Procedura insolvenţei. Plan de distribuţie. Cheltuieli de conservare şi administrare a imobilelor. Situaţia impozitelor pe imobile.
Art.121 şi art.123 din Legea nr.85/2006
Dispoziţiile art.121 din Legea nr.85/2006 se aplică în cazul obţinerii fondurilor din vânzarea bunurilor grevate şi are înscrisă la poziţia 1 acoperirea cheltuielilor de conservare şi administrare, categorie ce se regăseşte şi la art.123, care priveşte însă celelalte bunuri.
În cauză, imobilele vândute erau grevate şi se aflau pe raza unei alte localităţi decât municipiul Turda, astfel încât şi în măsura în care s-ar aprecia că taxele şi impozitele locale aferente bunurilor intră în categoria cheltuielilor de conservare şi administrare a acestora, se au în vedere astfel de cheltuieli pentru terenurile vândute, adică, sumele datorate Primăriei Budeşti cu titlu de taxă şi impozit
Creditoarea-recurentă se poate situa la poziţia 1 în art.123, pentru bunurile negrevate (sau pentru sumele rămase în urma distribuirii tuturor creanţelor de la art.121), sau, la aceeaşi poziţie, în art.121, în măsura în care s-ar fi înstrăinat bunuri grevate, aflate pe raza municipiului Turda
.
(Decizie nr. 181/R-COM/25.01.2012)
Prin cererea formulată de 23 mai 2011, creditorul Municipiul Turda a contestat planul de distribuire a creanţelor din dosarul de insolvenţă privind pe debitoarea S.C. PD S.R.L.
În motivare s-a arătat că, în condiţiile art.64 alin.6 din Legea nr.85/2006, creanţele născute după deschiderea procedurii sunt plătite în temeiul documentelor din care rezultă, fără a se înscrie la masa credală, în ordinea la care se referă art.123 din Legea nr.85/2006, cu observarea dacă acestea sunt cheltuieli aferente procedurii.
În aceste condiţii, creanţa de 52.411,51 lei, născută ulterior intrării debitoarei în procedura falimentului (19.10.2007), trebuia plătită cu ocazia distribuţiei realizate.
Prin sentinţa nr.1890/2011 Tribunalul Vâlcea a respins contestaţia, reţinând că în cauză sunt incidente disp.art.121 din Legea nr.85/2006, dispoziţii respectate cu ocazia distribuţiei, conform planului 4, prin aceea că suma obţinută din vânzarea imobilelor aflate pe raza comunei Budeşti au fost împărţite prin acoperirea cheltuielilor de procedură, iar diferenţa a fost virată în favoarea creditorului garantat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatoarea, criticând-o pentru motive încadrabile în dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în dezvoltarea cărora a susţinut că, în mod greşit instanţa a reţinut că-i sunt aplicabile dispoziţiile art.121 şi nu cele ale art.123 pct.1 din Legea nr.85/2006, în temeiul cărora se plătesc, cu prioritate, cheltuielile aferente procedurii, categorie în care se înscrie şi creanţa recurentei.
Această creanţă este reprezentată de taxe şi impozite datorate după deschiderea procedurii, categorie ce este înscrisă la pct.1 din art.123 al Legii nr.85/2006.
Examinând critica formulată se constată că ea este nefondată pentru cele ce se vor arăta mai jos.
În cadrul procedurii de insolvenţă a debitoarei s-au vândut, cu suma de 182.770 lei, la 4 mai 2011, mai multe imobile aparţinând acesteia (f.46-50), imobile situate pe raza comunei Budeşti, judeţul Vâlcea.
Suma astfel obţinută a fost distribuită conform planului nr.4/12.05.2011 (f.31), în condiţiile art.121 din Legea nr.85/2006, în sensul că, pentru creanţa de la pct.1 s-a alocat suma de 99.497,87 lei, pentru cea de la pct.4 s-a alocat suma de 1.000 lei (sumă regularizată din distribuţia anterioară), iar în favoarea creditorului garantat s-a plătit suma de 75.078,63 lei.
Un prim aspect care se impune a fi reţinut şi care, de altfel, este esenţial în cauză este acela că bunurile din a căror vânzare s-a obţinut valoarea distribuită sunt bunuri ce fuseseră afectate unor garanţii şi ele se află situate pe raza comunei Budeşti, judeţul Vâlcea.
Distribuirea sumelor obţinute cu ocazia lichidării patrimoniului unei debitoare-falite se face potrivit ordinii la care se referă art.121 şi 123 din Legea nr.85/2006, diferenţa dintre cele două fiind însă esenţială şi determinată de existenţa sau nu a unor garanţi asupra bunurilor supuse vânzării.
Dacă art.121 reglementează distribuţia fondurilor obţinute din vânzarea bunurilor grevate, art.123 priveşte distribuţia fondurilor obţinute din înstrăinarea celorlalte active din patrimoniul falitei.
Acest aspect rezultă în mod expres din textele enunţate, inclusiv din menţiunile de la pct.1 pentru fiecare din cele două planuri de distribuţie. Astfel, potrivit art.121 „(1) Fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale mobiliare ori drepturi de retenţie de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine: 1) taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 şi 24;”, iar potrivit art.123 „Creanţele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine: 1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, 24 şi ale art. 98 alin. (3), sub rezerva celor prevăzute la art. 102 alin. (4).”
În concluzie, dispoziţiile art.121 din Legea nr.85/2006 se aplică în cazul obţinerii fondurilor din vânzarea bunurilor grevate şi are înscrisă la poziţia 1 acoperirea cheltuielilor de conservare şi administrare, categorie ce se regăseşte şi la art.123, care priveşte însă celelalte bunuri.
În cauză, imobilele vândute erau grevate şi se aflau pe raza unei alte localităţi decât municipiul Turda, astfel încât şi în măsura în care s-ar aprecia că taxele şi impozitele locale aferente bunurilor intră în categoria cheltuielilor de conservare şi administrare a acestora, se au în vedere astfel de cheltuieli pentru terenurile vândute, adică, sumele datorate Primăriei Budeşti cu titlu de taxă şi impozite.
Creditoarea-recurentă se poate situa la poziţia 1 în art.123, pentru bunurile negrevate (sau pentru sumele rămase în urma distribuirii tuturor creanţelor de la art.121), sau, la aceeaşi poziţie, în art.121, în măsura în care s-ar fi înstrăinat bunuri grevate, aflate pe raza municipiului Turda.
Pentru toate aceste considerente s-a apreciază că este nefondat recursul contestatoarei şi, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, a fost respins.
