Decizie privind impozitul pe venit. Comunicarea deciziei prin publicitate


Prin decizia nr. 28 din 31.03.2008, DGFP Suceava a respins ca fiind nedepusa în termen,  contestatia formulata de PF „X”, împotriva  deciziei de impunere privind impozitul de venit stabilit suplimentar în suma de 10.563 lei, aferent  anilor 2003-2006 cu motivarea ca a fost depasit termenul de 30 de zile prev. de art.  207 Cod pr. fiscala pentru depunerea contestatiei.

Prin  sentinta 2021 din 5 august 2008 a Tribunalului Suceava – sectia  contencios, s-a  admis contestatia  formulata de catre PF „X” si s-a anulat decizia nr. 28/31.03.2008, pârâta DGFP Suceava fiind obligata a solutiona pe fond contestatia formulata de catre PF ”X”.

În motivarea solutiei s-a retinut ca decizia de impunere contestata nu  a fost comunicata reclamantei, ca mandatara acesteia a luat cunostinta de decizia de impunere abia la 13.02.2008 ( când i s-a prezentat aceasta decizie de catre organul de cercetare penala) si fata de acest termen contestatia  formulata nu este  tardiva.

Împotriva  sentintei a declarat recurs DGFP Suceava sustinând ca este nelegala. A solicitat  admiterea recursului si  respingerea contestatiei.

Si-a  dezvoltat motivele de recurs aratând urmatoarele:

– decizia de impunere contestata a fost comunicata prin posta la domiciliul  fiscal al contribuabilului  cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, conform  art. 44 al. 2 lit. c din OG 92/2003. Întrucât  corespondenta a fost restituita cu mentiunea ca destinatarul este plecat din tara s-a facut comunicarea prin publicitate conform  art. 44 al. 3 din OG 92/2003.

În cauza nu sunt date situatiile de exceptie prevazute de art. 44 al. 1 din OG 92/2003 când  actul administrativ se comunica altor persoane decât contribuabilului.

Recursul  a fost întemeiat în drept pe dispozitiile  art. 304 pct. 9 si art. 3041  cod pr. civila.

Prin întâmpinarea depusa, intimata a  cerut respingerea recursului ca nefondat motivând ca actul  administrativ fiscal contestat nu a fost comunicat legal si ca prev. art. 44 Cod pr. fiscala se completeaza în mod corespunzator cu art.  99 si urm Cod pr. civila.

S-a mai aratat ca organul fiscal avea cunostinta de faptul ca în perioada inspectiei fiscale contribuabilul a fost reprezentat de catre mandatar care avea  împuternicire prin procura generala 2353/10.08.2007.

În plus s-a mai  sustinut ca  practica organelor fiscale  de a comunica actele administrativ fiscale doar prin publicitate – fara ca în prealabil sa fi procedat la  comunicarea  actului la sediul  fiscal al contribuabilului – contravine dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 CEDO.

Criticile formulate sunt întemeiate.

Art. 44 al. 2 pct. c din OG 92/2003 prevede ca  actul administrativ fiscal se comunica prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata – cu conformare de primire.

Art. 44 al. 1 din OG 92/2003  statueaza ca  actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului caruia  este destinat.

Actul administrativ fiscal va putea fi comunicat împuternicitului – în situatia  contribuabilului  fara  domiciliul fiscal în România  ( art.  18 al. 4) sau  curatorului numit în  conditiile  art. 19 din OG 92/2003.

Domiciliul fiscal al PF „X” este în România, Suceava, B-dul G. Enescu nr. 9 Bl. E8, sc. A, ap. 17, adresa unde a fost comunicat actul de impunere ( f. 36), la 17.11.2007.

Întrucât  corespondenta trimisa la sediul fiscal a fost restituita cu mentiunea „ destinatar plecat din tara”  ( f. 36), s-a facut  aplicarea  art. 44 al. 3 din OG 92/2003 respectiv comunicarea prin publicitate,  prin afisarea,  concomitent la sediul organului fiscal emitent si pe pagina de internet a ANAF ( f.38-40), la  18.12.2007.

Fata de data comunicarii actului fiscal, contestatia  formulata la 27.02.2008 apare  ca tardiva astfel încât decizia 28/31.03.2008 este legala.

Este gresita motivarea instantei de fond în sensul ca actul de impunere trebuia comunicat mandatarei, deoarece nu sunt date situatiile de exceptie prev. de art. 44 al. 1 cod pr. fiscala care sa permita comunicarea  actelor administrativ  fiscale altor persoane decât  contribuabilului caruia îi este destinat actul.

Comunicarea  actelor  administrativ fiscale nu este o „practica” a organelor fiscale ci se  constituie într-o modalitate de comunicare a acestor  acte, modalitate  prevazuta de lege.