Tâlhăria este o infracţiune complexă, formele agravante ale acesteia subzistând indiferent dacă, în împrejurările enumerate în art.211 alin.2 -3 Cod penal, au fost săvârşite acţiunea principală – sustragerea – sau cea secundară –exercitarea de violenţe sau ameninţări. Cum în speţă, inculpatul, pentru a-şi asigura scăparea, a exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate în holul imobilului în care au fost comise furturile, care are natura juridică a unei dependinţe, în mod corect prin rechizitoriu a fost reţinută în sarcina sa infracţiunea de tâlhărie prev. şi ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 21 lit. b şi c Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (14 acte materiale) şi art. 37 lit. a Cod penal.
S- a constatat că prin sentinţa penală nr. 193/06.02.2009 Judecatoria Brasov a dispus, în baza art. 334 Cod procedură penală, respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului G.G.A. din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 21 lit. b şi c Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (14 acte materiale) şi art. 37 lit. a Cod penal în infracţiunea de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g şi i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (14 acte materiale) şi art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art. 334 Cod procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică a infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului G.G.A. din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b şi alin. 21 lit. b şi c Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (14 acte materiale) cu art. 37 lit. a Cod penal, în infracţiunea de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b şi alin. 21 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (14 acte materiale) şi art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b şi alin. 21 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (14 acte materiale), cu art. 37 lit. a Cod penal şi art. 74 alin. 2 Cod penal raportat la art. 76 lit. b Cod penal, inculpatul G.G.A., în prezent deţinut în Penitenciarul Codlea, a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în formă continuată, în dauna unor părţi vătămate.
În baza art. 61 Cod penal, a fost revocată liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1669/14.06.2005 a Judecătoriei Braşov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 607/17.10.2005 pronunţată de Curtea de Apel Braşov şi în consecinţă restul rămas de executat, de 754 de zile închisoare, a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă rezultând o pedeapsă de 5 ani şi 8 luni închisoare.
În baza art. 271 alin. 4 Cod penal, acelaşi inculpata fost condamnat la pedeapsa de 1 lună închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti.
În baza art. 61 Cod penal, a fost revocată liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1669/14.06.2005 a Judecătoriei Braşov, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 607/17.10.2005 pronunţată de Curtea de Apel Braşov şi în consecinţă restul rămas de executat, de 754 de zile închisoare, a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă rezultând o pedeapsă de 754 de zile închisoare.
În baza art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod penal, pedepsele aplicate inculpatului au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani şi 8 luni închisoare, pedeapsă pe care o va executa în final inculpatul G.G.A..
În baza art. 88 Cod penal din pedeapsa aplicată a fost dedusă perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 09.10.2008 la zi.
În baza art. 350 Cod procedură penală, a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului G.G.A. deţinut în Penitenciarul Codlea în baza mandatului de arestare preventivă nr. 66/09.10.2008 emis de Judecătoria Braşov.
Inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II şi lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale a închisorii conform art. 71 Cod penal.
În baza art. 346 Cod procedură penală, s-a constatat recuperat prejudiciul cauzat prin infracţiune unora din părţilor vătămate şi s-a luat act de faptul că alte părţi vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 346 Cod procedură penală, s-a constatat că TT, nu are calitatea de parte vătămată în cauză.
În baza art. 118 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a unei foarfeci speciale pentru tăiat materiale feroase, tip gură de lup de aproximativ 40 de cm lungime cu gradul de uzură de 7,5 %, o pereche de mănuşi uzate în proporţie de 70%, o rangă de fier uzată în proporţie de 5%, aflate la camera de corpuri delicte a Judecătoriei Braşov.
S-a constatat că cele 12 lacăte de mărimi diferite aflate la camera de corpuri delicte a Judecătoriei Braşov au valoare de probe materiale.
S-a dispus restituirea către inculpatul G.G.A. a celorlalte bunuri ridicate la data de 09.10.2008 aflate la camera de corpuri delicte a Judecătoriei Braşov, respectiv: o şapcă de piele uzată în proporţie de 30%, un briceag cu teacă şi lanţ uzat în proporţie de 15%, o lanternă uzată în proporţie de 20%, un patent uzat în proporţie de 19%, două şurubelniţe uzate în proporţie de 27%, nişte chei tip leră uzate în proporţie de 50%, o lanternă de culoare negru şi gri uzată în proporţie de 20% şi trei chei fixe uzate în proporţie de 20%.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut, în esenţă, faptul că, în noaptea de 08/09.10.2008 în jurul orelor 01.00, inculpatul G.G.A. a pătruns în imobilului situat în municipiul Bv, având asupra sa mai multe instrumente de spargere şi o lanternă. Până în jurul orelor 04.00, a reuşit să spargă 14 boxe asigurate cu lacăte aparţinând mai multor părţi vătămate, sustrăgând bunuri alimentare sau a alte bunuri ce ar fi putut fi uşor valorificate, pe care le-a depozitat pe holul imobilului pentru a fi ulterior transportate de inculpat la locuinţa sa.
Zgomotul produs de inculpat urmare a spargerii lacătelor ce asigurau uşile de acces în boxe i-a alertat pe locatari, printre care şi pe părţile vătămate TM şi ZN care s-au trezit şi întâlnindu-se pe casa scării au coborât împreună în beci.
Auzindu-i pe cei doi, inculpatul s-a ascuns în una din boxe, astfel că cele două părţi vătămate s-au decis să anunţe telefonic poliţia. Astfel, partea vătămată ZN a intrat în apartamentul său, în timp ce partea vătămată TM a rămas pe casa scărilor la parter pentru a vedea ce întâmplă. Între timp, inculpatul având asupra sa un levier a ieşit din beci şi întâlnindu-se cu partea vătămată T.M.l-a lovit cu levierul producându-i leziuni ce au necesitat spre vindecare un număr de 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Alertaţi de ţipetele părţii vătămate ceilalţi locatari ai imobilului au venit în ajutorul acesteia şi au reuşit să-l imobilizeze pe inculpat până la venirea organelor de poliţie.
La individualizarea pedepselor aplicate, prima instanţă a reţinut circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv, că provine dintr-o familie legal constituită, dar s-a confruntat cu dificultăţi majore afective şi materiale de la o vârstă fragedă, părăsind domiciliul tatălui de la vârsta de 10 ani, confruntându-se cu dezinteresul părinţilor.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apeluri în termenul legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov ( cu critici de netemeinicie sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate) şi inculpatul (care a criticat soluţia pentru nelegalitate sub aspectul respingerii cererii sale de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în formă continuată în infracţiunea de furt calificat în forma continuata prev. de art. 208,209 lit. g,i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal în condiţiile in care a exercitat violente asupra părţii vătămate care l-a surprins in legitima apărare si pentru netemeinicie sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei), iar prin decizia penală nr.136/A/05.05.2009, au fost respinse ambele căi de atac promovate, fiind menţinută arestarea preventivă a inculpatului
S-a reţinut în motivare că prima instanţă a reţinut corect starea de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie in forma continuata, fiind observată declaraţia părţii vătămate Z.N., care se coroborează cu declaraţia părţii vătămate T.M. în sensul ca in timp ce aştepta pe casa scării, in hol, inculpatul a deschis uşa de la subsolul imobilului şi a ieşit pe casa scărilor, a observat că intenţionează să se sustragă, motiv pentru care s-a apropiat de el, inculpatul a încercat să-l lovească cu levierul pe care-l avea asupra sa, partea vătămată încercând să se ferească a parat lovitura cu mâna, astfel că leziunile au fost create pe faţa posterioară a braţului drept şi pe umărul stâng, precum şi cu concluziile raportului de constatare medico legală, ale procesului verbal de cercetare la fata locului si cu declaraţiile celorlalte părţi vătămate,care s-au deplasat la fata locului alertaţi de ţipetele părţii vătămate TM si l-au imobilizat pe inculpat.
S-a apreciat că apărarea inculpatului în sensul că nu avea cunoştinţă de interdicţia de a se afla pe raza municipiului Braşov nu poate fi primită de instanţa de judecată, în condiţiile în care sentinţa penală nr. 1669/14.06.2005 pronunţată de Judecătoria Braşov prin care s-a stabilit această interdicţie i-a fost comunicată inculpatului, la acel moment arestat preventiv în respectiva cauză, astfel că acesta a putut lua cunoştinţă de conţinutul său.
Tribunalul Braşov a reţinut că individualizarea judiciară a pedepsei a fost judicios realizată de prima instanţă cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal, raportat la circumstanţele reale ale faptei – furtul unor bunuri de mica valoare din 14 boxe, în special alimentare, urmat de exercitarea de violente asupra unei părţi vătămate pentru a-si asigura scăparea, valoarea medie a prejudiciului recuperat, dar şi la circumstanţele personale ale inculpatului – tânăr în vârstă de 25 ani, care provine dintr-o familie dezorganizata, părinţii fiind despărţiţi în fapt de când inculpatul avea 10 ani, în urma abuzurilor fizice şi emoţionale, dar si a unui sprijin material elementar a abandonat şcoala, iniţial a lucrat ca zilier în construcţii, însă ulterior neavând un loc de munca stabil şi nici locuinţa stabilă a locuit in diverse adăposturi improvizate, a săvârşit mici furturi, in special a unor bunuri alimentare, toate aceste aspecte constituind factori determinanţi şi favorizanţi ai comportamentului infracţional.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul.
Recurentul Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov a invocat cazul de casare prev. de art.3859 pct.14 Cod procedură penală, solicitând majorarea pedepselor aplicate inculpatului date fiind circumstanţele sale personale, faptului că pedepsele anterioare nu au fost de natură a-i forma o atitudine corectă faţă de muncă, făcându-şi un obicei din comiterea de fapte prevăzute de legea penală. La termenul de judecată din data de 05.08.2009, procurorul a suplimentat motivele de recurs, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de tâlhărie prev. şi ped. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b, alin.21 lit.c Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, precum şi reţinerea circumstanţelor atenuante prev de art.74 alin.2 Cod penal şi cu referire la art.271 alin.4 Cod penal.
Recurentul inculpat a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt calificat prev. şi ped. de art.208 alin1, 209 alin.1 lit.g,i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, precum şi reducerea pedepselor aplicate de prima instanţă.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că doar recursul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov este fondat însă pentru următoarele considerente:
Cu privire la încadrarea juridică dată faptei de tâlhărie reţinută în sarcina inculpatului, analizabilă în recurs prin prisma cazului de casare prev. de art.3859 pct.17 Cod procedură penală, în mod greşit prima instanţă de judecată a procedat la schimbarea acesteia prin înlăturarea lit.c a alin.21 din art.211 Cod penal. Tâlhăria este o infracţiune complexă, formele agravante ale acesteia subzistând indiferent dacă, în împrejurările enumerate în art.211 alin.2 -3 Cod penal, au fost săvârşite acţiunea principală – sustragerea – sau cea secundară –exercitarea de violenţe sau ameninţări. Cum în speţă, inculpatul, pentru a-şi asigura scăparea, a exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate T.M. în holul imobilului în care au fost comise furturile, care are natura juridică a unei dependinţe, în mod corect prin rechizitoriu a fost reţinută în sarcina sa infracţiunea de tâlhărie prev. şi ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, alin. 21 lit. b şi c Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (14 acte materiale) şi art. 37 lit. a Cod penal. În acest sens, urmează a fi modificate hotărârile supuse prezentului control judiciar.
Relativ la solicitarea procurorului de schimbare a încadrării juridice în sensul arătat anterior, formulată la termenul de judecată din data de 05.08.2009, Curtea constată că este nefondată. În mod corect s-a reţinut atât de către prima instanţă, cât şi prin actul de sesizare săvârşirea infracţiunii de tâlhărie de o persoană având asupra sa o armă, levierul utilizat de inculpat având această calificare conform art.151 alin2. Cod penal.
Totodată, faptele inculpatului, de a pătrunde prin efracţie într-un număr de 14 boxe, din care a sustras diferite bunuri, urmate de folosirea violenţei pentru a-şi asigura scăparea constituie o infracţiune în formă continuată, cu 14 acte materiale; împrejurarea că aceste fapte au fost comise în aceeaşi noapte nu conduce la concluzia existenţei unei infracţiuni unice, câtă vreme fiecare act în parte a fost comis în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii.
În cauză este fondată critica recurentului Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov relativă la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului.
În speţă, instanţele de fond au acordat o pondere însemnată circumstanţelor personale ale acestuia, omiţând însă să acorde semnificaţia cuvenită circumstanţelor reale în care au reţinut că s-au comis infracţiunile.
Din acest punct de vedere, se cuvine a se evidenţia împrejurarea că inculpatul a săvârşit atât cele 14 acte materiale ce compun infracţiunea complexă de tâlhărie, cât şi infracţiunea prev. de art.271 alin.4 Cod penal, în condiţiile în care, în data de 16.04.2008, fusese liberat condiţionat din executarea pedepsei de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată de Judecătoria Braşov prin sentinţa penală nr.1669/14.06.2005 pentru comiterea unei infracţiuni de furt calificat.
Trebuie totodată avute în vedere numărul mare al boxelor în care a pătruns şi din care a sustras diverse bunuri, împrejurarea că în vederea comiterii faptelor inculpatul s-a pregătit, asupra sa fiind descoperite mai multe bunuri apte să-i asigure reuşita activităţii infracţionale (briceag, mănuşi, lanternă, rangă, patent, şurubelniţe, chei tip leră, foarfece gură de lup etc.) precum şi faptul că, surprins fiind, nu a ezitat să folosească violenţa pentru a-şi asigura scăparea.
În raport cu aceste împrejurări, nu se impune reţinerea de circumstanţe atenuante, aspectele reliefate de referatul de evaluare, relative la mediul în care a trăit şi a fost educat inculpatul urmând a fi avute în vedere la determinarea câtimii pedepsei.
Ca atare, reindividualizând tratamentul sancţionator aplicabil în speţa pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, Curtea apreciază că orientarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului spre minimul special prevăzut de art.211 alin.1, alin.2 lit.b şi alin.21 lit.b şi c Cod penal, de 7 ani închisoare, este de natură să asigure realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei.
Cât priveşte recursul inculpatului, considerentele anterior expuse conduc la netemeinicia susţinerilor sale relative la cuantumul pedepsei, iar referitor la solicitarea de schimbare încadrării juridice în infracţiunea de furt calificat, coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv, a declaraţiilor părţilor vătămate T.M.şi Z.N. cu concluziile raportului de constatare medico-legală şi ale procesului-verbal de cercetare la faţa locului, conduc la concluzia certă a exercitării de către inculpatul surprins la locul faptei a unor acte de violenţă cu scopul de a-şi asigura scăparea. Aceste acţiuni determină caracterul complex al faptei de tâlhărie reţinută în mod corect în sarcina sa.
În considerarea celor mai sus expuse, reţinând că în speţă s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art.72 Cod penal, iar faptei de tâlhărie i s-a dat o greşită încadrarea juridică, fiind deci incidente cazurile de casare prev. de art.3859 pct.14 şi 17 Cod procedură penală, în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, Curtea va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov împotriva deciziei penale nr.136/A/05.05.2009, pronunţată de Tribunalul Braşov, pe care o va casa sub cele două aspecte menţionate, desfiinţând pentru aceste motive şi sentinţa penală nr. 193/06.02.2009 a Judecătoriei Braşov.
Rejudecând în aceste limite, pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 8 luni închisoare a fost descontopită, fiind repuse în individualitatea lor pedepsele de: 754 de zile închisoare, stabilită pentru comiterea infracţiunii prev. de art.271 alin.4 Cod penal, prin aplicarea art.61 Cod penal, de 5 ani şi 8 luni închisoare, stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b şi alin.21 lit.b Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (14 acte materiale) şi art.37 lit.a Cod penal şi restul rămas neexecutat, de 754 zile închisoare, din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.1669/14.06.2005 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia penală nr.607/17.10.2005 a Curţii de Apel Braşov, în privinţa căruia a fost revocată liberarea condiţionată.
Din sentinţa penală a fost înlăturată dispoziţia prin care, în baza art.334 Cod procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică a infracţiunii de tâlhărie reţinută în sarcina inculpatului G.G.A. din fapta prev. şi ped. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b şi alin.21 lit.b şi c Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (14 acte materiale) şi art.37 lit.a Cod penal în fapta prev. şi ped. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b şi alin.21 lit.b Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (14 acte materiale) şi art.37 lit.a Cod penal.
Totodată, au fost înlăturate circumstanţele atenuante şi în baza art.211 alin.1, alin.2 lit.b şi alin.21 lit.b şi c Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (14 acte materiale) şi art.37 lit.a Cod penal, inculpatul G.G.A. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, pedeapsă care, în baza art.61 Cod penal, a fost contopită cu restul rămas neexecutat, de 754 zile închisoare, din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.1669/14.06.2005 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia penală nr.607/17.10.2005 a Curţii de Apel Braşov, urmând a fi aplicată pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare..
În baza art.33 lit. a şi art.34 lit. b Cod penal, pedeapsa de mai sus, de 7 ani închisoare, a fost contopită cu pedeapsa de 754 de zile închisoare, stabilită pentru comiterea infracţiunii prev. de art.271 alin.4 Cod penal, prin aplicarea art.61 Cod penal, astfel încât inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
În baza art.38515 pct.1 lit. b Cod procedură penală, recursul promovat de inculpat împotriva aceleiaşi decizii a fost respins, ca nefondat.
S-a dedus în continuare pentru inculpatul recurent starea de arest preventiv începând din data de 05.05.2009 până în prezent, fiind menţinută starea de arest preventiv a acestuia.
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, S-a suportat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, s-a plătit Baroului Braşov, urmând a fi inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art.192 alin.2,3 Cod procedură penală, recurentul inculpat a fost obligat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 100 lei, rămânând în sarcina acestuia.
Decizia penală nr. 748/R – 6 noiembrie 2009
