Contestatie împotriva hotarârii si certificatului de încadrare a copilului într-un grad de handicap
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE – DOSAR NR.39857/3/2008 – DECIZIA CIVILA NR.142/04.02.2010)
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Sector 6 Bucuresti la data de 22.07.2008, reclamantii D.G. si D.G. în contradictoriu cu pârâta C.P.C. de pe lânga C.P.Sector 6 Bucuresti au formulat contestatie împotriva Hotarârii nr.380/04.07.2008 si a certificatului de încadrare a copilului într-un grad de handicap nr.380/04.07.2008, solicitând desfiintarea acestor acte ca fiind netemeinice si nelegale.
În motivarea cererii, reclamantii au aratat ca prin certificatul anexa la Hotarârea nr.380/04.07.2008, minora D.A.D. a fost încadrata în gradul de handicap “Accentuat”, conform raportului de evaluare complexa a copilului cu dizabilitati nr.280/02.07.2008 eliberat de Serviciul Evaluare Complexa a Copilului cu Dizabilitati din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului Sector 6 Bucuresti. Reclamantii au aratat ca încadrarea în acest grad de handicap a minorei este eronata întrucât, conform certificatului medical nr.9/09.06.2008 eliberat de Cabinetul Medical de Neuropsihiatrie Infantila, în baza diagnosticului stabilit de Spitalul nr.9 Obregia, minora prezinta “Sindrom Pierre-Robin”, întârziere mintala, tulburari de vedere cu corectare, necesitând îngrijire permanenta din partea unei persoane. Au mentionat reclamantii ca acest certificat medical a fost eliberat în baza diagnosticului stabilit de unitatea spitaliceasca unde a fost internata minora.
Prin urmare, gradul de handicap care urma sa se stabileasca pentru minora era “grav” si nu “accentuat”, întrucât minora are nevoie de îngrijire permanenta din partea unei persoane, aceasta absolvind clasa I-a si necesitând însotitor permanent pentru a merge la scoala, pentru a-si pregati temele si în general supraveghere permanenta, având la scoala rezultate slabe, motiv pentru care urmeaza a fi înscrisa în clasa a II-a la o scoala ajutatoare, la o distanta mare de domiciliu.
Reclamantii au mai aratat ca, înca de la nasterea sa, minora a avut un grav grad de handicap, iar raportul de evaluare nu reflecta situatia reala privind dizabilitatea grava pe care o prezinta minora.
Pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a aratat ca minora A.D. se afla în evidentele Serviciului de Evaluare Complexa din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Sector 6 din anul 2002, fiind diagnosticata cu Sindrom Pierre-Robin.
Prin Hotarârea nr.957/2002 a Comisiei de Protectie a Copilului, minora a fost încadrata în gradul de handicap grav, conform certificatului medical nr.3606/19.08.2002, iar ulterior, ca urmare a intrarii în vigoare a Ordinului nr.725/12.709 din 01.10.2002 emis de Ministerul Sanatatii si Familiei si Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului, privind criteriile pe baza carora se stabileste gradul de handicap pentru copii si masurile de protectie speciala ale acestora, minora D.A. a fost încadrata în gradul accentuat de handicap, conform Hotarârii nr.915/29.08.2003 a Comisiei pentru Protectia Copilului Sector 6.
Pârâta a aratat ca reevaluarile anuale ale copilului, efectuate în baza art.21 lit. g din HG nr.1437/2004 au condus la mentinerea gradului accentuat de handicap.
Prin Hotarârea nr.397/23.06.2006, Comisia de Protectie a Copilului Sector 6 a orientat minora la grupa speciala din cadrul Gradinitei nr.218, iar în anul scolar 2007-2008, minora a absolvit clasa 1 în cadrul Scolii Generale nr.198, sector 6. În anul 2008, prin cererea nr.C4552/13.06.2008, reclamantul D.G. a solicitat încadrarea minorei într-o categorie de persoane cu handicap si orientarea scolara a copilului catre Scoala nr.198, sector 6, clasa a II-a.
În cadrul evaluarii minorei A.D., efectuata de catre membrii echipei pluridisciplinare din cadrul Serviciului Evaluare Complexa-medic, psiholog, psihopedagog, asistent social – în data de 23.06.2008, s-au constatat dificultati scolare ale copilului identificându-se nevoia orientarii într-o unitate scolara speciala, propunere acceptata initial de parintii minorei.
A precizat pârâta ca pentru minora s-a apreciat gradul afectarii functionale ca fiind “accentuat”, iar gradul limitarii de activitate si restrictiilor de participare “moderat” .
La întocmirea raportului de evaluare complexa nr.280/02.07.2008, Serviciul de Evaluare Complexa a Copilului cu Dizabilitati din cadrul DGASPC Sector 6 a avut în vedere ancheta sociala efectuata pentru minora în data de 26.06.2008, raportul de evaluare medicala complexa din data de 23.06.2008, raportul medical din data de 26.06.2008, raportul de evaluare psiho-pedagogica din data de 23.06.2008, raportul de evaluare psihologica a minorei, certificatul medical nr.601/30.05.2008, precum si celelalte acte privind încadrarea minorei în grad de handicap.
Astfel, din concluziile acestor acte reiese ca minora are formate deprinderile de autoservire si autonomie, nu este dependenta de îngrijire din partea unei persoane, iar afectarile organice multiple si tulburarile functionale determinate de acestea se constituie în restrictiile de participare asimilabile gradului accentuat de handicap.
De asemenea, întârzierea psihica medie pe care o prezinta copilul – QI 46, conform certificatului medical nr.601/2008, precum si deficientele asociate întârzierii mentale, nu reprezinta afectiuni functionale severe, putându-se asimila gradului accentuat de handicap, astfel cum prevede Titlul I din Ordinul nr.725/12.709 din 01.10.2002 emis de Ministerul Sanatatii si Familiei si Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului.
În drept, pârâta a invocat dispozitiile HG nr.1437/2004 privind organizarea si metodologia de functionare a Comisiei pentru Protectia Copilului, Ordinul nr.725/12.709 din 01.10. 2002 emis de Ministerul Sanatatii si Familiei si Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului, Ghidul metodologie pentru evaluarea complexa a copilului cu dizabilitati si încadrarea într-un grad de handicap, aprobat prin Ordinul nr.l8/3989/416/142 din 2003, art.115-1l8 Cod procedura civila.
Prin sentinta civila nr. 5842/23.09.2008, Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucuresti.
Pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a V-a Civila, cauza a fost înregistrata la data de 23.10.2008 sub nr.39857/3/2008.
Prin sentinta civila nr.758/01.06.2009, Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a Civila a admis contestatia formulata de reclamantii D.G. si D.G., în contradictoriu cu pârâta C.P.C. de pe lânga C.L.Sector 6, a anulat Hotarârea nr.380/04.07.2008 a C.P.C.Sector 6 si, pe cale de consecinta, certificatul de încadrare a copilului într-un grad de handicap accentuat, anexa a Hotarârii mentionate, a dispus încadrarea copilului D.A.D., CNP 2990622460056, în gradul de handicap “grav”, precum si eliberarea unui certificat de încadrare corespunzator.
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut ca prin Hotarârea nr.957/2002 a C.P.C., minora D.A.D. a fost încadrata în gradul de handicap grav, conform certificatului medical nr.3606/19.08.2002, fiind diagnosticata cu “Sindrom Pierre-Robin”, întârziere mintala, tulburari de vedere cu corectare.
Ulterior, minora D.A. a fost încadrata în gradul accentuat de handicap, la întocmirea raportului de evaluare complexa nr.280/02.07.2008, Serviciul de Evaluare Complexa a Copilului cu Dizabilitati din cadrul DGASPC Sector 6 având în vedere ancheta sociala efectuata pentru minora în data de 26.06.2008, raportul de evaluare medicala complexa din data de 23.06.2008, raportul medical din data de 26.06.2008, raportul de evaluare psiho-pedagogica din data de 23.06.2008, raportul de evaluare psihologica a minorei, certificatul medical nr.601/30.05.2008, precum si celelalte acte privind încadrarea minorei în grad de handicap.
Astfel, din concluziile acestora reiese ca minora are formate deprinderile de autoservire si autonomie, nu este dependenta de îngrijire din partea unei persoane, iar afectarile organice multiple si tulburarile functionale determinate de acestea se constituie în restrictiile de participare asimilabile gradului accentuat de handicap.
De asemenea, întârzierea psihica medie pe care o prezinta copilul – QI 46, conform certificatului medical nr.601/2008, precum si deficientele asociate întârzierii mentale, nu reprezinta afectiuni functionale severe, putându-se asimila gradului accentuat de handicap, astfel cum sustine pârâta.
Tribunalul a constatat, pe baza opiniei exprimata de prof. dr. S. M., din cadrul Clinicii de neurologie pediatrica a Spitalului Clinic de psihiatrie Al. Obregia, la solicitarea instantei, ca nu se înregistreaza o ameliorare a simptomatologiei, aspectul clinic este stationar, minora prezentând dificultati de vorbire, alimentare, deglutitie, motiv pentru care se recomanda supraveghere permanenta, îngrijire din partea familiei si însotitor permanent.
Fata de aceste concluzii, tribunalul a apreciat ca atâta vreme cât starea de sanatate a minorei nu s-a îmbunatatit, fiind evident ca acesta este criteriul esential ce influenteaza si celelalte elemente psihosociale ce determina încadrarea într-un grad de handicap, în functie de afectarile organice multiple si tulburarile functionale determinate de evolutia afectiunilor medicale, nu se justifica modificarea survenita în privinta gradului de handicap în care copilul a fost initial încadrat, respectiv din grav în accentuat.
Pentru aceste motive, tribunalul a apreciat ca este întemeiata contestatia si a dispus anularea Hotarârii nr.380/2008 a Comisiei pentru Protectia Copilului Sector 6 si, pe cale de consecinta, certificatul de încadrare a copilului într-un grad de handicap accentuat, anexa a Hotarârii mentionate, stabilind încadrarea copilului D.A.D., în gradul de handicap “GRAV”, astfel cum se stabilise printr-o hotarâre anterioara a Comisiei pentru Protectia Copilului, precum si eliberarea unui certificat de încadrare corespunzator acestui grad de handicap.
Împotriva deciziei instantei de apel a formulat recurs pârâta C.P.C.Sector 6 Bucuresti, solicitând admiterea recursului si modificarea în tot a sentintei recurate.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a sustinut urmatoarele:
1.Sentinta nr.758/01.06.2009 a fost data cu nerespectarea prevederilor legale ale Ordinului nr.18/3989/416/142/2003 privind aprobarea Ghidului metodologie pentru evaluarea complexa a copilului cu dizabilitati si încadrarea într-un grad de handicap, coroborate cu prevederile Ordinului nr.725/12.709/2002 emis de catre Ministerul Sanatatii si Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului.
Astfel, în cadrul evaluarii copilului D.A.-D., efectuata de catre membrii echipei pluridisciplinare din cadrul Serviciului Evaluare Complexa – medic, psiholog, psihopedagog, asistent social – s-au constatat dificultati scolare ale copilului, în acord cu fisa privind traseul educational, fisa de observatie psiho-pedagogica si cu medicii curanti din cadrul Spitalului de Psihiatrie Obregia, identificându-se nevoia orientarii într-o unitate scolara speciala. Pentru copilul D.A.-D. s-a apreciat gradul afectarii functionale ca fiind “accentuat”, iar gradul limitarii de activitate si restrictiilor de participare moderat.
Pe baza documentelor aflate la dosarul copilului, raportul de evaluare complexa nr.280/02.07.2008 întocmit de catre Serviciul Evaluare Complexa a Copilului cu Dizabilitati din cadrul D.G.A.S.P.C. Sector 6 a concluzionat ca minora are formate deprinderile bazale de autoservire si autonomie, nu este dependenta de îngrijire din partea unei persoane, iar afectarile organice multiple si tulburarile functionale determinate de acestea, se constituie în restrictiile de participare asimilabile gradului “accentuat” de handicap. De asemenea, întârzierea psihica medie pe care o prezinta copilul – QI 46, precum si deficientele asociate întârzierii mentale nu reprezinta afectiuni mentale severe, putându-se asimila gradului accentuat de handicap, asa cum prevede Titlul I din Ordinul nr. 725/12.709/2002 emis de catre Ministerul Sanatatii si Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului.
Pe baza documentelor aflate la dosar si tinând cont de propunerea formulata de catre Serviciul Evaluare Complexa a Copilului cu Dizabilitati din cadrul D.G.A.S.P.C. Sector 6, Comisia pentru Protectia Copilului Sector 6 a emis Hotarârea nr.380/2008 privind încadrarea copilului D.A.D. în gradul accentuat de handicap.
Apreciaza ca, prin admiterea contestatiei formulate împotriva Hotarârii nr.380/2008 a C.P.C. Sector 6, instanta de fond a încalcat principiile evaluarii copilului cu dizabilitati, astfel cum sunt reglementate în Ghidului metodologie pentru evaluarea complexa a copilului cu dizabilitati si încadrarea într-un grad de handicap aprobat prin Ordinul nr.18/3989/416/142/2003:
“Evaluarea necesita o abordare complexa si completa a elementelor relevante (sanatate, nivel de instructie si educatie, grad de adaptare psihosociala, situatie economica) precum si a interactiunii dintre acestea.”; “Evaluarea trebuie sa aiba un caracter multidimensional, altfel spus sa determine nivelul actual de dezvoltare, pentru a oferi un pronostic si recomandari privind dezvoltarea ulterioara a copilului, În integralitatea sa.”; ” Evaluarea presupune o munca în echipa, cu participarea activa si responsabilizarea tuturor specialistilor implicati (psihologi, medici, pedagogi, profesori, educatori, sociologi, asistenti sociali, logopezi).”
Importanta acestor principii reiese si din adresa nr.A8/206/12.01.2009 a I.N.M.L. M.M. aflata la fila 54 din dosarul de fond, precum si din adresa nr.2342/SJCRU/20.02.2009 a A.N.P.H. aflata la fila 58 din dosar.
2. Instanta de fond a admis contestatia având în vedere doar punctul de vedere al d-nei Prof.dr.S.M., medic primar în cadrul Clinicii de Neurologie Pediatrice 1, care recomanda supraveghere permanenta, îngrijire din partea familiei si însotitor permanent. Astfel, instanta de fond nu a avut în vedere, la pronuntarea solutiei, opiniile de specialitate emise de catre membrii echipei pluridisciplinare, în momentul efectuarii evaluarii complexe a minorei.
În drept: art.304 pct.9 Cod procedura civila.
Prin întâmpinarea formulata intimatii contestatori au solicitat respingerea recursului ca nefondat, sustinând în esenta ca gradul tulburarilor functionale prezentate de minora fundamenteaza încadrarea în gradul de handicap grav, aceasta prezentând retard psihic grav, desfasurarea tuturor functiilor psihice sub nivelul vârstei cronologice, incapacitate de autonomie, de orientare în spatiu, incapacitatea unui limbaj functional si de relationare, din evaluarea pediatrica întocmita rezultând ca minora are o evolutie psihica nesatisfacatoare, cu tulburari de masticatie si deglutitie, prezinta parapareza a nervului VI OS congenitala, fiind necesar a se administra în permanent picaturi în ochi, instabilitate psihomotrica, autonomie redusa, exprimare greoaie si incorecta, vocabular redus, imaturitate psiho-sociala, are vorbire greu inteligibila, nu stie vârsta, numara pâna la 2, stie doar câteva culori, sare cu dificultate, tulburari atestate de actele medicale întocmite.
În recurs, au fost administrate probe cu înscrisuri, la dosar fiind depus, de catre intimatii contestatori, certificatul medical nr.503/2009, eliberat de Spitalul Clinic de psihiatrie, Prof.dr. Alexandru Obregia iar de catre recurenta, un punct de vedere emis de Comisia de evaluare Complexa din cadrul recurentei si referat emis de Comisia de Evaluare Continua a Scolii speciale nr. 1 Constantin Paunescu .
Analizând actele si lucrarile dosarului, în limitele criticilor formulate, sub toate aspectele, în conditiile stabilite de art.3041 din Codul de procedura civila, curtea retine urmatoarele:
În ceea ce priveste critica referitoare la încalcarea principiilor evaluarii copilului cu dizabilitati stabilite prin ordinul nr. 18/2003, în sensul ca prima instanta a avut în vedere doar opinia expertului medic primar în cadrul clinicii de neurologie Pediatrica nr. 1 – prof.dr.S.M. iar nu opiniile de specialitate emise de catre membrii echipei pluridisciplinare, în momentul evaluarii complexe a minorei.
Critica este nefondata.
Astfel, din verificarea considerentelor sentintei civile recurate, rezulta ca prima instanta nu a facut abstractie de opiniile exprimate de catre ceilalti specialisti, membrii echipei pluridisciplinare, în momentul evaluarii complexe a minorei ci a apreciat ca, de vreme ce starea de sanatate a minorei nu s-a îmbunatatit, acesta este un criteriu esential ce influenteaza si celelalte elemente psihologice ce determina încadrarea într-un grad de handicap, în functie de afectarile organice multiple si tulburarile functionale determinate de evolutia afectiunilor medicale.
Asa fiind, câta vreme prima instanta a avut în vedere în mod efectiv, la solutionarea cauzei, nu numai diagnosticul medical aplicat copilului ci a raportat aceste criteriu la criteriile rezultate din evaluarea complexa a minorei, apreciind însa ca elementele psihologice ce determina încadrarea într-un grad de handicap, nu justifica în mod singular, prin ele insele modificarea încadrarii copilului în gradul de handicap, critica formulata de recurenta nu poate fi apreciata ca fiind întemeiata.
Pe de alta parte, desi se sustine ca aceasta expertiza cuprinde doar o recomandare, în ceea ce priveste necesitatea unui însotitor permanent, fata de continutul concret al expertizei, aceasta sustinere nu poate fi apreciata ca fiind fondata, mentiunile inserate în cuprinsul expertizei în acest sens, fiind neechivoce în ceea ce priveste opinia exprimata de medicul specialist , opinie care de altminteri este pe deplin sustinuta si prin continutul certificatului medical nr.503/2009, eliberat de Spitalul Clinic de psihiatrie, Prof. dr. Alexandru Obregia, prin care se concluzioneaza faptul ca minora necesita însotitor permanent.
În ceea ce priveste criticile referitoare la aplicarea gresita în cauza a Ordinului nr. 725/2002 emis de Ministerul Sanatatii si Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului.
Potrivit dispozitiilor art. 10 alin. 3 din HG 1437/2004, hotarârile Comisiei pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul copilului, cauzele supuse judecarii fiind solutionate potrivit regulilor speciale de procedura prevazute de Legea nr. 272/2004.
Desi acest act normativ nu stabileste modalitatea concreta în raport de care evaluarea efectuata de catre comisia de evaluare complexa ar putea face obiectul unei contestatii, este indubitabil ca aceasta evaluare poate fi contestata. Asa fiind, în mod temeinic prima instanta, a facut în cauza aplicarea prevederilor art. 129 din legea nr. 272/2004, potrivit cu care dispozitiile prezentei legi referitoare la procedura de solutionare a cauzelor privind stabilirea masurilor de protectie speciala se completeaza în mod corespunzator cu prevederile Codului de procedura civila, si în consecinta aplicarea prevederilor art. 201 alin. 1-3 din Codul de procedura civila, procedând la identificarea acestor posibilitati, efectuând demersuri catre organismele de specialitate cu atributii în materie – IML, Comisia Superioara de expertiza a persoanelor cu Handicap din cadrul Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu handicap din cadrul Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse, iar în urma declinarii competentei acestora, a apelat la opinia unor specialisti în domeniu.
Curtea remarca totodata ca aceasta opinie, care are natura unei expertize de specialitate, nu este contestata de catre recurenta, prin motivele de recurs.
Prin opinia comisiei complexe de evaluare prezentata în recurs, se sustine ca în documentele prezentate în anul 2008, nu se mentiona necesitatea unui însotitor permanent pentru minora.
Curtea constata însa ca în cuprinsul aceluiasi punct de vedere se face mentiunea expresa ca actele medicale care au constituit temei al evaluarii complexe de catre acest organism sunt certificatul medical nr.601/30.05.2008 eliberat de Spitalul Clinic de Psihiatrie ,,prof.Dr. Alexandru Obregia” în baza referatului Conf.dr.D.C., medic sef cl. Neurologie Pediatrica si bilet de iesire din spital emis de Clinica Neurologie Pediatrica -Sef Clinica Prof.Dr.S.M., în baza foii de observatie nr.52145/ 05.2008, opinia medicului specialist care a fost valorificata de prima instanta în solutionarea cauzei – fila 74 dosar fond – mentioneaza expres ca a fost exprimata în urma examinarii si analizei situatiei medicale a minorei de catre o echipa complexa, componenta acesteia fiind partial identica cu cea care a eliberat înscrisurile invocate de catre comisie.
Or, în masura în care se recunoaste ca aceste acte medicale au constituit fundament al evaluarii complexe a minorei, de catre aceasta comisie, completarea lor, de catre aceeasi medici, în urma reinternarii copilului si evaluarii situatiei sale medicale, nu poate fi ignorata de recurenta, cu atât mai mult cu cât, aceasta nu a facut nici un fel de opozitie la administrarea expertizei de specialitate, nu a formulat obiectiuni la concluziile expertului desemnat în cauza si nici nu a solicitat si nici nu a administrat eventual alte dovezi contrare, cu aceeasi valoare probatorie.
Pe de alta parte, art. 20 din HG 1437/2004, stabileste ca în cazul eliberarii de certificate de încadrare într-un grad de handicap care necesita protectie speciala, fara respectarea criteriilor medicale de încadrare a copilului într-un grad de handicap, membrii Comisiei vor fi obligati, în conditiile legii, la suportarea sumelor reprezentând drepturile încasate necuvenit de catre beneficiari.
Este adevarat ca în lumina HG 1437/2004 si a Ordinului 725/12.709/2002 emis de Ministerul Sanatatii si Familiei si Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptie, prezenta unei afectiuni nu conduce obligatoriu la stabilirea unui handicap (dizabilitate), însa în primul rând curtea are în vedere ca în cauza, chestiunea litigioasa nu vizeaza în concret problema stabilirii existentei unui handicap -ambele parti fiind în situatia de nu contesta aceasta situatie, ci stabilirea în concret a gradului de handicap – grav sau accentuat, prin raportare la gradul de disfunctionalitate a organismului minorei în cauza, determinat de afectiunea respectiva, în raport cu stadiul de evolutie, de complicatii si de evaluarea psihosociala a copilului.
Pe de alta parte, din interpretarea rationala a art.20 din HG 1437/2004 fundamentarea încadrarii într-o categorie de handicap, nu poate sub nici o forma sa faca abstractie de existenta în cauza a unui diagnostic medical care în mod direct si neechivoc constata ca minora are nevoie de supraveghere permanenta îngrijire si însotitor permanent, întrucât nu se constata în cazul acesteia o ameliorare a simptomatologiei.
În acelasi timp, câta vreme prevederile art.10 din HG 1437/2004, fac trimitere în mod expres la regulile speciale prevazute de Legea nr.272/2004, rezulta ca si într-o astfel de cauza, care vizeaza neechivoc transarea unor drepturi litigioase, ce sunt de natura a influenta situatia speciala a unui minor, încadrat într-un grad de handicap, sunt pe deplin aplicabile prevederile înscrise în art.1 si 2 din Legea nr.272/2004.
În acest sens, Curtea retine ca potrivit art. 23 din Conventia cu privire la drepturile copilului, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, ratificata de România prin Legea nr.18/1990, statele membre au obligatia de a asigura pentru copiii handicapati fizic si mental o viata împlinita si decenta, în conditii care sa le garanteze demnitatea, sa le favorizeze autonomia si sa le faciliteze participarea activa la viata comunitatii iar potrivit art. 2 alin. 3 din Legea nr.272/2004, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si în cauzele solutionate de instantele judecatoresti.
Mai mult, ordinul sus mentionat, impune a se avea în vedere gradul tulburarilor functionale determinate de afectiunea diagnosticata, stadiul de evolutie, complicatiile în activitatea si participarea sociala, gradul grav de handicap putându-se acorda copiilor care au, în raport cu vârsta, capacitatea de autoservire înca neformata sau pierduta, respectiv au un grad de dependenta ridicat fizic si psihic, etc.,. Or, câta vreme, în cauza a fost administrata o expertiza a unui medic specialist, necontestata în conditiile legii de catre recurenta, care atesta existenta unor afectiuni grave, care, prin simptomatologia prezentata, potrivit mentiunilor clare, neechivoce ale specialistului desemnat, concluzioneaza în sensul necesitatii supravegherii permanente a copilului astfel diagnosticat, actele medicale eliberate ulterior efectuarii acestei expertize aceluiasi minor, facând trimitere la aceeasi necesitate a minorului de a avea însotitor permanent, fundamentata pe tulburarile functionale prezentate de minora inclusiv în anul 2009, invocarea de catre recurenta a unor alte elemente probatorii, care atesta o ,,independenta functionala a minorei”- ancheta sociala si evaluarile întocmite de membrii comisiei de evaluare, cu atât mai mult cu cât unele dintre aceste evaluari sunt fundamental contradictorii – (evaluarea psihosociala întocmita de scoala generala la care minora a fost înscrisa în anul 2008 si evaluarea efectuata de scoala speciala în anul 2009) – în considerarea si a principiului interesului superior al copilului, curtea concluzioneaza ca masura adoptata de prima instanta, de a valorifica aceasta expertiza, nu poate fi apreciata decât ca fiind una conforma acestor dispozitii legale.
Fata de toate aceste considerente, curtea, în temeiul art.312 din Codul de procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.
De asemenea, în temeiul art.315 raportat la art. 274 Cod procedura civila, Curtea va obliga pe recurenta, care se afla în culpa procesuala, catre intimatii contestatori, la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocat, achitat în cauza, conform dovezii anexate.
