. Restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale
(decizia penală nr. 200/12.04.2006 a Curţii de Apel Galaţi – dosar nr. 1134/44/2006)
Prin sentinţa penală nr.598/31.10.2005 pronunţată de Judecătoria Adjud, în dosarul penal nr.125/2005 s-a dispus, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.e Cod proc.penală şi art.48 Cod penal, achitarea inculpatei V. M. pentru infracţiunea de furt calificat, prev.de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.e Cod penal, cu aplic.art. 37 lit.a Cod penal şi art.83 Cod penal.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Partea vătămată a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 800.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în baza probelor administrate în cauză, următoarele:
Inculpata a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, prev.de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.e Cod penal, cu aplic.art.37 lit.a Cod penal, constând în aceea că în data de 24 decembrie 2004, în jurul orelor 11,30 în timp ce se afla într-un magazin, a sustras din buzunarul părţii vătămate S. F. suma de 500.000 lei, fiind surprinsă şi reţinută de persoanele aflate în acel loc şi predată organelor de poliţie.
În timpul cercetării judecătoreşti, instanţa văzând actele medicale, depuse de partea vătămată, a constatat că există o serioasă îndoială cu privire la starea psihică a inculpatei, motiv pentru care dispus, în baza disp.art.117 Cod proc.penală, efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice.
Cum din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.2002/2005 întocmit de către Serviciul medico-legal Vrancea rezultă că inculpata prezintă o serie de afecţiuni psihice care au determinat lipsa discernământului inculpatei asupra faptelor comise.
În această situaţie, prima instanţă a apreciat că există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei săvârşite de inculpată, respectiv – iresponsabilitatea prev.de art.48 Cod penal, dispunând în consecinţă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud, care arată că hotărârea primei instanţe este nelegală şi netemeinică deoarece.
– concluziile raportului de expertiză medico-legală, psihiatrică nu se bazează pe o investigaţie suficientă şi eficientă întrucât inculpata nu a acuzat nici o boală psihică anterior comiterii faptei şi nici nu a fost internată la o clinică de specialitate;
– inculpata trebuia să fie internată într-o clinică de specialitate în vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice;
Prin decizia penală nr.52/16.02.2006 a Tribunalului Vrancea s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud privind pe inculpata V.M. şi în baza art.333 Cod proc.penală s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud pentru refacerea urmăririi penale.
În motivarea soluţiei instanţa de apel a apreciat că organul de urmărire penală nu a lămurit cauza sub toate aspectele pe bază de probe aşa cum prevăd dispoziţiile art. 62 Cod proc.penală ca şi aspectul că inculpata ar fi săvârşit fapta cu vinovăţie, neexistând nici o referire la existenţa sau inexistenţa unei afecţiuni psihice.
Împotriva acestei hotărâri în termenul prevăzut de lege a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea.
Decizia pronunţată de Tribunalul Vrancea este criticată ca fiind nelegală şi netemeinică sub aspectul restituirii cauzei la procuror.
Se susţine prin motive că nu i se poate imputa organului de urmărire penală că nu a observat că inculpata ar fi bolnavă psihic, atâta timp cât aceasta în timpul audierilor nu a făcut nici o referire cu privire la unele afecţiuni psihice de care ar suferi şi că tot în timpul audierilor i s-a adus la cunoştinţă că are dreptul la un apărător din oficiu dar a refuzat.
Se mai arată în motivare că, cu ocazia cercetării judecătoreşti pe bază de acte medicale s-a stabilit că inculpata suferă de boli psihice motiv pentru care Judecătoria Adjud trebuia să dispună internarea acesteia în vederea efectuării unei expertize medico-legale lucru pe care nu l-a făcut.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea este fondat.
Din verificarea celor două hotărâri şi analiza probelor existente la dosar ce susţin soluţiile, Curtea constată că soluţiile date sunt netemeinice şi nelegale.
În faza de urmărire penală nu a existat nici un indiciu că inculpata ar suferi de vreo boală psihică (act medical sau susţinerea inculpatei) situaţie în care organul de anchetă era obligat să dispună în consecinţă ( efectuarea unei expertize medico-legale, de asemenea din oficiu a unui apărător).
Faptul că inculpata are unele probleme psihice pe bază de acte medicale a apărut în judecarea cauzei în fond când instanţa faţă de această nouă situaţie trebuia pentru a-şi forma convingerea că inculpata a săvârşit fapta cu discernământ să dispună efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, lucru pe care nu l-a făcut şi a suplinit proba ştiinţifică cu convingerea sa pur şi simplă, dispunând prin hotărârea dată , achitarea ( art.10 lit.e Cod proc.penală ref.la art.48 Cod penal).
În apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Adjud – Tribunalul Vrancea a trecut peste aspectele reţinute mai sus şi a considerat în mod eronat că efectuarea expertizei medico-legale, având în vedere actele medicale de care luase la cunoştinţă instanţa de fond, se impunea a fi făcută de organul de urmărire penală şi nu de prima instanţă care luase la cunoştinţă de actele respective în faza de cercetare judecătorească, cum corect se impunea potrivit art.333 Cod proc.penală, proba putându-se efectua în faţa instanţei, evitându-se totodată şi întârzierile nejustificate prin întoarcerea cauzei la organul de urmărire penală.
