Pentru a se reţine că făptuitorul a pus în executare hotărârea de a săvârşi o infracţiune de furt este necesar ca actele sale să corespundă tipicităţii obiective prevăzute de lege sau să fie intim legate de activităţile interzise de norma de incriminare, evidenţiind fără echivoc, rezoluţia infracţională.
Simpla deteriorare a peretelui PVC este un act de executare circumscris infracţiunii de distrugere în formă simplă prevăzută de art. 253 Cod penal şi nu de tentativă la furt calificat aşa cum eronat a reţinut prima instanţă, actul nefiind de natură să releve univoc intenţia de sustragere.
Prin sentinţa penală nr. 200 din data de 17 decembrie 2014, pronunţată de Judecătoria Corabia în dosarul nr. 993/213/2014, a fost condamnat inculpatul J.D. , stare civilă-necăsătorit, fără ocupaţie, de cetăţenie română, recidivist, arestat preventiv prin încheierea nr. 4/ 11.07.2014, pronunţată de Judecătoria Corabia în dosarul cu nr. 952/213/2014, fiind emis mandatul de arestare preventivă cu numărul 3/11.07.2014, emis de Judecătoria Corabia, la următoarele pedepse:
– 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 206 al.1 Cp,cu aplic. art.38 al.1, şi art.41 al.1 Cp,(pv.Bocai Paul şi Bocai Ana, moştenitorii part.văt. B. V. );
– 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 206 al.1 Cp,cu aplic. art.38 al.1, şi art.41 al.1 Cp,(part.văt. B.I. );
– 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 253 al.1 şi 4 Cp,cu aplic. art.38 al.1, şi art.41 al.1 Cp,(part.văt. B. M. );
– 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 253 al.1 şi 4 Cp,cu aplic. art.38 al.1, şi art.41 al.1 Cp,(part.văt. R. E. );
– 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 32 Cp,rap. La art.228,229 al.1 lit. b şi d Cp,cu aplic. art.38 al.1, şi art.41 al.1 Cp,(part.văt. C.F. );
S-a făcut aplicarea art. 60 din Codul penal.
În baza art. 38 alin. 1 şi art.39 alin. 1 lit. b din Codul penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 an închisoare , în total va executa pedeapsa de 3 ani închisoare în regim de detenţie.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a şi b C. pen. au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza 404 alin. 4 lit. a din Codul de procedură penală rap. la art. 72 alin. 1 din Codul penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului J.D. perioada arestării preventive de la data de 11.07.2014, la zi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că la data de 25.07.2014 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Corabia sub nr. 993/213/2014 rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia cu numărul 824/P/2014, prin care a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul J.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de ameninţare (două fapte), tentativă la infracţiunea de furt calificat şi distrugere (două fapte), prevăzute de art. 206 alin.1 Cod penal, art.32 alin.1 Cod penal rap. la art.228 alin.1 şi 229 alin.1 lit.b şi d Cod penal şi art.253 alin.1 şi 4 Cod penal, cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal şi art.41 alin.1 Cod penal.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în fapt, că:
– în noaptea 6/7.06.2014, în jurul orelor 02.00-02.30, a distrus prin incendiere, o anexă gospodărească şi material lemnos, ce aparţineau persoanei vătămate B.M., din comuna Obîrşia, judeţul Olt, cauzându-i acesteia un prejudiciu în valoarea de 6000 lei;
– în noapte de 6/7.06.2014, a exercitat ameninţări, privind incendierea locuinţelor, asupra persoanelor vătămate B. I. şi B.V, creându-le acestora o stare de teamă (două fapte);
– în noaptea de 12/13.06.2014, inculpatul a încercat să pătrundă în magazinul I.I. C.S. SRL, din comuna Obîrşia, judeţul Olt, ce aparţinea persoanei vătămate C.F.;
– în noaptea de 14/15.06.2014, în jurul orei 01.30, inculpatul a distrus prin incendiere, o anexă gospodărească, în care se aflau resturi furajere şi material lemnos, ce aparţineau persoanei vătămate R. E., cauzându-i acesteia un prejudiciu în valoarea de 2120 lei.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În noaptea 6/7.06.2014, în jurul orelor 02.00-02.30, inculpatul J.D. a distrus prin incendiere, o anexă gospodărească şi material lemnos, ce aparţineau persoanei vătămate B.M., din comuna Obîrşia, judeţul Olt, cauzându-i acesteia un prejudiciu în valoarea de 6000 lei;
În noaptea de 6/7.06.2014, a exercitat ameninţări, privind incendierea locuinţelor, asupra persoanelor vătămate B.I. şi B. V., creându-le acestora o stare de teamă (două fapte);
În noaptea de 12/13.06.2014, inculpatul a încercat să pătrundă în magazinul I.I. C.S. SRL, din comuna Obîrşia, judeţul Olt, ce aparţinea persoanei vătămate C.F. ;
În noaptea de 14/15.06.2014, în jurul orei 01.30, inculpatul a distrus prin incendiere, o anexă gospodărească, în care se aflau resturi furajere şi material lemnos, ce aparţineau persoanei vătămate R. E. , cauzându-i acesteia un prejudiciu în valoarea de 2120 lei.
Starea de fapt reţinută în sarcina inculpatului J.D. a rezultat în afara oricărei forme de îndoială din declaraţiile persoanelor vătămate C.F. , B.I. , R. E. , B.M. şi din cele ale martorilor din rechizitoriu C.S., C.F. , B.I. , R. E. , D.C. , B.M. cât şi din declaraţiile martorilor propuşi chiar de inculpat în apărarea sa: N.C. , N.G. şi M.G. .
Astfel, din declaraţiile martorilor C.S., C.F. , R. E. , B.I. şi B.M. s-a reţinut că, inculpatul pe fondul consumului de alcool, inculpatul devine agresiv, se ceartă cu vecinii, intră într-o stare conflictuală cu aceştia, ajungând să le incendieze bunurile din gospodărie. Tot din declaraţiile acestor martori a rezultat faptul că, după ce inculpatul a fost arestat în localitate este linişte şi nu au mai fost incendii sau geamuri sparte, de asemenea au relatat că inculpatul nu are probleme psihice,nu a fost internat în spital, faptele le săvârşeşte numai pe fondul consumului de alcool, fiind într-o stare conflictuală cu toţi vecinii .
La aprecierea probatoriului administrat în cauză instanţa a dat eficienţă declaraţiilor martorilor N.C. şi N. G., propuşi de inculpat care au declarat că, inculpatul are o stare conflictuală cu toţi vecinii, au auzit când îl înjura pe partea vătămată B.M. şi presupun că acesta este motivul pentru a incendiat locuinţa acestuia, de asemenea cunosc şi faptul că anterior inculpatul a mai fost condamnat cu executarea unei pedepse în detenţie tot pentru săvârşirea infracţiunilor de distrugere prin incendiere, având în vedere că declaraţiile acestor martori se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză şi confirmă starea de fapt reţinută în sarcina inculpaţilor.
În declaraţia dată în faţa instanţei de judecată, inculpatul J.D. a avut o atitudine total nesinceră, nerecunoscând faptele reţinute în sarcina sa dar încercând totodată să inducă în eroare atât organele de urmărire penală cât şi instanţa învestită cu soluţionarea cauzei în legătură cu împrejurările concrete de săvârşire a infracţiunilor. Instanţa nu poate reţine apărarea inculpatului potrivit căreia, părţile vătămate au formulat plângere penală împotriva sa din răzbunare, el şi familia sa aflându-se în stare conflictuală cu aceştia.
Pentru a ajunge la această concluzie prima instanţă a avut în vedere faptul că această modalitate de derulare a evenimentelor nu este confirmată de niciuna dintre probele administrate în cauză. În acest sens este de evidenţiat declaraţia martorului C.F. , care a declarat că” în perioada incendiilor a venit la el la magazin partea vătămată B. V. şi i-a spus că inculpatul J.D. l-a ameninţat să nu spună ce a văzut, că îi va da şi lui foc. Tot în aceea perioadă partea vătămată i-a spus că a fost ameninţată de inculpatul J.D. că îi va da foc şi va face teren de fotbal în aceea zonă”. Toate aceste elemente de fapt formează convingerea instanţei că declaraţia inculpatului este total nesinceră şi chiar sfidătoare şi vor fi înlăturate de către instanţă având în vedere ansamblul materialului probator administrat în cauza.
În drept, s-a apreciat că faptele inculpatului J.D. , care, în noaptea 6/7.06.2014, în jurul orelor 02.00-02.30, a distrus prin incendiere, o anexă gospodărească şi material lemnos, ce aparţineau persoanei vătămate B. M., din comuna Obîrşia, judeţul Olt, cauzându-i acesteia un prejudiciu în valoarea de 6000 lei; în noaptea de 6/7.06.2014, a exercitat ameninţări, privind incendierea locuinţelor, asupra persoanelor vătămate B.I. şi B. V. , creându-le acestora o stare de teamă (două fapte); în noaptea de 12/13.06.2014, inculpatul a încercat să pătrundă în magazinul I.I. C.S. SRL, din comuna Obîrşia, judeţul Olt, ce aparţinea persoanei vătămate C.F. ; în noaptea de 14/15.06.2014, în jurul orei 01.30, inculpatul a distrus prin incendiere, o anexă gospodărească, în care se aflau resturi furajere şi material lemnos, ce aparţineau persoanei vătămate R. E. , cauzându-i acesteia un prejudiciu în valoarea de 2120 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de ameninţare (două fapte), tentativă la infracţiunea de furt calificat şi distrugere (două fapte), prevăzute de art. 206 alin.1 Cod penal, art.32 alin.1 Cod penal rap. la art.228 alin.1 şi 229 alin.1 lit.b şi d Cod penal şi art.253 alin.1 şi 4 Cod penal, cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal şi art.41 alin.1 Cod penal.
S-a apreciat că acţionând în acest mod inculpatul a prevăzut rezultatul faptelor sale şi a urmărit producerea lui reţinându-se ca formă de vinovăţie, intenţia directă cu privire la fiecare infracţiune în parte.
În sarcina inculpatului J.D. au fost reţinute dispoziţiile art. 41 alin. 1 Cp referitoare la recidiva post executorie, din fişa de cazier judiciar rezultând aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 23 din 02.02.2010 a Judecătoriei Corabia, pedeapsă executată la data de 01.08.2012, inculpatul fiind eliberat la termen.
Vinovăţia inculpatului şi starea de fapt au fost dovedite prin următoarele mijloace de probă: plângerile şi declaraţiile persoanelor vătămate, proces verbal de cercetare la faţa locului şi planşe fotografice, declaraţii martor, declaraţii inculpat, alte înscrisuri.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia şi inculpatul J.D. .
Prin motivele de apel depuse în scris de parchet s-a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, susţinându-se că instanţa a aplicat pedepse situate la minimul special fără a ţine cont de gravitatea faptelor de multitudinea acestora într-o perioada scurtă de timp de starea de recidivă postexecutorie în care se afla inculpatului. S-a arătat că instanţa nu a acordat eficienţă dispoziţiilor art. 43 alin.5 C.p. conform cărora limitele de pedeapsă se majorează cu jumătate.
Prin motivele de apel depuse în scris de apărătorul inculpatului s-a criticat sentinţa sub aspectul pedepsei, solicitându-se redozarea acesteia, în sensul reducerii, având în vedere gravitatea faptelor, prejudiciul produs şi pe care inculpatul este de acord să-l acopere.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 417 alin.2 Cod procedură penală, reţine următoarele :
Faptele reţinute în sarcina inculpatului de prima instanţă constând în aceea că, la data de 06/07.06.2014, a incendiat două anexe gospodăreşti aparţinând persoanei vătămate B. M. , rezultând pericol public, în aceeaşi noapte ameninţându-i pe B. V. şi Bejan Ion care ajutau la stingerea focului, că le va incendia locuinţele, fapt ce le-a produs o stare de temere, iar ulterior, la data de 14/15.06.2014 a mai provocat un alt incendiu asupra anexei gospodăreşti ce aparţinea persoanei vătămate R. E. sunt dovedite, în mod indubitabil, în cauză, cu declaraţiile părţilor vătămate coroborate cu procesele verbale de cercetare la faţa locului, procesul verbal de identificare obiecte, adrese, depoziţiile martorilor B. M. , B.I. , R. E. , C. S., B. V. , D.C. , C.F. , raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, probele administrate atestând că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor de mai sus pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
Cât priveşte fapta inculpatului, reţinută prin actul de sesizare în forma tentativei la furt calificat, Curtea opinează că aceasta întruneşte, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere în formă simplă.
Astfel, în plan factual, s-a reţinut că, aceasta faptă a constat în aceea că, a încercat să pătrundă în incinta magazinului II C.S. S.R.L., fiind surprins de martorul B. M. , în timp ce încerca să secţioneze peretele de material plastic al magazinului. Observând însă planşele fotografice anexate procesului verbal de cercetare la faţa locului se constată că activitatea materială a inculpatului nu a vizat nicidecum uşa de acces, pentru a se reţine că a fost comisă în vederea pătrunderii şi sustragerii de bunuri din magazin, iar urmele lăsate reprezintă nişte zgârieturi pe peretele PVC. Pentru a se reţine că făptuitorul a pus în executare hotărârea de a săvârşi o infracţiune de furt este necesar ca actele sale să corespundă tipicităţii obiective prevăzute de lege sau să fie intim legate de activităţile interzise de norma de incriminare, evidenţiind fără echivoc, rezoluţia infracţională.
Or, în speţă, actele de executare nu au aptitudinea sau capacitatea, prin ele însele şi nici raportat la împrejurările în care au fost efectuate, de a „trăda” rezoluţia infracţională în vederea căreia s-a presupus de către organele judiciare că au fost comise. Nu se poate reţine nici că actele de executare anterior amintite ar fi fost săvârşite în vederea incendierii, la faţa locului nefiind identificate substanţe inflamabile, o atare concluzie neputând fi dedusă numai din antecedentele penale ale inculpatului
În speţă, simpla deteriorare a peretelui PVC este un act de executare circumscris infracţiunii de distrugere în formă simplă prevăzută de art. 253 Cod penal şi nu de tentativă la furt calificat aşa cum eronat a reţinut prima instanţă, actul nefiind de natură să releve univoc intenţia de sustragere.
În contextul stării de fapt mai sus reţinute, pentru considerentele arătate, se va admite apelul inculpatului, constatându-se incidenţa motivului invocat din oficiu de instanţa de apel, în favoarea inculpatului, referitor la greşita încadrare juridică, se va proceda la rejudecarea cauzei în limitele arătate, în sensul schimbării încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpat, în baza art. 386 Cod procedură penală, din infracţiunea prevăzută de art. 32 alin.1 raportat la art. 228-229 lit.b) şi d) Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 253 alin.1 Cod penal şi a condamnării inculpatului pentru această infracţiune.
