Contribuabilul a acționat cu bună credință depunând declarațiile impuse de către dispozițiile legale, declarații verificate superficial de către reprezentanții recurentei, care nu au fost în măsura să identifice erorile sesizate ulterior de către Curtea de Conturi.
Întrucât majorările de întârziere au şi natura unei sancțiuni, Curtea de Apel apreciază că acestea nu pot fi aplicate în cazul impozitului pe clădiri, atât timp cat așa cum a învederat şi expertul judiciar, responsabilitatea calculului corect aparține recurentei.
În cazul majorărilor de întârziere aferente taxei pentru eliberarea autorizației privind desfășurarea activității de alimentație publică, Curtea constată că situația este diferită faţă de cele reținute mai sus, având în vedere că intimata reclamanta a desfășurat astfel de activităţi în perioada 2010-2012, şi deși avea obligația achitării anticipata a taxei respective, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor 268 alin. 5 din Codul fiscal fiind astfel incidente dispozițiile art. 124 ind. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind obligațiile fiscale accesorii pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată principale datorate bugetelor locale.
Decizia nr. 285 din 24.02.2016 a Curţii de Apel Galaţi
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galaţi – Secţia C.A.F. sub nr. …/121/2014 din 17.04.2014, reclamanta S.C. T. A.G.M. S.R.L. G. prin administrator M.V. în contradictoriu cu pârâta Comuna S., jud. Galaţi a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună:
– Anularea Deciziei …/10.10.2013 emisă de pârâtă, de soluţionare a contestaţiei administrative,
– Anularea Deciziei de impunere …/9.07.2013 emisă de pârâtă prin care în sarcina reclamantei s-au stabilit diferenţe de plată aferente perioadei 2007 – 2012 în sumă de 23.498 lei
– Exonerarea de la plata sumei de 23.498 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 993/09.10.2015 a Tribunalului Galaţi s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. T. A.G.M. S.R.L. G. prin administrator M.V. în contradictoriu cu pârâta Comuna S., jud. G.
A fost dispusă anularea parţială a Deciziei …/10.10.2013 şi a Deciziei de impunere …/9.07.2013 emise de pârâtă, în sensul anulării obligaţiilor fiscale în sumă de 12.699 lei.
Au fost menţinute Decizia nr. …/10.10.2013 şi Decizia de impunere …/9.07.2013 emise de pârâtă cu privire la suma de 10.799 lei (6584 lei diferenţă impozit pe clădiri + 4215 lei taxă pentru eliberarea anuală a autorizaţiei privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică).
A fost obligată reclamanta să achite 500 lei diferenţă onorariu pentru consultantul fiscal I.M. – A. şi s-a luat act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs pârâta comuna S. prin primar solicitând casarea hotărârii instanței de fond şi în rejudecare, menținerea obligației intimatei reclamante privind plata majorări de întârziere.
Recurenta a precizat că susținerile instanței de fond cu privire la responsabilitatea organelor fiscale privind calculul corect al impozitului şi al taxei datorate de către contribuabili este nefondată, nefiind susținută de nicio dispoziție legală.
Intimata reclamanta S.C. T. A.G.M. S.R.L. G. nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor invocate, conform art. 488 pct. 8 Noul Codul de procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Art. 12 din Codul de procedură fiscală stabileşte că ,,relațiile dintre contribuabili şi organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credinţă, în scopul realizării cerinţelor legii”.
Potrivit art. 291 din Legea nr. 571/2003 ,,autorităţile administraţiei publice locale şi organele speciale ale acestora, după caz, sunt responsabile pentru stabilirea, controlul şi colectarea impozitelor şi taxelor locale, precum şi a amenzilor şi penalizărilor aferente”. Totodată, la pct. 252 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal se precizează că „252. Verificarea modului de completare a declaraţiei fiscale se face după cum urmează;
a) compartimentul de specialitate va verifica modul de completare a declaraţiei depuse de contribuabil;
b) în cazul în care în declaraţia depusă de contribuabil se poate identifica tipul erorii, respectiv eroare de calcul, de completare sau eroare de aplicare a cotelor de impozitare/taxare, stabilirea obligaţiei de plată se va face prin corectarea erorii şi prin înscrierea sumelor corecte, avându-se în vedere următoarele:
1. aplicarea corectă a cotelor stabilite, potrivit Codului fiscal;
2. înscrierea corectă a sumelor reprezentând impozitele/taxele locale datorate, rezultate din înmulţirea cotei legale de impozitare/taxare cu baza impozabilă/taxabilă;
3. înscrierea corectă a sumelor în rubricile prevăzute de formular şi anularea celor înscrise eronat în alte rubrici;
4. corectarea calculelor aritmetice care au avut drept rezultat înscrierea în declaraţie a unor sume eronate;
5. dacă în declaraţia depusă se constată erori a căror cauză nu se poate stabili sau se constată elemente lipsă, importante pentru stabilirea creanţei bugetare, compartimentul de specialitate va solicita, în scris, contribuabilului să se prezinte la sediul autorităţii administraţiei publice locale pentru efectuarea corecturilor necesare.”
În speța de faţă, contribuabilul a acționat cu bună credință depunând declarațiile impuse de către dispozițiile legale, declarații verificate superficial de către reprezentanții recurentei, care nu au fost în măsura să identifice erorile sesizate ulterior de către Curtea de Conturi.
Întrucât majorările de întârziere au şi natura unei sancțiuni, Curtea de Apel apreciază că acestea nu pot fi aplicate în cazul impozitului pe clădiri, atât timp cât, așa cum a învederat şi expertul judiciar, responsabilitatea calculului corect aparține recurentei.
În cazul majorărilor de întârziere aferente taxei pentru eliberarea autorizației privind desfășurarea activității de alimentație publică, Curtea constată că situația este diferită faţă de cele reținute mai sus, având în vedere că intimata reclamantă a desfășurat astfel de activităţi în perioada 2010-2012, şi deși avea obligația achitării anticipată a taxei respective, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor 268 alin. 5 din Codul fiscal fiind astfel incidente dispozițiile art. 124 ind.1 din O.G. nr. 92/2003 privind obligațiile fiscale accesorii pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată principale datorate bugetelor locale.
Pentru aceste motive, în baza art. 496 alin. 1 Cod de procedură civilă şi art. 488 pct. 8 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa în parte sentinţa nr. 993/09.10.2015 a Tribunalului Galaţi şi, în rejudecare va admite în parte acţiunea.
Va menţine Decizia nr …/10.10.2013 şi Decizia de impunere nr …/09.07.2013 emise de pârâtă cu privire la suma de 6584 lei diferenţă impozit pe clădiri, suma de 4215 lei taxă pentru eliberarea anuală a autorizaţiei privind desfăşurarea activităţii de alimentaţie publică şi suma de 2482 lei accesoriile aferente sumei de 4215 lei şi va dispune anularea parţială a Deciziei nr. …/10.10.2013 şi a Deciziei de impunere nr. …/09.07.2013 emise de pârâtă, în sensul anulării celorlalte obligaţii fiscale. Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate şi vor fi înlăturate cele contrare.
