Dosar nr. 475/89/2011*
R O M Â N I A
TRIBUNALUL VASLUI
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1492/C.A./2012
Şedinţa publică de la 17 Decembrie 2012
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE
Grefier
Pe rol pronunţarea cauzei Contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamant S.C B S.R.L. şi pe pârât PRIMARUL MUN. VASLUI, pârât SERVICIUL FINANŢELOR PUBLICE LOCALE DIN CADRUL MUNICIPIULUI VASLUI, având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal REJUDECARE.
INSTANŢA
Asupra cauzei de faţă,
Prin decizia 848/2012 a Curţii de Apel Iaşi s-a admis recursul pârâtului Primarul mun. Vaslui împotriva sentinţei 552/CA/21.11.2011, sentinţă casată şi trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului Vaslui pentru stabilirea cadrului procesual in raport cu care să se dispună citarea pârâtelor si administrarea probelor.
În motivare se reţine că prima instanţă nu a stabilit cadrul procesual corect, astfel încât de la primul termen probele au fost administrate doar în contradictoriu cu Serviciul Finanţelor Publice Locale, iar pârâtul Primarul mun Vaslui a fost trecut doar pe citativ, fără a fi citat.
Prin actiunea formulată de reclamanta SC Bico SRL, precizată în rejudecare la termenul din 24 09 2012, s-a formulat contestatie impotriva Dispoziției nr. /26.01.2011, solicitând anularea acestei dispozitii, a Deciziei de impunere nr. /02.12.2009 și a raportului de inspecție fiscală nr. /02.12.2009.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivare se reţine:
Prin dispoziţie a fost respinsă contestaţia formulată de către S.C. B S.R.L. ca fiind neîntemeiată.
Pentru a ajunge la această soluţie pârâtul a apreciat faptul că potrivit autorizaţiei de construcţie nr. /20.03.2007 S.C. O ROMÂNIA S.R.L. este autorizată să execute lucrări de amenajare spaţiu O Shop – magazin de vânzare, in valoare de 233.132,40 lei, cu o durată de execuţie de 12 luni.
In baza adresei înregistrate la Serviciul Finanţelor Publice Locale Vaslui sub nr. /02.12.2009 şi a procesului verbal de recepţie a lucrărilor nr. /16.11.2007, valoarea modernizărilor aduse spaţiului situat in Vaslui, a fost stabilită la nivelul sumei de 234570 lei.
Aceste acte sunt necunoscute reclamantei, omiţând in mod deliberat să dea eficienţă actelor cu privire la valoarea totală a imobilului.
Reclamanta arată că potrivit raportului de expertiză tehnică evaluare imobil – expert evaluator R F, înscris ulterior actelor menţionate de către intimată în raportul de inspecţie fiscală, suma imobilului situat în str., este net inferioară sumelor despre care face vorbire aceasta.
Arată, de asemenea, faptul că aşa cum rezultă din înscrisurile pe care le-a atașat la prezenta contestaţie toate sumele cu titlu de impozit au fost achitate pe anii 2007, 2008 şi 2009. Debitele consistente, respectiv, 680.10 lei pentru anul 2007, 6981.26 lei pentru anul 2008 şi 5440.23 lei pentru anul 2009, sunt nejustificate şi nereale.
Pârâtul, Primarul Municipiului Vaslui a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației.
Arată că în perioada 15-16.09.2009, organul fiscal din cadrul Primăriei Municipiului Vaslui a desfăşurat activitatea de inspecţie fiscală în vederea verificări legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către SC B SRL, respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferenţelor obligaţiilor de plată şi a accesoriilor aferente către bugetul local şi a modului de decontare a acestora pe destinaţia legală în perioada 2004 – 2009.
Astfel, organul fiscal a reţinut următoarele:
Pentru anul fiscal 2007, la data de 01.01.2007, valoarea impozabilă construcţiilor proprietate a reclamantei, situate în municipiul Vaslui este de 90.000 lei, defalcată astfel:
– spaţiu comercial situat în mun. Vaslui, 29.800 lei;
– spaţiu comercial situat în mun. Vaslui 60.200 lei.
Conform contractului de închiriere din anul 2006, S.C. B S.R.L. închiriază spaţiul comercial situat în mun. Vaslui, către S.C O ROMÂNIA S.A. cu sediul în Bucureşti,.
Potrivit autorizaţiei de construire nr. /20.03.2007 S.C. O ROMÂNIA S.A. este autorizată să execute lucrări de “amenajare spaţiu O SHOP – magazin de vânzare” în valoare de 233.132,40 lei, cu durată de execuţie a lucrărilor de 12 luni.
În baza adresei înregistrată la SFPL Vaslui la nr. /02.12.2009 şi a procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. /16.11.2007 valoarea modernizărilor aduse spaţiului situat în Vaslui, a fost stabilită la nivelul sumei de 234.570 lei.
În conformitate cu prevederilor art. 253, alin. (3) din Legea nr. 571/ 2003 privind Codul Fiscal cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 39 din Legea nr. 50/29.07.1991, S.C. B S.R.L. datorează impozit pe clădiri aferent lucrărilor de modernizare începând cu luna decembrie 2007.
Impozitul pe clădiri aferent anului 2007 a fost calculat în sumă de 1.973 lei, achitându-se 1.620 lei.
Pentru anul fiscal 2008, la data de 01.01.2008, valoarea impozabilă a clădirilor situate în municipiul Vaslui este de 90.000 lei, iar valoarea modernizărilor aferente magazinului “O Shop” este de 234.570 lei.
Impozitul pe clădiri aferent anului 2008 a fost calculat în sumă de 7.246 lei, achitându-se 3.024 lei.
Pentru anul fiscal 2009, la data de 01.01.2009, valoarea impozabilă mijloacelor fixe de natura construcţiilor situate pe raza municipiului Vaslui este de 336.170 lei.
Impozitul pe clădiri aferent anului 2009 a fost calculat în sumă de 5.173 lei, achitându-se 915 lei.
Societatea a depus declaraţiile de impunere aferente anilor 2005 şi 2006 corect întocmite iar cele aferente anilor 2007 şi 2008 incomplet întocmite.
Datorită acestui fapt s-a constatat diferenţe între, impozitul dator, conform declaraţiei şi cel constatat de organul de control, astfel:
– diferenţa dintre impozitul conform declaraţiei şi impozitul constata 8.797; lei
– majorări de întârziere datorate : 3.126 lei;
– penalităţi de întârziere datorate : 0 lei.
În drept, invocă prevederile Legii nr. 571/2003/R privind Codul Fiscal cu modificările şi completările ulterioare, art. 115 şi următoarele din Codul de procedură civilă.
In cauză au fost administrate probele cu înscrisuri si cu expertiză contabilă.
În rejudecare s-a administrat proba cu încrisuri; la termenul din 8 oct 2012 reprezentantul conventional al pârâtului Primarul mun Vaslui isi insuşeşte proba cu expertiză, cu privire la întocmirea raportului, dar nu-si însuşeşte concluziile raportului.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Vaslui cu nr. 475/89/2011*.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în rejudecare, instanţa constată următoarele:
Prin dispozitia nr. 24 din 26 01 2011 a Primarului mun. Vaslui a fost respinsă contestatia formulată de reclamantă SC B SRL împotriva deciziei de impunere nr. din 2 01 2010 emisă de pârâtul Serviciul Finantelor Publice Locale Vaslui.
Prin decizia de impunere s-a stabilit in sarcina reclamantei impozit pe clădiri suplimentar celui achitat, aferent anilor 2007-2009, in cuantum de 8797 lei impozit si 3126 lei accesorii.
Din raportul de inspectie fiscală rezultă că imobilul pentru care a fost stabilit acest debit suplimentar este cel din Vaslui, la care s-au realizat lucrări de amenajare potrivit autorizatiei de construire nr. /20 03 2007.
Impozitul pe imobil a fost recalculat avându-se în vedere valoarea modernizărilor in sumă de 234570 lei stabilite prin procesul verbal de receptie la terminarea lucrărilor din 16 11 2007, in baza prevederilor art. 253 alin 3 din legea 571/2003.
În mod netemeinic s-a retinut de către pârâti că reclamanta are de achitat o diferentă de impozit aferent imobilului pentru anii 2007-2009.
Art. 253 din legea 571/2003 prevede:
„ (1) În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.
(…)
(3) Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare.
(3^1) În cazul clădirii la care au fost executate lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, de către locatar, din punct de vedere fiscal, acesta are obligaţia să comunice locatorului valoarea lucrărilor executate pentru depunerea unei noi declaraţii fiscale, în termen de 30 de zile de la data terminării lucrărilor respective.
(…) (5) În cazul unei clădiri care a fost reevaluată, conform reglementărilor contabile, valoarea impozabilă a clădiri este valoarea contabilă rezultată în urma reevaluării, înregistrată ca atare în contabilitatea proprietarului – persoană juridică.”
Reclamanta a inchiriat imobilul din Vaslui compus in suprafata de 75 mp spatiu comercial SC O SRL, prin contractul nr. /30 10 2006.
În baza acestui contract locatarul SC O SRL a realizat lucrări de amenajare spatiu, in baza autorizatiei nr. /20 03 2007. Prin procesul verbal de receptie la terminarea lucrărilor, din 16.11.2007, semnat de membrii comisiei s-a stabilit valoarea lucrărilor receptionate in cuantum de 234 570 lei.
Ulterior acestui proces verbal reclamanta si-a reevaluat imobilul din prin expertiza realizată de expertul R F, din data de 26 12 2007, prin care s-a stabilit valoarea imobilului la 70 300 lei.
Această valoare a fost cuprinsă in declaraţia de impunere realizată de reclamantă pentru anul 2008.
Din balanţa analitică si din balanta de verificare rezultă că valoarea din această expertiză de reevaluarea fost înscrisă in contabilitatea reclamantei, aspect confirmat si de pârâti la termenul din 3 dec 2012.
Din pozitia pârâtilor din 3 dec 2012 rezultă că reclamanta a depus o declaratie anterioară-2005, 2006.
În consecinţă reclamanta şi-a îndeplinit in 2008 obligaţia de reevaluarea a imobilului la expirarea perioadei de 3 ani de la data penultimei evaluări.
Ulterior, după expirarea a încă 3 ani, la 12 10 2010 reclamanta si-a reevaluat imobilul prin expertiza întocmită de H G.
În consecintă după terminarea lucrărilor de amenajare a spatiului din Vaslui, din 16.11.2007, reclamanta si-a reevaluat imobilul conform reglementărilor contabile si a înregistrat aceasta valoare in contabilitate.
Astfel reclamanta si-a indeplinit obligatia prevăzută de art. 253 alin 5 din Codul fiscal.
Din interpretarea sistematică a art. 253 din Codul fiscal rezultă că impozitul se calculează la valoarea de inventar, care este valoarea imobilului in contabilitate; la fiecare 3 ani proprietarul are obligatia de reevaluare a imobilului si de a înregistra in contabilitate această valoare; în cazul în care in cursul celor 3 ani au fost executate lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, se depune o nouă declaratie, potrivit art. 253 alin 3 ind. 1 Codul fiscal, prin aducerea la cunostintă a valorii lucrărilor executate.
În cauză reclamanta si-a indeplinit obligatia de reevaluare a imobilului la 3 ani, după receptionarea lucrărilor de modernizare, astfel că din cronologia celor 2 operatiuni rezultă că la reevaluare s-a avut în vedere stadiul imobilului de după modernizarea spatiului.
Din devizul general de cheltuieli aferent imbunătătirilor realizate potrivit autorizatiei, deviz care stabileste o valoare similară celei din procesul verbal de receptie, rezultă că o parte din cheltuieli nu modifică valoarea clădirii: respectiv cheltuieli pentru protectia mediului, pentru proiectare, organizarea santierului.
Mai mult valoarea stabilită pentru amenajarea efectivă a imobilului a constat in operatiuni care nu au putut modifica substantial valoarea acestuia. Din certificatul de urbanism si din raportul de expertiză tehică aferent autorizatiei rezultă că amenajarea spatiului constă în demolarea unor pereti si recompartimentarea cu pereti rigips carton, au fost schimbate tâmplăria interioară, instalatiile sanitare, electrice si finisajele interioare.
Verificând aceste criterii în raportul de expertiză se retine că imobilul evaluat retinut de expert avea tâmplărie de aluminiu, instalatiile sanitare, electrice si finisajele interioare.
Din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauza de C F rezultă că valoarea reală a menajărilor aduse imobilului este mult sub cea din procesul verbal de receptie, care a fost insuşit de pârâti, pentru că devizul estimativ cuprinde cheltuieli de demontare si înlocuire a instalatiilor.
În consecintă valoarea imobilului ce a fost înregistrată în contabilitatea reclamantei, in dec 2007, este valoarea reală a imobilului. Această valoare care a fost înregistrată în contabilitate trebuie avută în vedere ca si bază de impunere pentru că reclamanta si-a îndeplinit obligatia legală de reevaluare, această reevaluare a fost realizată după receptionarea lucrărilor de amenajare potrivit autorizatiei, iar imobilul reevaluat prezintă stadiul celui care a rezultat în urma îmbunătătirilor.
Mai mult reclamantei nu i s-a comunicat de către locatar valoarea lucrărilor in 30 zile de la data terminării lucrărilor.
Această valoarea inregistrată în contabilitate a fost cuprinsă în declaratia de impunere realizată de reclamantă în 2008. Din expertiza contabilă realizată în cauză rezultă că impozitul aferent acestui spatiu, achitat de reclamantă pentru perioada 2007-2009 este cel care a avut în vedere baza de impunere din contabilitatea reclamatei si că reclamanta nu mai are de achitat vreo diferentă de impozit.
În consecintă reclamanta si-a îndeplinit obligatia de reevaluare a imobilului si de înscriere in contabilitate potrivit art. 253 alin 5 din legea 571/2003 iar această valoare a avut în vedere stadiul imobilului de după modernizare.
Apărarea reclamantei în sensul că potrivit contractului de închiriere aceste imbunătătiri nu pot fi solicitate de la reclamantă de către locatar nu poate fi primită. Raporturile de drept civil decurgând din contractul de inchiriere nu au relevantă in raporturile de natură fiscală reglemente de Codul fiscal care stabileste clar cum se stabileste valoarea de impozitare.
În consecintă se va admite contestatia formulată potrivit art. 218 Cod proc civilă si se vor anula dispozitia in solutionarea contestatiei, decizia de impunere si actul premergător constând în raportul de inspectie fiscală.
În temeiul art. 274 CPc pârâtii in solidar vor fi obligati să achite reclamantei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, onorariu expert, taxa judiciară de timbru si timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite actiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Primarul Municipiului Vaslui si cu Serviciul Financiar Vaslui din cadrul Municipiului Vaslui .
Anulează dispozitia nr. din 26.01.011 emisă de Primarul Municipiului Vaslui, decizia de impunere nr. din 2.12.2009 emisă de Serviciul Financiar Vaslui din cadrul Municipiului Vaslui si raportul de inspectie fiscală din 2.12.2009 emis de Serviciul Financiar Vaslui din cadrul Municipiului Vaslui.
Obligă pârâtii in solidar să achite reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 1804,3 lei.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17.12.2012.
PREŞEDINTE, GREFIER,
