Conţinut speţăCalcul impozit
Prin Decizia nr. 3308/R din 27 mai 2014, pronunţată în dosarul nr. 2731/96/2013, de Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis recursul formulat de reclamant, în calitate de lichidator judiciar al SC T SA, cu împotriva Sentinţei nr. 5229/10.12.2013 pronunţată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. 2731/96/2013, s-a modificat hotărârea atacată, în sensul că s-a admis acţiunea în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL, s-a anulat Decizia nr. 2944/20.03.2013 şi Decizia de Impunere nr. 37443/22.01.2013 şi a fost obligată intimata la calcularea impozitelor folosind cotele prev. de art. 253 al. 1 si 2 din Legea nr. 571/2003.
Instanţa de control judiciar a reţinut că, chestiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză vizează aplicarea, faţă de societatea aflată în insolvenţă, a dispoziţiilor în materie, referitoare la reevaluarea activelor aflate în patrimoniul acesteia, respectiv dacă se aplică prevederile art. 253 alin. 6 din Codul fiscal sau cele ale HG nr. 1553/2003, privind reevaluarea imobilizărilor corporale şi stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe.
Deşi prima instanţă a reţinut că, în virtutea forţei juridice superioare s-ar aplica dispoziţiile Codului fiscal faţă de cele ale HG nr. 1553/2003, prin raportare la prevederile art. 1 alin. 3 Cod fiscal, ale art. 73 alin. 1 şi 108 din Constituţie, precum şi ale art. 4 din Legea nr. 24/2000, Curtea apreciază că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 1 alin. 6 din HG nr. 1553/2003, incidenţa acestora nefiind de natură a crea o contradicţie cu dispoziţiile Codului fiscal.
Aceasta întrucât, pe de o parte, dispoziţiile din Codul fiscal (art. 253 alin. 6) reglementează ipoteza în care unele clădiri nu au fost reevaluate, fiind stabilit, aşadar, modul de calcul al impozitului calculat pentru aceste active, iar dispoziţiile din HG nr. 1553/2003 se referă la posibilitatea reevaluării imobilizărilor corporale ale societăţilor comerciale, printre alte entităţi juridice.
Dacă dispoziţiile art. 1 alin. 1 din HG nr. 1553/2003, la care s-a făcut referire mai sus, reprezintă regula, excepţia se referă tocmai la societăţile comerciale aflate în procedura insolvenţei reglementată de Legea nr. 85/2006, ipoteză aplicabilă în prezenta cauză.
Mai exact, aplicarea în cauză a HG nr. 1553/2003 nu este de natură a exclude prevederile legii cadru în materie fiscală, Legea nr. 571/2003, în condiţiile în care, prin interpretarea sistematică a acestor prevederi legale rezultă că impozitul datorat de o societate comercială, pentru clădiri care nu au fost reevaluate, se calculează în raport de art. 253 alin. 6 Cod fiscal, cu excepţia cazului în care respectiva societate comercială a uzat de dreptul conferit de HG nr. 1553/2003, excepţia vizând scutirea societăţii aflate în insolvenţă, de la obligaţia reevaluării fiind incidentă în toate cazurile.
De altfel, în acest sens este şi jurisprudenţa în materie (a se vedea în acest sens Decizia nr. 27/20.01.2010 a Curţii de Apel Bacău, Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal), astfel că, pentru a se asigura o practică judiciară unitară, prin prisma şi a considerentelor de mai sus, Curtea apreciază că hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, ceea ce atrage incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 494 pct. 9 NCPC, urmând ca recursul promovat în cauză să fie admis, potrivit art. 496 teza I NCPC, iar hotărârea atacată să fie modificată în tot, în sensul admiterii acţiunii introductive a reclamantului şi, pe cale de consecinţă, să fie anulată Decizia nr. 2944/20.03.2013 şi Decizia de Impunere nr. 37443/22.01.2013, acte emise pârât, obligând intimata la recalcularea impozitelor în raport de prevederile art. 253 alin. 1 şi 2 C.fiscal.
