Conform certificatului medico – legal nr. 264/16.03.2009, pentru plaga tăiată palmara suturată chirurgical, partea vătămata DL a necesitat 8- 9 zile îngrijiri medicale, fără a-i pusă în primejdie viaţa.
În cauza a fost efectuată o expertiză medico – legala psihiatrică privind pe GM, din raportul nr. 610/O/17.08.2009 rezultând că inculpatului i s-a stabilit diagnosticul „intoxicaţie acută etilică” şi că la data comiteri faptei acesta a avut capacitatea psihică de apreciere critică asupra faptei, faţa de care discernământul fost păstrat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs partea vătămată DL criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul achitării inculpatului pentru infracţiunea de abandon de familie.
S-a dovedit pe parcursul procesului că inculpatul si partea vătămată s-au aflat într-o stare conflictuală astfel încât nu a contribuit la întreţinerea celor doi copii.
În latura civilă s-a solicitat obligarea inculpatului la plata daunelor morale solicitate.
Tribunalul,verificând sentinţa recurată pe baza materialului si lucrărilor din dosar,motivelor de recurs invocate,precum si sub toate aspectele de fapt si de drept,potrivit art.3856 cod pr.penală ca reţine că recursul este nefundat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect împrejurările în care a fost comisă infracţiunea de lovire,precum si vinovăţia inculpatului ce rezultă din mijloacele de probă administrate,respectiv declaraţiile părtii vătămate DL coroborat cu certificatul medico legal si sustinerile inculpatului.
S-a stabilit în mod legal că inculpatul a contribuit la întreţinerea familiei pe perioada în care s-a soluţionat acţiunea de divorţ, respectiv până la primirea hotărîrii de divort (26.01.2009),procesul soluţionându-se în lipsa sa,iar ulterior nu a mai realizat venituri.În aceste conditii latura subiectivă nu a fost realizată,nefăcându-se dovada că inculpatul a acţionat cu rea-credinţă.
Este neîntemeiată si solicitarea părtii vătămate de a se dispune obligarea inculpatului la daune morale în conditiile în care infractiunea de lovire s-a comis pe fondul conflictelor dintre părti,al promovării acţiunii de divort si obligarii inculpatului la plata pensiei de întretinere.astfel încât condamnarea inculpatului pentru această faptă reprezintă o reparaţie echitabilă.
Faţă de aceste considerente,având în vedere si disp.art.38515 pct.1 lit.b cod pr.penală se va respinge ca nefundat recursul părtii vătămate,iar potrivit art.192 alin.2 cod pr.penală va fi obligată la 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200 lei onorariu apărător din oficiu.
