Prin cererea adresată Judecătoriei Bacău şi înregistrată sub nr. /180/2009, petentul C F în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Bacău a formulat plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei seria CC nr. .
Plângerea a fost formulată în termen legal.
În motivarea plângerii petentul a aratat în esenţă că procesul verbal este lovit de nulitate întrucât s-a aplicat o singură amendă pentru două fapte reţinute.
Pe fondul cauzei a aratat că nu se face vinovat de faptele reţinute în sarcina sa.
În susţinerea plângerii petentul a solicitat iar instanţa a admis şi a administrat proba cu înscrisuri.
Legal citat, petentul nu s-a prezentat în faţa instanţei.
Organul constatator, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii şi nu s-a prezentat în instanţă.
Prin SC nr. 6182/16.06.2009 pronunţată de Judecătoria Bacău a fost respinsă plângerea ca nefondată.
S-a reţimut că prin procesul verbal de constatare a contravenţiei seria CC nr. i s-a aplicat petentului o amendă contravenţională în cuantum de 240+360=600 lei pentru săvârşirea faptelor prevăzute de art. 120 li. t i) din HG 1391/2006 şi art. 147 pct. 1 din HG 1391/2006 şi sancţionate de art. 100 al.3 lit. e) din OUG 195/2002 republicată şi art. 101 alin. 1 pct. 28 din OUG 195/2002 republicată.
S-a reţinut în sarcina petentului faptul că la data de 11.03.2009 a condus autoturismul Toyota cu numărul de înmatriculare B 91 pe DN 2 – E 85 la Km 278 în localitatea Nicolae Bălcescu jud. Bacău, efectuând manevra de depăşire neregulamentară a autovehiculului Renault , trecând peste marcajul linie continuă. De asemenea nu avea asupra sa permisul de conducere.
În ceea ce priveşte motivele de nulitate ale procesului verbal invocate de către petent, instanţa a apreciat că acestea sunt nefondate, sancţiunea amenzii fiind aplicată în mod distinct pentru fiecare faptă, fiind apoi însumate cele două amenzi.
Pe fondul cauzei, având în vedere că în procedura contravenţională poziţia petentului este asimilată cu cea a reclamantului potrivit art. 1169 Cod Civil cel ce face o propunere înaintea instanţei trebuie să o dovedească.
Astfel, a reţinut instanţa de fond că petentului îi revine obligaţia de a face dovada contrară celor reţinute în sarcina sa, acest lucru se impunându-se cu necesitate deoarece menţiunile agentului constatator fac dovada deplină pana la proba contrară.
Având în vedere că petentul nu a făcut nici o dovadă a susţinerilor sale, plângerea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul criticând-o pentru netemeinicie.
S-a susţinut că instanţa de fond a apreciat în mod greşit atât asupra legalităţii procesului verbal contestat cât şi asupra temeiniciei acestuia, în condiţiile în care petentul beneficia de prezumţia de nevinovăţie.
Analizând motivele de recurs instanţa apreciază că acestea sunt fondate în parte.
Astfel, instanţa de fond a analizat corect legalitatea procesului verbal, respectiv problema cumulului dintre cele două sancţiuni aplicate petentului.
În ce priveşte temeinicia actului sancţionator instanţa însă s-a mărginit a constata că petentul nu a administrat nici o probă şi astfel nu a reuşit să facă proba contrară celor menţionate în cuprinsul procesului verbal.
Instanţa observă însă că la judecarea cauzei în primă instanţă nu au fost respectate dispoziţiile art. 33 din OG nr. 2/2001 cu privire la citarea martorului indicat în cuprinsul procesului verbal.
În aceste condiţii, în baza art. 312 alin 3 din Codul de procedură civilă, va fi admis recursul iar cauza va fi trmisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe care va face aplicarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate(art. 33 din OG nr. 2/2001).
