Impozite şi taxe
Majorări şi penalităţi de întârziere aferente impozitului pe clădiri. Culpa organului fiscal în determinarea cuantumului impozitului pe clădiri. Exonerarea de plată obligaţiilor accesorii.
-art.91 alin.1 şi 2, art.124 din Ordonanţa de Guvern nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DECIZIA CIVILĂ NR.2382/07.06.2012)
Prin sentinţa civilă nr. 3147/25.10.2011 Tribunalul Călăraşi a hotărât următoarele:
– a admis acţiunea formulată de reclamanţii G. M., G.A.C şi G.E.A în contradictoriu cu pârâta U.A.T.M. Călăraşi;
– a dispus anularea în parte a procesului verbal încheiat la data de 15.12.2010 de Primăria Mun. Călăraşi-Impozite şi Taxe Locale, numai în ceea ce priveşte suma de 2873 lei reprezentând accesorii (majorări şi penalităţi de întârziere) calculate pentru suma de 2742 lei, debit stabilit pentru perioada anilor 2005-2006,2007,2008 şi 2009;
– a dispus restituirea de către pârâtă, reclamanţilor a sumei de 2873 lei.
– a obligat pârâta la plata către reclamanţi a sumei de 39 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă – Tribunalul Călăraşi a reţinut următoarele:
Prin cererea introdusă la această instanţă la data de 19 05 2011 şi înregistrată sub nr. 2486/116/2011 (nr. în format vechi 2827/c/2011), reclamanţii . M., G.A.C şi G.E.A, toate cu domiciliul în Călăraşi, …., jud. Călăraşi au chemat în judecată pe pârâta U.A.T.M. Călăraşi, reprezentată prin primar, cu sediul în Călăraşi, ….., jud. Călăraşi, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună anularea procesului-verbal încheiat în data de 15.12. 2010 de Primăria Călăraşi – Impozite şi Taxe Locale, prin care au fost obligate la plata sumei de 846,3 lei cu titlu de diferenţă de impozit aferent ultimilor 5 ani şi penalităţi de întârziere de 5.747,75 lei şi să se dispună restituirea sumei achitate de 846,3 lei cu titlu de diferenţă de impozit aferent ultimilor 5 ani şi a sumei de 5747,75 lei reprezentând penalităţi de întârziere.
În motivarea cererii reclamanţii au arătat că prin procesul verbal încheiat la data de 15 12 2010 au fost obligate la plata sumei de 846,3 lei cu titlu de diferenţă impozit aferentă ultimilor 5 ani şi penalităţi de întârziere de 5.747,75 lei, proces verbal împotriva căruia au formulat obiecţiuni motivat de faptul că nu li se poate imputa plata unor penalităţi de întârziere din moment ce acestea se datorează implementării greşite a datelor de către un angajat al Primăriei Mun. Călăraşi.
Au mai arătat că răspunsul formulat de Direcţia Economică Impozite şi Taxe Locale la obiecţiunile pe care le-au formulat, obiecţiuni înregistrate sub nr. 57976-17.01.2011, au fost respinse.
Reclamantele au considerat că răspunsul la obiecţiuni este nelegal şi netemeinic deoarece nu se referă la situaţia pe care au invocat-o, ba mai mult îşi recunosc culpa, susţinând că aceste sume se datorează “….impunerii eronate a suprafeţelor clădirii…”.
Reclamantele au precizat că împotriva acestui răspuns au formulat contestaţie dar până în prezent nu au primit nici un răspuns, pârâta fiind în faţa refuzului nejustificat de a soluţiona această contestaţie.
Au susţinut reclamantele că, la data înregistrării imobilului au prezentat toate documentele, documente care de altfel se regăsesc la dosarul de rol fiscal încă din anul 1998 şi care au fost avute în vedere şi atunci şi acum.
De asemenea, reclamantele au menţionat că de la data dobândirii şi până în prezent nu au adus nici o modificare terenului sau construcţiei aferente, astfel nu au avut de ce să depună o altă declaraţie la compartimentul de specialitate al administraţiei publice locale, conform art.254 alin.6 Cod fiscal, pentru a fi recalculate impozitul.
Au învederat că de-a lungul anilor au solicitat eliberarea de certificate fiscale care le-au fost eliberate, având achitate la zi obligaţiile fiscale iar la data de 15.12.2010, când au solicitat eliberarea unui nou certificate fiscal li s-a adus la cunoştinţă faptul că dintr-o eroare de introducere a datelor le-a fost greşit calculată obligaţia fiscală şi că datorează menţionatele sume.
Reclamantele au apreciat că penalităţile de întârziere sunt o sancţiune ce este aplicată celor care nu îşi execută obligaţiile fiscale la termen, ori în cazul de faţă recalcularea s-a făcut în anul 2010 şi astfel obligaţia de plată a luat naştere în anul 2010 şi nu poate fi calculate retroactive, deoarece nu le-a fost comunicată această obligaţie.
Totodată au considerat că nu sunt în culpă atâta timp cât datele au fost implementate de către un angajat al primăriei în baza unor înscrisuri şi nu se poate atrage răspunderea reclamantelor pentru neglijenţa (eroarea)altor persoane.
În drept, reclamantele şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 571/2003, OUG nr. 58/1999 şi OG nr. 92/2003.
Reclamantele au depus înscrisuri, în copie.
Pârâta a depus întâmpinare la data de 03.06.2011 prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, considerând că susţinerile reclamantelor sunt neîntemeiate deoarece conform prevederilor art.91 din OG nr.92/2003 dreptul organului fiscal de astabili obligaţii se prescrie în termen de 5 ani.
A mai arătat pârâta că, având în vedere menţionatele dispoziţii legale s-a recalculat impozitul pe clădire începând cu data de 01.01.2005 iar în urma recalculării au rezultat diferenţe la plata impozitului pe clădire respectiv suma de 3651 lei debit şi 2961 lei majorări de întârziere.
Pârâta a apreciat că penalităţile de întârziere calculate sunt legale potrivit art.124 din OG nr.92/2003.
În drept, pârâta şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art.115-118 C.pr.civ.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 C.pr.civ.
La solicitarea instanţei pârâta a depus dosarul fiscal pentru imobilul din Călăraşi, b-dul Republicii nr.50 judeţul Călăraşi privind pe reclamanta G.M..
Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a reţinut următoarele: prin procesul verbal din data de 15.12.2010 (înscris aflat la fila nr.44 din dosar) pârâta U.A.T.M. Călăraşi – Impozite şi Taxe Locale a stabilit că impozitului pe clădiri datorate de reclamanta G.M. pentru perioada 01.01.2010-31.12.2010 este în sumă de 847,00 lei iar impozitul cumulat este în sumă de 5747,75 lei, precizându-se că data modificării este 31.12.2004 iar data impuneri este 01.01.1998.
Cu chitanţa nr.640358(67) din 16.12.2010, reclamantele au achitat pârâtei impozitul pe clădiri în sumă totală de 5789 lei din care creanţe curente 647,24 lei, creanţe restante 2416 lei şi accesorii în sumă de 2725,76 lei iar cu chitanţa nr.640359(68) din 16.12.2010, s-a achitat suma de 143 lei cu aceleaşi titlu de impozit pe clădiri.
Din cele precizate de pârâtă prin întâmpinare a rezultat faptul că aceasta a preluat activitatea de gestionare a impozitelor şi taxelor locale de la Administraţia Financiară în anul 1999 când matricola reclamanţilor era total suprafaţă teren 125 mp din care suprafaţă construită 100 mp şi suprafaţă neconstruită 25 mp însă din declaraţia depusă de Administraţia Financiară la data de 08.07.1998 şi din procesul verbal de înştiinţare de plată din 13.07.1998, rezultau alte suprafeţe la clădire (100 mp pivniţa şi 300 mp corp principal).
După cum a susţinut pârâta atât prin întâmpinare cât şi răspunsul comunicat reclamantei G.M,, a rezultat că pentru perioada 2005-2009, a fost calculat un debit pentru impozitul pe clădiri datorat de reclamante în sumă de 2742 lei şi majorări şi penalităţi de întârziere aferent acestui debit în sumă de 2873 lei.
În ce priveşte debitul calculat de pârâtă pentru impozitul pe clădiri datorat de reclamante, instanţa văzând dispoziţiile art.9 alin 1 şi 2 şi art.131 alin.1 din OG nr.92/2003, a constatat că în mod corect pârâta a stabilit cuantumul acestui impozit.
Referitor la calculul majorărilor şi penalităţilor de întârziere aferente debitului în sumă de 2742 lei –impozit pe clădiri, tribunalul a apreciat că nu poate fi reţinută angajarea răspunderii reclamantelor întrucât natura răspunderii prevăzută de Codul de procedură fiscală, este neîndoielnic că aceasta este o formă de răspundere juridică. Or, potrivit principiilor răspunderii juridice,în lipsa unei derogări legale exprese aceasta nu poate fi angajată decât dacă încălcarea obligaţiei de către debitor a avut un caracter culpabil.
Cum în speţă, culpa pentru necalculare(nedeterminarea) cuantumului impozitului pe clădiri aparţine în exclusivitate pârâtei care în perioada anilor 2005-2009 nu a observat că acest impozit nu a fost stabilit corect, instanţa a apreciat că acţiunea reclamantelor este întemeiată, admiţând-o, ca atare şi pe cale de consecinţă dispunând anularea în parte a procesului verbal încheiat la data de 15.12.2010 de Primăria Municipiului Călăraşi-Impozite şi Taxe Locale, numai în ceea ce priveşte suma de 2873 lei reprezentând accesorii (majorări şi penalităţi de întârziere) calculate pentru suma de 2742 lei, debit stabilit pentru perioada anilor 2005-2006,2007, 2008 şi 2009 şi restituirea de către pârâtă, reclamanţilor a sumei de 2873 lei.
Având în vedere că pârâta a căzut în pretenţii şi în raport de dispoziţiile art.274 C.pr.civ. a obligat-o pe aceasta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 39 lei.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a formulat recurs autoritatea publică pârâtă care, deşi nu a arătat în mod expres care sunt motivele de recurs pentru care a înţeles să critice hotărârea atacată, a formulat critici ce se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 C.pr.civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei atacate în sensul respingerii în totalitate a acţiunii formulate de intimatele – reclamante.
În argumentarea recursului autoritatea publică pârâtă a susţinut în esenţă că, prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 91 alineatele 1 şi 2 din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, care prevăd dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale în termen de 5 ani, termen care începe să curgă de la data de 01 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală, iar potrivit art. 124 alineat 1 din aceeaşi ordonanţă, pentru neachitarea la termenul scadent a obligaţiilor de plată se percep majorări.
Or, în cauză a susţinut recurenta, organul fiscal a stabilit în mod corect obligaţiile fiscale datorate de intimată, chiar dacă, la o dată ulterioară încunoştinţării de către aceasta a suprafeţelor imobilelor pentru care datora impozitul.
Intimatele – reclamante nu au formulat întâmpinare în cauză.
Recursul este nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile formulate şi prevederile legale incidente, Curtea constată că prima instanţă a făcut o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor legale, aşa încât, pentru următoarele considerente recursul va fi respins, ca atare.
În cauză este necontestat faptul că, prin procesul – verbal din 15.12.2010 recurenta a stabilit în sarcina intimatelor că impozitul pe clădiri datorat pentru perioada 01.01.2010 – 31.12.2010 este în sumă de 847,00 lei, iar impozitul cumulat este în sumă de 5747,75 lei, precizându-se că data modificării este 31.12.2004, iar data impunerii este 01.01.1998.
De asemenea, necontestat este şi faptul că, iniţial, intimatele au plătit impozit pentru imobil în suprafaţă teren 125 mp., din care suprafaţă construită 100 mp. şi suprafaţă neconstruită 25 mp., însă din declaraţia depusă chiar de acestea, la Administraţia Financiară în data de 08.07.1998 şi procesul verbal de înştiinţare din 13.07.1998 rezultau suprafeţe mai mari, respectiv la clădire de 100 mp. pivniţă şi 300 mp. corp principal.
Prin urmare, Curtea observă că, în mod judicios prima instanţă a constatat că nu poate fi reţinută răspunderea intimatelor în neachitarea impozitului la timp pentru suprafaţa reală, din moment ce acestea au înştiinţat organele fiscale, aşa cum rezultă din actele cauzei, respectiv Declaraţia şi Procesul verbal din 08.07.1998 şi respectiv 13.07.1998, după cum însăşi recurenta recunoaşte.
În consecinţă, în mod corect tribunalul a admis acţiunea şi a anulat în parte procesul verbal prin care au fost stabilite şi calculate majorările şi penalităţile de întârziere aferente debitului în sumă de 2742 lei reprezentând impozit pe clădiri; culpa în nedeterminarea cuantumului acestuia aparţinând în exclusivitate autorităţii publice recurente.
Astfel fiind, pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alineat 1 C.pr.civ. Curtea va respinge recursul formulat şi va menţine, ca legală şi temeinică, hotărârea atacată.
