SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.
RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. ANULARE DECIZIE DE IMPUNERE FISCALĂ. CONTESTAŢIE ADMINISTRATIV FISCALĂ RESPINSĂ CA NEMOTIVATĂ.
-art.206 alin.1 Cod procedură fiscală; -art.11.1 lit.b din Ordinul M.F.P. nr.2137/2011.
Împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile suplimentare de plată nr. F-SM 1196/14.11.2011 şi a Raportului de inspecţie fiscală încheiat în 14.11.2011 de organele de control ale pârâtei, reclamanta SC B. T. SRL a formulat contestaţie, înregistrată la pârâtă la data de 29.12.2011 (fila 9). Ulterior, intimata a formulat şi motivele de fapt şi de drept ale contestaţiei, acestea fiind expediate prin poşta, conform facturii nr. 11/25.01.2012 (fila 12 din dosarul de fond) primite de recurentă în data de 30.01.2012, conform confirmării de primire de la dosar (f.11 din dosarul de fond).
Împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile suplimentare de plată nr. F-SM 1196/14.11.2011 şi a Raportului de inspecţie fiscală încheiat în 14.11.2011 de organele de control ale pârâtei, reclamanta SC B. T. SRL a formulat contestaţie, înregistrată la pârâtă la data de 29.12.2011 (fila 9). Ulterior, intimata a formulat şi motivele de fapt şi de drept ale contestaţiei, acestea fiind expediate prin poşta, conform facturii nr. 11/25.01.2012 (fila 12 din dosarul de fond) primite de recurentă în data de 30.01.2012, conform confirmării de primire de la dosar (f.11 din dosarul de fond).
Prin decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 158440/12.03.2012, recurenta a respins contestaţia formulată de intimată reţinând că reclamanta nu a prezentat motivele de fapt şi de drept ale contestaţiei.
Prin decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 158440/12.03.2012, recurenta a respins contestaţia formulată de intimată reţinând că reclamanta nu a prezentat motivele de fapt şi de drept ale contestaţiei.
Curtea constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
Curtea constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
Astfel, potrivit art. 206 alin. 1 lit. c Cod procedură fiscală contestaţia se formulează în scris şi va cuprinde motivele de fapt şi de drept.
Astfel, potrivit art. 206 alin. 1 lit. c Cod procedură fiscală contestaţia se formulează în scris şi va cuprinde motivele de fapt şi de drept.
Conform art. 11.1 lit. b din Ordinul 2137/2011, în vigoare la data emiterii deciziei atacate, contestaţia poate fi respinsă ca nemotivată în situaţia în care contestatorul nu prezintă argumente de fapt şi de drept în susţinerea contestaţiei sau argumentele aduse nu sunt incidente cauzei supuse soluţionării.
Conform art. 11.1 lit. b din Ordinul 2137/2011, în vigoare la data emiterii deciziei atacate, contestaţia poate fi respinsă ca nemotivată în situaţia în care contestatorul nu prezintă argumente de fapt şi de drept în susţinerea contestaţiei sau argumentele aduse nu sunt incidente cauzei supuse soluţionării.
Din interpretarea acestor dispoziţii normative rezultă că o contestaţie administrativ fiscală putea fi respinsă ca nemotivată în cazul în care nu cuprindea motivele de fapt şi de drept sau când acestea nu aveau legătură cu cauza.
Din interpretarea acestor dispoziţii normative rezultă că o contestaţie administrativ fiscală putea fi respinsă ca nemotivată în cazul în care nu cuprindea motivele de fapt şi de drept sau când acestea nu aveau legătură cu cauza.
În speţă, instanţa de control judiciar a constatat că în mod corect a reţinut prima instanţă că nu este incident niciunul dintre aceste cazuri având în vedere că intimata reclamantă a făcut dovada prin înscrisurile depuse la dosar că la data soluţionării contestaţiei sale motivele de fapt şi de drept ale contestaţiei, depuse la dosarul cauzei, îi fuseseră trimise recurentei pârâte prin poştă cu confirmare de primire.
În speţă, instanţa de control judiciar a constatat că în mod corect a reţinut prima instanţă că nu este incident niciunul dintre aceste cazuri având în vedere că intimata reclamantă a făcut dovada prin înscrisurile depuse la dosar că la data soluţionării contestaţiei sale motivele de fapt şi de drept ale contestaţiei, depuse la dosarul cauzei, îi fuseseră trimise recurentei pârâte prin poştă cu confirmare de primire.
Prin urmare, raportat la această situaţie de fapt este fără relevanţă în speţă faptul că recurenta nu a reuşit să identifice în evidenţele sale înscrisul cuprinzând motivarea contestaţiei intimatei reclamante.
Prin urmare, raportat la această situaţie de fapt este fără relevanţă în speţă faptul că recurenta nu a reuşit să identifice în evidenţele sale înscrisul cuprinzând motivarea contestaţiei intimatei reclamante.
Pe de altă parte, instanţa de recurs a constatat că recurenta nu a procedat la respingerea ca nemotivată a contestaţiei ca urmare a nedepunerii în termen a motivelor acesteia de către intimată ci ca urmare a faptului că aceste motive nu există. Or, intimata a făcut dovada că la data soluţionării contestaţiei motivele acesteia îi fuseseră trimise recurentei prin poştă cu confirmare de primire.
Pe de altă parte, instanţa de recurs a constatat că recurenta nu a procedat la respingerea ca nemotivată a contestaţiei ca urmare a nedepunerii în termen a motivelor acesteia de către intimată ci ca urmare a faptului că aceste motive nu există. Or, intimata a făcut dovada că la data soluţionării contestaţiei motivele acesteia îi fuseseră trimise recurentei prin poştă cu confirmare de primire.
Decizia nr.4450/CA/25.11.2013 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr.2031/CA/30.04.2013 Tribunalul Satu Mare a admis acţiunea în contencios administrativ fiscal înaintată de reclamanta SC B. T. SRL, împotriva pârâtei D. G. F. P. S. M. în sensul că:
A anulat Decizia nr. 158440/12.03.2012 emisă de pârâtă privind modul de soluţionare a contestaţiei nr. 158440/29.12.2011 formulată de reclamantă.
A constatat ca motivele de fapt şi de drept ale contestatiei au fost formulate în termen legal şi obligă pârâta să soluţioneze contestaţia reclamantei.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele :
Impotriva Deciziei de impunere privind obligatiile suplimentare de plata nr. F-SM 1196/14.11.2011 şi a Raportului de inspectie fiscala incheiat în 14.11.2011 de organele de control ale paratei, reclamanta SC B. T. SRL a formulat contestatie, inregistrata la parata la data de 29.12.2011 (fila 9). Ulterior, reclamanta a formulat şi motivele de fapt şi de drept ale contestatiei, inregistrate la reclamanta sub nr. 11/24.01.2012. Motivele contestatiei au fost expediate prin posta, conform facturii nr. 11/25.01.2012 (fila 12) şi au ajuns la DGFP S. M. în data de 30.01.2012, conform confirmarii de primire de la fila 11 din dosar.
Prin decizia de solutionare a contestatiei nr. 158440/12.03.2012, parata DGFP S. M. a respins contestatia formulata de reclamanta, retinand ca reclamanta nu a prezentat motivele de fapt şi de drept ale contestatiei.
Fata de cele de mai sus, avand în vedere ca reclamanta a facut dovada ca motivele contestatiei au fost expediate prin posta, conform facturii nr. 11/25.01.2012 (fila 12) şi au ajuns la DGFP S. M. în data de 30.01.2012, conform confirmării de primire de la fila 11 din dosar (verso), instanta a admis contestaţia şi a anulat decizia de soluţionare a contestatiei, urmand ca parata sa soluţioneze contestaţia reclamantei.
Instanta nu a reţinut susţinerile paratei din întâmpinare, referitoare la sesizarea organelor de urmarire penala, aceste sustineri fiind straine de cauza dedusa judecaţii, avand în vedere ca prin decizia atacata s-a respins soluţionarea cauzei pentru nemotivare şi nu pentru sesizarea organelor de urmărire penala. În urma trimiterii contestaţiei spre soluţionare, organul de soluţionare va putea aprecia asupra soluţiei ce se impune, inclusiv asupra suspendării.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta pârâtă D. G. R. F. P. C. – prin A. J. F. P. S. M. solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată.
Arată că reclamanta SC B. T. SRL, a solicitat anularea deciziei nr.158440/12.03.2012 emisa de D.G.F.P. S. M. – Biroul de soluţionare a contestaţiilor, decizie prin care s-a decis respingerea contestaţiei ca nemotivata în fapt şi în drept de către contestatoare.
In cuprinsul considerentelor din sentinţa recurata s-a reţinut ca motivele contestaţiei ar fi fost expediate prin posta, conform facturii nr. 11/25.01.2012 (fila 12) şi ar fi ajuns la DGFP S. M. în data de 30.01.2012. Ori, în evidentele şi registratura recurentei nu figurează ca fiind înaintate/depuse motivele contestaţiei de către contribuabila S.C. B. T. S.R.L, singurul document înaintat de către acesta referitor la contestaţie de la momentul promovării, fiind contestaţia însăşi.
În drept a invocat dispoziţiile art. 304 Cod procedură civilă, Legea 554/2004, cât şi dispoziţiile legale invocate în recurs.
Intimata reclamantă SC B. T. SRL prin întâmpinare a invocat exceptia tardivităţii declarării recursului iar pe fond respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinica şi legala.
Consideră ca susţinerile şi motivaţiile arătate prin recurs, sunt nepertinente şi nefondate, nefiind de natura a conduce la schimbarea soluţiei primei instanţe. Nu este arătat nici un motiv de nelegalitate a sentinţei, ci doar se relatează stări de fapt colaterale .
Singurul motiv de recurs susţinut este ca în evidentele recurentei nu a fost înregistrate motivele contestaţiei. Or, câtă vreme au dovedit ca au expediat prin posta, cu confirmare de primire aceste motive ale contestaţiei, nu este culpa intimatei ca recurenta nu si-a ţinut corect corespondenta. Recurenta trebuia sa citeze societatea la sediul sau daca avea nelămuriri.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi sub toate aspectele, în baza prev.art.3041 Cod procedură civilă de la 1865, aplicabil în speţă în temeiul art. 3 din Legea 76/2012, instanţa a constatat următoarele:
Pe cale de consecinţă, instanţa a respins ca nefondat recursul.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă având în vedere că recursul a fost respins, instanţa a obligat-o pe recurentă la plata către intimată a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată dovedite cu chitanţă (f. 19).
