Contestaţie fiscală. Declaraţii rectificative neconcordante.
Prin contestaţia înregistrată la această instanţă sub nr. 1037/113/2007 reclamanta SC. Tracon SRL Brăila a chemat în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Brăila –Direcţia Finanţelor Publice Locale prin Primar solicitând anularea deciziei nr. 8/16.02.2007 emisă de pârâtă .
În motivarea contestaţiei reclamanta arată că prin această decizie i s-a respins contestaţia la actul de impunere prin care s-a stabilit că pentru clădirea situată pe Calea Călăraşilor nr. 309, bl. B2 bis tronson 1, proprietatea sa datorează impozit în cotă de 8% calculată la valoarea de inventar . Arată că cota de impozit a fost greşit calculată fiindcă clădirea nu a fost reevaluată şi fiind în conservare nu este folosită şi cota ce se impune a fi plătită este de 1% conform declaraţiilor rectificative depuse la organul administrativ. În drept, invocă disp. art. 188 alin. 2 C. fiscal. Depune înscrisuri.
Legal citată pârâta depune întâmpinare arătând că cererea reclamantei nu este fondată, construcţia în cauză figurează ca fiind executată dat fiind că nu s-a solicitat prelungirea autorizaţiei de construire, construcţia trebuia înregistrată în contul construcţii şi nicidecum în contul imobilizări în curs de execuţie , aşa fiind datorează impozitul pe construcţie. Cota de impozitare a fost de 8% pentru anii 2005-2006 conform HCLM 144/2004 ŞI 284/2005 , a fost calculată şi chiar plătită de reclamantă. Cu privire la starea de conservare a construcţiei, aceasta nu are relevanţă fiindcă art.253 C. fiscal arată că impozitul se plăteşte pentru clădiri indiferent de starea de funcţiune, conservare sau rezervă.
Reclamanta a solicitat şi a administrat proba cu expertiză contabilă.
Tribunalul analizând contestaţia reclamantei în baza probelor administrate va constata că nu este fondată urmând a fi respinsă. Astfel, reclamantul nu a dovedit că declaraţiile rectificative au fost făcute în concordanţă cu legea pentru a putea fi avute în vedere de organul administrativ. Reclamanta a apreciat greşit că nu se poate aplica cota de 8% fiindcă construcţia nu este finalizată întrucât nu a înregistrat corect în contabilitate şi nu a solicitat prelungirea autorizaţiei de construcţie. Neîntocmirea procesului verbal de recepţie este tot culpa reclamantei care a lăsat fără finalitate lucrările , tocmai în scopul de a eluda plata impozitului. Astfel, reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile legale de declarare a construcţiei şi de reevaluare a valorii de inventar aşa încât sunt aplicabile disp. pct. 54-55, 62 HG. 44/2003.
În aceste condiţii este lipsită de relevanţă voinţa asociaţilor de a menţine construcţia în stare de conservare şi de a nu finaliza actele faţă de disp. art. art.253 C. fiscal care arată că impozitul se plăteşte pentru clădiri indiferent de starea de funcţiune, conservare sau rezervă.
Din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză rezultă că pentru respectiva construcţie cota de impunere este corect calculată de pârâtă şi este pentru anii 2005-2006 de 8% pe an raportat la valoarea de inventar.
De altfel , din declaraţiile de impunere rectificative nici nu rezultă intenţia de a rectifica ceva fiindcă rectificarea se face cu semnătura şi ştampila reclamantei de la cota de 1% stabilită prin decizia de impunere din data de 08.12.2006 la 8% stabilită prin decizia de impunere rectificativă din aceeaşi dată.
În consecinţă, contestaţia va fi respinsă ca nefondată.
(Sentinţa a rămas irevocabilă prin respingerea ca nefondat a recursului – Decizia 382/10.06.2008 a Curţii de Apel Galaţi- Secţia de Contencios Administrativ)
