Contencios administrativ-fiscal. Cererea personalului incadrat la Ministerul Administratiei si Internelor, posesor al decoratiilor "Meritul militar" si "In serviciul armatei" de stabilire a impozitului diminuat si restituirea impozitului calculat sup…


Prin  cererea  înregistrata pe rolul acestui tribunal la data de 30 noiembrie 2007, sub nr.3722/98/2007( nr. vechi 2543/30.11.2007),  reclamantul H.C., cu domiciliul în  municipiul Slobozia, judetul Ialomita, a chemat în  judecata pârâtii MINISTERUL DE INTERNE  SI  REFORMA  ADMINISTRATIVA, cu sediul în Bucuresti, str.Piata  Revolutiei,  nr.1A, sector 1, INSPECTORATUL  JUDETEAN DE POLITIE  IALOMITA,  cu sediul în municipiul Slobozia, B-dul Matei  Basarab, nr.13-15, judetul Ialomita  si MINISTERUL  ECONOMIEI SI  FINANTELOR, cu sediul în Bucuresti, str.Apollodor, nr.17, sector 5, solicitând  obligarea acestora  la plata sumelor  banesti  cuvenite  si neachitate  ca urmare a reducerii impozitului pe venitul  din  salariu cu 40%, pentru perioada 01 ianuarie 2000 – 25.11.2001 si 50%  pentru perioada 26 noiembrie 2001 – 31 decembrie 2005,  sume  actualizate cu  indicele de inflatie si dobânda aferenta, de la data  nasterii drepturilor  si  pâna la  data efectuarii platii.

De asemenea, obligarea  pârâtului Ministerului Economiei si Finantelor sa  cuprinda în  bugetul propriu sumele necesare  platii drepturilor solicitate  de reclamant  si sa vireze  catre pârâtul Ministerul  de Interne  si Reforma Administrativa aceste fonduri .

În motivarea  cererii sale,  reclamantul a aratat  ca în  calitate de  politist a fost decorat cu  diferite ordine  militare,  situatie în care ar fi trebuit sa  beneficieze  de o reducere a impozitului pe venitul din salariu de 30% , 40%, respectiv 50%, potrivit Legii nr.80/1995, privind Statutul cadrelor militare si Legii nr.360/2002 privind Statutul politistului .

Desi  prevederile  Legii nr.80/1995, în legatura cu  reducerea impozitului  pe  venit din  salariu al  cadrelor  militare  au fost  abrogate partial în baza  art.86 alin.9 din O.G. nr.73/1999,  privind  impozitul pe venit, acest  ultim act  normativ prohibitiv a fost respins prin Legea nr.206/2002, astfel  încât,  considera  reclamantul, dreptul de a beneficia de reducerea impozitului pe venit a fost si este  în  continuare  suspendat fara temei  legal .

De altfel,  neacordarea acestui  drept  duce si la încalcarea dispozitiilor art.42 din Constitutia României, privind  dreptul la norme de protectie sociala si art.53 din acelasi act  normativ  cu privire la restrângerea exercitarii unor  drepturi ca si art.38 din  Codul muncii,  care prevede  în  mod  imperativ  ca  drepturile persoanelor încadrate în munca nu pot face obiectul  vreunei tranzactii, renuntari sau  limitari .

De aceea,  fiind  un  drept câstigat  derivat  dintr-un raport  de munca  reducerea de impozit pe venit  nu poate fi anulata prin actele  normative  mentionate mai sus.

În  dovedirea cererii sale,  reclamantul a solicitat proba  cu  înscrisuri .

În drept, reclamantul si-a  întemeiat cererea sa pe dispozitiile art.41 din  Constitutia  României, Legea nr.80/1995, legea nr.360/2002 si Legea nr.573/2004 .

Cererea este legal  scutita  de taxa de timbru, potrivit art.117, raportat la art.15 lit.a din Legea nr.146/1997 si art. 285 din Legea nr.53/2003 .

Prin întâmpinare,  pârâtul I.P.J.  Ialomita a solicitat respingerea  actiunii reclamantului, ca fiind  neîntemeiata,  întrucât  pe de o parte Codul  fiscal  nu exclude  pe  politisti  de la  plata  impozitului pe salarii, iar pe de alta  parte Legea nr. 360/2002,  privind statutul politistului  nu prevede  ca  politistul caruia  i s-au conferit ordine si medalii sa  beneficieze  de reducere  de impozit pe  venit,  iar  daca ar fi prevazut aceasta n-ar  fi avut aplicabilitate  fata  de dispozitiile  art.298 pct.44 Cod  fiscal .

La rândul sau,  pârâtul Ministerul de Interne si Reforma  Administrativa a formulat  cerere de chemare în  garantie a Ministerului  Economiei  si  Finantelor,  solicitând  ca în  situatia  în care  este admisa  actiunea reclamantului,  chematul în  garantie  sa  fie obligat sa  vireze pârâtului  sumele  necesare  acoperirii  drepturilor  acordate  reclamantului .

În  drept,  pârâtul  si-a  întemeiat  cererea  sa de chemare în garantie  pe  dispozitiile  art.60 – 63 Cod procedura civila .

Prin  întâmpinare,  acelasi pârât  a  ridicat exceptia  prescrierii dreptului la actiune al reclamantului  pentru sumele  pretinse pe  perioada anterioara  datei  de 30 noiembrie 2004, având  în  vedere dispozitiile  art.1 alin.1  si art. 3 alin.1  din Decretul nr.167/1958,  privitor la prescriptia  extinctiva .

Pe fondul cauzei, a solicitat  respingerea actiunii reclamantului, ca fiind  neîntemeiata  având în  vedere  ca abrogarea  dispusa prin O.G. nr.73/1999 are caracter definitiv .

În sustinerea  acestei  interpretari  se invoca si Decizia  nr.55 din 4 iunie 2007, pronuntata de Sectiile Unite ale Înaltei  Curti de Casatie si Justitie  cu ocazia  solutionarii  unui  recurs în  interesul  legii  si  care este obligatorie  pentru  instante, potrivit art.329 alin.3 Cod procedura civila .

În  sfârsit, chematul în  garantie Ministerul Economiei si Finantelor, pe cale de exceptie, a invocat  lipsa calitatii  sale procesuale pasive si inadmisibilitatea  cererii de chemare în garantie .

Referitor la prima exceptie, Ministerul Economiei si Finantelor a aratat ca nu poate avea calitate procesuala pasiva, întrucât  este  ordonator  principal de credite  pentru institutiile din  subordinea sa  neputând  fi  obligat  la plata unor drepturi  pentru salariatii  altor  institutii  cu care  nu se afla  în  raporturi  juridice .

Cu privire  la a doua  exceptie,  se invoca  faptul ca în cauza  nu sunt îndeplinite  conditiile art.60-63 Cod procedura civila, întrucât  între pârâtul Ministerul de Interne si Reforma Administrativa si chematul în garantie Ministerul Economiei si Finantelor  nu exista  nici o  obligatie  de garantie,  Guvernul fiind  cel  raspunzator  de realizarea prevederilor bugetare si repartizarea ordonatorilor principali de credite de sume de la bugetul de stat conform destinatiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetara anuala.

Din actele si lucrarile dosarului tribunalul retine urmatoarele:

Mai întâi, în conditiile art.137 alin.1 Cod procedura civila, cu privire la exceptiile ridicate, tribunalul stabileste urmatoarele:

Exceptia prescrierii dreptului reclamantului de a solicita  sumele cuvenite ca urmare a reducerii impozitului pe salariu pentru perioada anterioara datei de 31.XI.2004 apare ca fondata.

Astfel, în conditiile dispozitiile art.117 din Legea 188/1999, rezulta ca prevederile privind legislatia functionarilor publici se completeaza cu reglementarile din legislatia muncii si cele din dreptul  comun civil.

Asa fiind, rezulta ca în cauza sunt aplicabile dispozitiile art.73 lit. d din Legea nr.168/1999, potrivit cu care termenul pentru introducerea unor cereri de natura celor formulate de reclamant este de 3 ani si curge de la data producerii pagubei, respectiv  data virarii impozitului pentru  fiecare luna de salariu .

Prin urmare,  rezulta ca în raport de data introducerii cererii – 30.XI.2007 dreptul  reclamantului de a pretinde sume cuvenite anterior datei de 30.XI.2004 este prescris.

Întemeiata apare si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei si Finantelor.

Astfel,  chemarea în judecata de reclamant a Ministerului Economiei si Finantelor, în calitate de pârât si solicitarea obligarii acestuia la plata drepturilor pretinse prin cererea introductiva, nu este justificata legal atâta timp cât între acestia nu exista raportul juridic dedus judecatii, raport nascut din calitatea reclamantului de politist si care se realizeaza între acesta si ceilalti doi pârâti ai cauzei si care genereaza drepturi si obligatii reciproce numai pentru acestia .

Prin urmare, neexistând identitate  între persoana pârâtului Ministerul Economiei si Finantelor si cel obligat în raportul  dedus judecatii, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive urmeaza a fi admisa ca fondata, iar actiunea reclamantului îndreptata împotriva Ministerului Economiei si Finantelor urmeaza a fi respinsa ca fiind îndreptata împotriva unei persoane lipsita de calitate procesuala pasiva.

În acelasi timp însa exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare în garantie, exceptie ridicata de Ministerul Economiei si Finantelor, urmeaza a fi respinsa ca nefondata.

Potrivit art.4 din Legea 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile ulterioare, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat Ministerului de Interne si Reforma Administrativa se face numai în limita creditelor bugetare aprobate si orice utilizare a creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate, determina atragerea raspunderii celor vinovati, în conditiile art.72 din acelasi act normativ.

Dispozitiile art.19 lit.g si art.28 lit. e din acelasi act normativ prevad ca proiectele legilor bugetare anuale se elaboreaza de catre Guvern, prin Ministerul Economiei si Finantelor, pe baza propunerilor de cheltuieli detailate ale ordonatorilor principali de credite. În aceste circumstante legale corect a fost formulata cererea de chemare în garantie a Ministerului Economiei si Finantelor tinând seama si de faptul ca în conditiile în care cererea de deschidere de credite bugetare în vederea achitarii drepturilor pretinse de reclamant nu ar fi aprobata de chematul în garantie, pârâtul Ministerul de Interne si Reforma Administrativa ar fi pus în situatia de a nu putea asigura fondurile necesare solicitate prin actiune (în acest sens decizia civila nr.2665/R din 29.09.2006 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a VII-a Civila).

Pe fondul cauzei,  tribunalul retine urmatoarele: 

Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei rezulta ca reclamantul,  în calitate de politist,  a fost decorat cu diferite merite militare.

Prin art.10 din Legea 80/1995,  privind statutul cadrelor militare s-a  prevazut ca beneficiaza de o reducere a impozitului pe venit cu 30%, 40 % si respectiv 50 % cadrele militare în activitate decorate cu Ordinul ,,Meritul Militar” clasele III, II si I.

Ulterior, prin art.86 din OG nr.73/1999,  privind impozitul pe venit au fost abrogate prevederile art.10 din Legea 80/1995 referitoare la reducerea impozitului pe venit si dispozitiile OG nr.73/1999 au fost abrogate apoi prin O.G nr.7/2001 privind impozitul pe venit, intrata în vigoare la data de 1 ianuarie 2002.

În urma abrogarii OG nr.73/1999 prin OG nr.7/2001, prima ordonanta a fost respinsa prin Legea 206/2002, iar la rândul sau O.G nr.7/2001 a ramas în vigoare pâna la abrogarea sa odata cu intrarea în vigoare a noului Cod fiscal la 1 ianuarie 2004.

Rezulta din examinarea reglementarilor ulterioare Legii nr.80/1995 ca în nici una din acestea nu a mai fost inclusa facilitatea reducerii de impozit pe venitul salarial prevazuta de art.10 din aceasta lege.

Potrivit art.62 din Legea nr.24/2000,  privind normele de tehnica legislativa, prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementari de acelasi nivel sau de nivel superior trebuie abrogate. Abrogarea poate fi totala sau partiala. Abrogarea unei dispozitii sau a unui act normativ are caracter definitiv.

Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior sa se repuna în vigoare actul normativ initial, facând exceptie numai prevederile din Ordonantele Guvernului, care au prevazut norme de abrogare si au fost respinse prin lege de catre Parlament.

În speta, art.10 din Legea nr.80/1995 a fost abrogat de dispozitiile art.86 din O.G. nr.73/1999 iar aceasta din urma ordonanta a fost la rândul sau abrogata de noul act normativ care reglementa acest tip de impozit respectiv O.G.nr.7/2001.

În aceste conditii, nu mai are nici o relevanta faptul ca la data de 24 aprilie 2002 prin Legea nr.206/2002 a fost respinsa O.G. nr.73/1999 întrucât aceasta ordonanta fusese deja abrogata expres si înlocuita de noua reglementare a impozitului pe venit cuprinsa în O.G. nr.7/2001, în acord cu prevederile art.62 alin.1 din Legea nr.24/2000 asa încât proiectul de lege a ramas fara obiect.

În acest sens s-a pronuntat si Înalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr.55/2007 într-un recurs în interesul legii, decizie obligatorie în conformitate cu prevederile art.329 alin.3 partea finala din Codul de procedura civila.

Prin decizia nr.55/2007, admitându-se recursul în interesul legii,  s-a stabilit ca, art.10 din Legea nr.80/1995 privind Statul Cadrelor Militare a fost abrogat cu caracter definitiv prin O.G. nr.73/1999 privind impozitul pe venit.

Nici legile speciale care reglementeaza Statutul Politistului, deoarece fac trimitere la art.10 din Legea nr.80/1995, abrogat, nu instituie facilitatile fiscale pretinse de reclamant.

În consecinta, aceasta fiind interpretarea legii, pe fond, actiunea reclamantului urmeaza a fi respinsa.

Nu se poate retine  încalcarea  dispozitiilor prevazute de  Constitutie la art.41 alin.2 si art.53, în  cauza  drepturile invocate de reclamant  nu fac parte din categoria masurilor de protectie, iar  pe de alta parte facilitatile  de impozitare reglementate de o lege au  fost  suprimate  tot  printr-o lege în  acord  cu  prevederile  Constitutiei .

De asemenea, în cauza nu-si gasesc aplicarea  nici dispozitiile art.38 din Codul muncii, întrucât nu este  vorba de o tranzactie în  legatura cu  renuntarea  sau limitarea  unor  drepturi  recunoscute  reclamantului prin  lege .

Respingându-se  pe  fond actiunea  principala, ca o consecinta, urmeaza a se respinge si  cererea de chemare în  garantie  formulata de pârâtul Ministerul  de Interne si Reforma  Administrativa, împotriva  Ministerului Economiei si Finantelor .

Acestea fiind considerentele,  tribunalul  urmeaza a admite ca fondata exceptia prescrierii dreptului la actiune  al  reclamantului,  privind  plata  drepturilor  pretinse anterior  datei de 30 noiembrie 2004  si  va respinge actiunea acestuia, ca  prescrisa  pentru aceasta  perioada .

Va admite ca fondata exceptia  lipsei  calitatii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei si Finantelor  si va  respinge  exceptia  inadmisibilitatii  cererii de chemare în  garantie a Ministerului Economiei si  Finantelor  de catre  pârâtul Ministerul de Interne si Reforma Administrativa .

Va respinge ca neîntemeiata  cererea formulata de reclamantul  M.S., împotriva  pârâtilor Inspectoratul  Judetean de Politie al Judetului Ialomita  si Ministerul  de Interne si  Reforma Administrativa si,  fata de Ministerul Economiei si Finantelor, ca  fiind  îndreptata  împotriva  unei persoane  lipsite  de calitate procesuala  pasiva .

Va respinge ca neîntemeiata cererea de chemare în  garantie  formulata  de pârâtul Ministerul  de Interne si Reforma Administrativa, împotriva  Ministerului Economiei si Finantelor .