IMPOZIT PE CLĂDIIRI. INSTITUŢIE DE INTERES PUBLIC/
INSTITUŢIE PUBLICĂ. SCUTIRE.
Art.250 alin.1 Cod procedură fiscală
Art.11 alin.2 din Legea nr.292/2003
Codul fiscal a prevăzut scutirea de impozit pe clădiri numai în favoarea instituţiilor publice, categorie în care se încadrează Casele de cultură şi aşezămintele culturale din subordinea consiliilor locale şi nu în favoarea instituţiilor de interes public, cum este şi reclamanta, casă de cultură aflată însă în subordinea sindicatelor.
(Decizia nr.490/R-C din 28 iunie 2006)
Prin acţiunea formulată, reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Mioveni a chemat în judecată Primăria Oraşului Mioveni, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea dispoziţiei nr.1598/2005 şi exonerarea de plată a impozitului pe clădiri stabilit în sarcina sa pentru anii 2004-2005.
Reclamanta a susţinut că este o instituţie de interes public aflată în subordinea sindicatelor, că i se aplică Legea nr.292/2003 şi este scutită de plata impozitului pe clădiri potrivit art.250 alin.1 pct.1 Cod fiscal.
Prin sentinţa nr.121/CAF/2006, Tribunalul Argeş a respins acţiunea ca neîntemeiată reţinând că, potrivit art.2 din Legea nr.292/2003, reclamanta este un aşezământ cultural, dar nu o instituţie în sensul Legii nr.500/2002, fiind de altfel înfiinţată în subordinea sindicatelor.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta, cale de atac soluţionată prin decizia nr.490/R-C/2006, în sensul respingerii ei.
Pentru a hotărî astfel instanţa de control judiciar a reţinut că, în conformitate cu prevederile art.250 alin.1 pct.1 din Codul fiscal, impozitul pe clădiri nu se datorează pentru construcţiile proprietatea statului, a instituţiilor administrativ teritoriale sau a oricăror instituţii publice, cu excepţia incintelor care sunt folosite pentru activităţi economice.
Din economia Legii nr.292/2003 rezultă distincţia pe care legiuitorul a dorit să o facă între instituţiile publice şi cele de interes public.
Prin instituţie publică legea a înţeles Casele de cultură şi aşezămintele culturale din subordinea consiliilor locale, în timp ce reclamanta se încadrează, având în vedere prevederile art.11 pct..2 din Legea nr.292/2003 şi faptul că se află în subordinea sindicatelor, în categoria instituţiilor de interes public.
Cum scutirea de obligaţiile fiscale a fost recunoscută numai instituţiilor publice şi nu celor de interes public, în mod corect, tribunalul a reţinut netemeinicia acţiunii formulate.
