Art.1, art.5, art.6 din HG nr.1328/2001, cu modificarile ulterioare
Ordinul nr.510/2002
Dispozitiile art.1 din HG nr.1328/2001 privind clasificarea structurilor de primire turistice stabileau ca structurile de primire turistice, indiferent de forma de proprietate si organizare, se clasifica în functie de caracteristicile constructive, de calitatea dotarilor si a serviciilor prestate.
Conform art.6 din HG nr.1328/2001 criteriile de clasificare a structurilor de primire turistice se stabileau de Ministerul pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii, Comert, Turism si Profesii Liberale, fiind emis în acest sens Ordinul nr.510/2002.
Conform art.6 din HG nr.1328/2001 criteriile de clasificare a structurilor de primire turistice se stabileau de Ministerul pentru Întreprinderi Mici si Mijlocii, Comert, Turism si Profesii Liberale, fiind emis în acest sens Ordinul nr.510/2002.
Conform Ordinului nr.510/2002 emis de catre Ministerul Turismului, ce contine Normele metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistice, in vigoare la data emiterii certificatului de clasificare turistica detinut de catre reclamanta, vilele turistice sunt definite ca fiind – ”structuri de primire turistice de capacitate relativ redusa, functionând în cladiri independente, cu arhitectura specifica, situate în statiuni turistice sau în alte zone si localitati de interes turistic, care asigura cazarea turistilor si prestarea unor servicii specifice.”
Conform Ordinului nr.510/2002 emis de catre Ministerul Turismului, ce contine Normele metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistice, in vigoare la data emiterii certificatului de clasificare turistica detinut de catre reclamanta, vilele turistice sunt definite ca fiind – ”structuri de primire turistice de capacitate relativ redusa, functionând în cladiri independente, cu arhitectura specifica, situate în statiuni turistice sau în alte zone si localitati de interes turistic, care asigura cazarea turistilor si prestarea unor servicii specifice.”
Potrivit art.5 din HG nr.1328/2001, în certificatul de clasificare se mentioneaza denumirea, tipul si însemnele privind nivelul de clasificare al structurii de primire turistice, în speta instanta retinând ca, potrivit Certificatului de Clasificare al SC .V.I SRL, reprezinta o pensiune turistica, nicidecum un motel, având ca obiect de activitate cazarea si prestarea de servicii specifice , fiind clasificata la categoria 3 stele.
Ceea ce prezinta relevanta a constituit-o faptul ca actele normative prin care s-a stabilit taxa hoteliera pentru Statiunea Mamaia si Municipiul Constanta, datorata de catre operatorii din turism, nu au fost contestate.
Ori, în raport de aceasta situatie, interpretând vointa legiuitorului, Curtea a apreciat ca acesta a dorit sa impoziteze, cu un procent identic, veniturile realizate atât de hoteluri cât si de vile, definitoriu fiind însa, numarul de stele atribuit o data cu clasificarea structurii de primire turistice.
Prin cererea adresata Tribunalului Constanta – Sectia de contencios administrativ si fiscal si înregistrata sub nr.9912/118/11.11.2008, reclamanta SC V.I. SRL, în contradictoriu cu pârâtul S.P.I.T.V.B.L. Constanta, a solicitat instantei ca prin hotarârea ce va pronunta sa constate nelegalitatea Dispozitiei nr.R-G 55135/25.07.2008, precum si a Deciziei de impunere nr.G475451/30.05.2008, a procesului verbal de control inopinat nr.G 470276/29.05.2008.
S-a solicitat, de asemenea, a se dispune modificarea partiala a acestor acte administrativ fiscale, în sensul stabilirii în sarcina reclamantei a unui contributii de 3%, cu titlu de taxa hoteliera.
In motivarea actiunii, s-a aratat de reclamanta ca în perioada 27.05.2008-29.05.2008 fost supusa unei inspectii fiscale, control ce a vizat stabilirea bazei de impunere pentru taxa hoteliera, aferenta perioadei ianuarie 2003-aprilie 2008.
In urma acestei verificari se arata ca a fost întocmit procesului verbal de control inopinat nr. G 470276/29.05.2008, precum si Decizia de impunere nr. G 475451/30.05.2008, stabilindu-se în sarcina sa plata sumei de 8410 lei, din care 5613 lei reprezentând taxa hoteliera si 2797 lei reprezentând accesorii.
S-a mai sustinut ca, împotriva deciziei de impunere emise in baza procesului verbal de control, reclamanta a formulat contestatie, respinsa prin Dispozitia R-G nr-55135/2008.
S-a mai aratat ca, actele administrativ fiscale contestate sunt nelegale, in conditiile in care au catalogat activitatea desfasurata de catre reclamanta – pensiune turistica de 3 stele cu cea desfasurata de un hotel de 3 stele.
Pârâtul SPITVBL Constanta, legal citat, nu a formulat si depus întimpinare.
Prin Sentinta civila nr.275/17.03.2009 pronuntata de Tribunalul Constanta a fost admisa în parte actiunea promovata de reclamanta SC V.I. SRL, în contradictoriu cu paratul S.P.I.T.V.B.L. Constanta.
S-a dispus anularea Dispozitiei nr.R-G 55135/25.07.2008, a Deciziei de impunere nr.G475451/30.05.2008 si a procesului verbal de control inopinat nr.G 470276/29.05.2008.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut ca, prin procesul verbal de control inopinat nr.G47027/29.05.2008, a fost verificata taxa hoteliera datorata de catre reclamanta pentru perioada ianuarie 2003 – aprilie 2008.
În baza acestui proces verbal de control inopinat a fost emisa Decizia de impunere nr.G47451/30.05.2008, retinându-se în sarcina reclamantei SC V.I. SRL o obligatie de plata fata de bugetul local al municipiului Constanta, in cuantum de 8410 lei, din care 5613 lei reprezentând debit si 2797 lei reprezentând accesorii.
Împotriva deciziei de impunere, reclamanta a formulat contestatie, cale de atac respinsa prin Dispozitia R-G nr.55135/25.07.2008.
Din analizarea înscrisurilor depuse, tribunalul a retinut ca SC V.I. SRL detine în administrare un imobil, situat in Constanta, având destinatia de pensiune turistica. Aceasta pensiune a fost clasificata din punct de vedere al serviciilor oferite la categoria 3 stele, conform certificatului emis de catre Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului.
Ordinul nr.520/2002 cuprinde în anexa acestuia – nr.1.4 – conditiile minimale, necesare si obligatorii pentru clasificarea structurilor de primire turistice cu functiuni de cazare de tipul vilelor si bungalow-urilor. Pe de alta parte, in cadrul anexei nr.1.1.a sunt cuprinse criteriile obligatorii privind clasificarea structurilor de primire turistice cu functiuni de cazare de tipul hotelurilor, hotelurilor apartament si motelurilor.
Din actele contestate de catre reclamanta se retine ca determinarea, ca taxa hoteliera stabilita in sarcina acesteia a fost de 4,5% din veniturile realizate, locatia detinuta de catre reclamanta fiind încadrata in grila de impozitare stabilita pentru un hotel de 3 stele.
Din analizarea comparata a criteriilor instituite prin Ord.nr.510/2002, tribunalul a retinut ca cerintele impuse acordarii clasificarii unei vile turistice de 3 stele sunt apropiate celor pentru motel si in nici un caz celor stabilite pentru un hoteluri de 3 stele.
Sub acest aspect se apreciaza ca netemeinica aplicarea unui taxei hoteliere aferente unui hoteluri de 3 stele pentru vila turistica de 3 stele, detinuta de catre reclamanta.
Instanta a mai retinut ca, nu este în masura sa dispuna si obligarea reclamantei la plata unei taxe hoteliere in cuantum de 3% din veniturile realizate, aceasta dispozitie apartinând in exclusivitate organelor fiscale reprezentante de catre paratul SPITVBL Constanta.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs pârâtul S.P.I.T.V.B.L. Constanta, care a criticat-o ca fiind nelegala pentru urmatoarele considerente:
– Considera recurentul ca instanta de fond nu a interpretat în mod corect modul de stabilire al coeficientului taxei hoteliere stabilita prin HCLM.
În fiecare HCLM ce a reglementat taxa hoteliera în perioada 2003-2008, coeficientul taxei a fost stabilit în mod diferit, în functie de numarul de stele al structurii de primire turistica ; hotel 1 stea – 3,5%, hotel 2 stele – 4%, hotel 3 stele – 4,5%, hotel 4 si 5 stele – 5%. Astfel, în cazul în care structura de primire turistica este clasificata pe stele, asa cum e reglementata în HG nr.1328/2001, ea se va încadra într-una din categoriile mentionate mai sus.
Numai în situatia în care structura de primire turistica se încadreaza la categoria « campinguri si moteluri » expres prevazuta în fiecare HCLM, coeficientul taxei ar fi de 3%, indiferent de numarul de stele de clasificare.
– Mai arata recurenta ca instanta de fond nu a luat în considerare însasi declaratiile decont întocmite de intimata contestatoare aflate la dosarul cauzei, prin care sumele încasate reprezentând taxa hoteliera este calculata si stabilita de catre contestatoare cu o cota de 4%, 4,5% contrar sustinerilor acesteia potrivit carora s-ar încadra în cota de 3%.
Contestatoarea nu a achitat în perioada controlata, respectiv ianuarie 2003 -aprilie 2008, nici macar în cota de 3% pe care o considera corecta.
– De asemenea recurenta mai arata ca, instanta de fond a comparat în mod eronat criteriile de clasificare a vilelor turistice cu cele ale motelurilor, respectiv ale hotelurilor , retinând ca acestea sunt « apropiate celor pentru motel si în nici un caz celor stabilite pentru hoteluri de 3 stele ».
Instanta trebuia sa analizeze criteriile impuse pentru acordarea clasificarii de 3 stele pentru o pensiune turistica cu cele impuse pentru acordarea clasificarii de 3 stele pentru un motel, respectiv pentru un hotel.
Asadar, pornind de la denumirea contestatoarei « vila » rationamentul ce a stat la baza convingerii intimatei ca SC V.I. SRL s-ar încadra în categoria « campinguri si moteluri » este eronat.
Astfel, se poate observa ca, potrivit dispozitiilor HG nr. 1328/2001, criteriile impuse pentru o pensiune turistica de 3 stele sunt asemanatoare hotelurilor de 3 stele, iar nu moteluri de 3 stele.
Intimata pârâta, legal citata, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârât ca nefondat si mentinerea sentintei pronuntata de instanta ca fiind legala si temeinica.
Considera intimata ca motivele pentru care instanta de fond în mod corect a constatat ca activitatea pe care o desfasoara se poate asimila cu motelul, deoarece criteriile de clasificare ale motelurilor sunt mai apropiate de criteriile de clasificare ale pensiunilor si sub nici o forma si în nici un caz nu poate fi asimilata o pensiune cu hotel de 3 stele.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotarârii de catre recurenta si care au fost încadrate în motivul prevazut de art.304 pct.9 Cod pr.civila, dar si potrivit dispozitiilor art.3041 din Codul de procedura civila Curtea a constatat ca este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Dispozitiile art.1 din HG nr.1328/2001 stabileau ca structurile de primire turistice, indiferent de forma de proprietate si organizare, se clasifica în functie de caracteristicile constructive, de calitatea dotarilor si a serviciilor prestate.
În baza procesului verbal de control inopinat, efectuat în perioada 27.05.2008 -29.05.2008 a fost emisa Decizia de impunere nr.G47451/30.05.2008 retinându-se în sarcina reclamantei SC V.I. SRL o obligatie de plata fata de bugetul local al municipiului Constanta, în cuantum de 8410 lei, din care 5613 lei reprezentând debit si 2797 lei reprezentând accesorii.
Determinarea sumelor de plata stabilite in sarcina reclamantei a fost facuta in baza HCLM Constanta nr.540/2002 – Anexa 5, HCLM Constanta nr.480/2004-anexa 1.16, HCLM Constanta nr.547/2005 – anexa 1.4, HCLM Constanta nr.500/2006-anexa 1.4, HCLM Constanta nr.360/2007 – anexa 1.4, acte normative ce instituie taxa hoteliera pentru Statiunea Mamaia si Municipiul Constanta datorata de catre operatorii din turism, procentul stabilit fiind identic in fiecare an, pentru acelasi tip de locatie impozitata.
Din probele administrate de parti Curtea retine ca tribunalul în mod eronat a comparat criteriile impuse acordarii clasificarii unei vile turistice de 3 stele cu cele ale unui motel, retinând ca acestea sunt « apropiate celor pentru motel si în nici un caz celor stabilite pentru hoteluri de 3 stele ».
Si aceasta pentru ca, potrivit art.5 din HG nr.1328/2001, în certificatul de clasificare se mentioneaza denumirea, tipul si însemnele privind nivelul de clasificare al structurii de primire turistice. Potrivit Certificatului de Clasificare al SC V.I. SRL, aceasta reprezinta o pensiune turistica, nicidecum un motel, având ca obiect de activitate cazarea si prestarea de servicii specifice, fiind clasificata la categoria 3 stele.
Ceea ce prezinta relevanta în speta de fata, o constituie faptul ca actele normative prin care s-a stabilit taxa hoteliera pentru Statiunea Mamaia si Municipiul Constanta datorata de catre operatorii din turism, nu au fost contestate.
Ori, în raport de aceasta situatie, interpretând vointa legiuitorului, Curtea apreciaza ca acesta a dorit sa impoziteze, cu un procent identic, veniturile realizate atât de hoteluri cât si de vile, definitoriu fiind însa numarul de stele atribuit o data cu clasificarea structurii de primire turistice.
Din toate înscrisurile depuse atât de parti nu rezulta ca „pensiunea turistica” s-ar încadra în categoria « campinguri si moteluri » pentru a i se putea aplica coeficientul de 3% cât a stabilit C.L. Constanta, concluziile consemnate prin procesul verbal de control inopinat nr.G47027/29.05.2008 privind taxa hoteliera datorata de catre reclamanta pentru perioada ianuarie 2003-aprilie 2008 sunt temeinice si legale, încadrarea reclamantei în cota de 4,5% fiind facuta potrivit actelor normative în vigoare.
Pe cale de consecinta, Curtea a apreciat ca hotarârea tribunalului este nelegala, motiv pentru care, în temeiul art.22 din Legea nr.554/2004, raportat la art.312 din Codul de procedura civila, a admis recursul si a dispus modificarea în tot a hotarârii recurate, în sensul respingerii actiunii reclamantei ca nefondata.
