Drept administrativ. Proces-verbal de contravenţie. Constatarea contravenţiei.
Procesul-verbal de constatare beneficiază de prezumţia de veridicitate care poate fi confirmată de dovezi privind înregistrarea vitezei de circulaţie pe drumurile publice cu respectarea normelor legale.
Decizia civilă nr. 320 CAF/2010
Prin sentinţa civilă nr. 8139/15.12.2008 Judecătoria Giurgiu a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul D.C. împotriva procesului verbal de contravenţie seria CC nr. 1108934/2008 întocmit de intimatul I.P.J.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 16.10.2008, ora 13,10, în timp ce conducea autoturismul Volvo cu numărul de înmatriculare B – X – Xxx, petentul a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 161 km/h în afara localităţii, pe DN 5 km 46+900, reţinându-se de asemenea că petentul nu a avut asupra sa permisul de conducere, drept urmare fiind întocmit procesul-verbal anterior menţionat, prin care s-a dispus sancţionarea acestuia cu amendă în cuantum de 486 lei şi reţinerea permisului de conducere în vederea suspendării, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 şi sancţionată de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, aplicându-i-se de asemenea o amendă de 324 lei pentru neprezentarea permisului de conducere.
În ce priveşte legalitatea, instanţa de fond a constatat că procesul verbal este întocmit în conformitate cu dispoziţiile legale, cuprinzând toate menţiunile obligatorii pentru valabilitatea sa.
În ce priveşte temeinicia, instanţa de fond a constatat că cele reţinute prin procesul verbal, pe lângă prezumţia de legalitate şi temeinicie aferentă oricărui act administrativ, sunt confirmate de fotografia radar depusă de intimată, fotografie efectuată de un operator calificat, printr-un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, potrivit Normei de metrologie legală NML 021-05 „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre(„ aprobată prin Ordinul nr. 301/2005 al Biroului Român de Metrologie Legală.
A mai reţinut judecătorul fondului că în fotografia radar, este surprins autoturismul condus de petent, la viteza de 161 km/h, fiind întrunite elementele constitutive ale contravenţiei pentru care a fost sancţionat.
S-a reţinut de asemenea că petentul nu a prezentat nici o dovadă din care să rezulte o altă situaţie de fapt decât cea reţinută prin procesul verbal.
Împotriva sentinţei civile nr. 8139/15.12.2008 pronunţată de Judecătoria Giurgiu a formulat recurs în termen legal petentul D.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, arată recurentul intimat că un prim motiv de recurs îl constituie faptul că intimatul nu a făcut dovada faptului că cinemometrul cu care a fost înregistrată viteza cu care circula autoturismul, era verificat şi autorizat metrologic pentru înregistrarea vitezei de deplasare în mers.
Învederează acesta că art. 4.4 din Norma de Metrologie Legala 021-05 reglementează foarte clar regimul cinemometrelor în sensul că „măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislaţiei rutiere dacă nu sunt respectate cerinţele 4.1. – 4.3 din prezenta normă, precum şi în următoarele cazuri: dacă cinemometrul este destinat numai utilizării în regim staţionar, iar măsurările au fost efectuate cu cinemometrul în mişcare”.
Mai arată recurentul petent că din cuprinsul Buletinului de verificare metrologică nr. 0162697/21.08.2008, nu rezultă că acesta ar fi fost atestat pentru „regim de deplasare”, astfel cum a fost folosit de către agentul constatator la data încheierii procesului verbal de contravenţie, la rubrica „măsoară în regim de staţionare şi de deplasare” neexistând şi o altă menţiune de avizare sau de omologare a acestei funcţii pentru aparatul respectiv.
Tot cu privire la aparatul cinemometric folosit, recurentul arată că potrivit planşei foto ataşata la dosar, indicatorul „T” din partea stânga-jos a imaginii este activat, deci cinemometrul este încă în faza premergătoare măsurării vitezei, adică în funcţia de testare, situaţie în care acesta nu poate măsura corect viteza.
Recurentul petent arată că un al doilea motiv de recurs îl constituie faptul că intimata nu a făcut dovada ca autoturismul SOLENZA nr. GR-X-XXX pe care este instalat dispozitivul cinemometric atestat prin buletinul de verificare metrologică nr.0162697/21.08.2008, este cel de pe care s-a înregistrat planşa foto aflată la dosar.
Mai arată acesta că un al treilea motiv de recurs este faptul că procesul verbal de contravenţie seria CC nr. 1108934 din data de 16.10.2008 a fost încheiat de un agent constatator, altul decât cel care a măsurat viteza de deplasare al autovehiculului .
Astfel, O.G. nr. 2/2001 prevede în art. 21 (1) că „în cazul în care prin actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică şi sancţiunea”, iar prin Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice în art. 180 se stabileşte că „în căzui în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1 A, care va cuprinde în mod obligatoriu: data, ora şi locul unde este încheiat; gradul profesional, numele şi prenumele agentului constatator, unitatea din care acesta face parte; numele, prenumele, codul numeric personal, domiciliul sau reşedinţa contravenientului, numărul şi seria actului de identitate ori, în cazul cetăţenilor străini, al persoanelor fără cetăţenie sau al cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate, seria şi numărul paşaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberării acestuia şi statul emitent; descrierea faptei contravenţionale, cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; numărul punctelor-amendă aplicate şi valoarea acestora, posibilitatea achitării de către persoana fizică, în termen de cel mult două zile lucrătoare, a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, sancţiunea contravenţională complementară aplicată şi sau măsura tehnico-administrativă dispusă; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie din care au rezultat numai pagube materiale; termenul de exercitare a căii de atac, semnătura agentului constatator şi unitatea de poliţie la care se depune plângerea”.
Recurentul petent apreciază că cel care a constatat săvârşirea contravenţiei este lucrătorul de poliţie B.D., cel care se afla în autoturismul pe care era montat aparatul de măsurare, iar procesul verbal de contravenţie a fost întocmit şi semnat de un alt lucrător de poliţie, numitul G.N. al cărui nume se află menţionat în cuprinsul procesului verbal.
Având în vedere considerentele mai sus arătate, recurentul solicită anularea parţială a procesului-verbal de contravenţie .
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 399 şi următoarele din C. proc. civ, prevederile Norma de Metrologie Legala 021-05, OG nr. 2/2001 şi Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.
La termenul de judecată din data de 11.11.2009, instanţa constatând lipsa părţilor, a dispus suspendarea judecăţii cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 cod proc. civ.
La data de 11.12.2009 intimatul I.P.J. a solicitat repunerea cauzei pe rol, prin cererea depusă la dosar, solicitând de asemenea respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţate de instanţa de fond.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispoziţiile art. 242 alin. 2 cod proc. civ.
La solicitarea instanţei, intimatul a depus la dosar atestatul agentului G.N.
Analizând actele şi lucrările în raport cu sentinţa pronunţată şi recursul formulat, tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exerciţiul funcţiunii, procesului-verbal de contravenţie trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg se reţine în mod constant că prezumţiile nu sunt în principiu contrare Convenţiei.
Astfel, în Hotărârea pronunţată în cauza Salabiaku contra Franţei, Curtea a reţinut ca prezumţiile sunt permise de Convenţie dar nu trebuie sa depăşească limitele rezonabile ţinând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumţia de nevinovăţie nu are caracter absolut, după cum nici prezumţia de veridicitate a faptelor constatate de agent şi consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumţia de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situaţia ca persoana învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deşi din probele administrate de „acuzare” instanţa nu poate fi convinsă de vinovăţia „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Potrivit prevederilor art. 109 alin. 2 din OG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, iar potrivit prevederilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constată de către poliţiştii rutieri, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.
Astfel, în fata instanţei organul constatator a înţeles să probeze săvârşirea faptei de către petent, depunând la dosar planşa foto din care rezultă că petentul a circulat cu viteza de 161 km/h, precum şi atestatul poliţistului operator radar şi buletinul de verificare metrologică a cinemometrului care a efectuat înregistrarea, aceste dovezi fiind suficiente pentru stabilirea de către instanţă a conformităţii măsurătorii şi înregistrării ce constituie probă pentru aplicarea prevederilor legislaţiei rutiere în vigoare cu Norma de metrologie legală NML 021-05, în sensul că au fost efectuate de operator calificat, potrivit pct. 4.3, cinemometrul era verificat metrologic şi însoţit de buletin de verificare metrologică în termen de valabilitate, în cuprinsul căreia se precizează, contrar susţinerilor recurentului că acesta măsoară atât “în regim staţionar, cât şi în regim de deplasare”.
În aceste condiţii, orice susţineri referitoare la utilizarea incorectă a cinemometrului, de natură să altereze rezultatul măsurării vitezei de deplasare sunt contrazise de probele intimatului care confirmă competenţa poliţistului rutier în activitatea cu acest echipament tehnic şi valabilitatea verificării metrologice a aparatului, agentul constatator nefiind ţinut să administreze alte probe pentru a demonstra legalitatea activităţii de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor.
Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Potrivit art. 49 alin. 4 lit. b şi c din OUG 195/2002 limita maximă de viteză în afara localităţii, pe drumurile expres sau pe cele naţionale europene (E) este de 100 km/h, iar pe celelalte categorii 90 km/h, ceea ce înseamnă că deplasarea cu o viteză de 161 km/h pe oricare dintre aceste două categorii de drumuri, constituie contravenţia sancţionată de art. 102 alin. 3 lit. e din ordonanţă.
Aşa cum s-a arătat, stabilirea vitezei de deplasare a petentului s-a realizat în condiţiile legii, respectiv cu un mijloc certificat şi verificat metrologic (cinemometru), astfel că forţa probantă a procesului-verbal de contravenţie nu rezultă doar din aplicarea principiului general din dreptul administrativ referitor la prezumţia de legalitate a actului întocmit de un agent al statului, ci şi din dovezile în baza cărora s-a întocmit, respectiv de buletinul de verificare metrologică a cinemometrului despre care se susţine că a înregistrat viteza de deplasare a petentului la momentul constatării contravenţiei şi de fotografia aparatului, din care rezultă că autovehiculul condus de petent a circulat cu o viteză de 161 km/h.
Este de reţinut aici că petentul a avut posibilitatea de a se apăra împotriva prezumţiei de legalitate a procesului-verbal de contravenţie, atât prin dreptul la formularea de obiecţiuni ce au fost inserate în conţinutul procesului-verbal de către organul instrumentator, cât şi prin plângerea adresată instanţei, însă simpla afirmaţie a acestuia conform căreia viteza înregistrată nu era cea reală nu poate conduce la înfrângerea celor constatate de poliţist pe baza înregistrării cu mijloace tehnice apte în acest sens şi concludente, astfel că nu se poate afirma că a fost încălcată prezumţia de nevinovăţie instituită de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Nu se poate reţine netemeinicia procesului-verbal pornind chiar de la probele agentului constatator, şi anume de la înregistrarea petentului de către aparatul radar cu viteza de 161 km/h.
Referitor la semnificaţia literei „T” din cuprinsul fotografiei radar, reţine tribunalul că potrivit relaţiilor furnizate de Institutul Naţional de Metrologie în alte cauze (conform înscrisului ataşat dintr-o altă cauză, aflat la fila 31), aceasta provine de la iniţiala cuvântului „Target” (ţintă în limba engleză) şi se referă la vehiculul vizat de cinemometru, cu alte cuvinte ţinta cinemometrului şi nicidecum la autotestare, aşa cum neîntemeiat susţine recurentul.
Cât priveşte critica din recurs vizând încheierea procesului verbal de către un alt agent constatator decât cel care a efectuat înregistrarea, tribunalul reţine că şi aceasta este neîntemeiată , întrucât, deşi susţine că este obligatoriu ca agentul care a efectuat înregistrarea cu aparatul radar să întocmească procesul-verbal, petentul nu indică nici un text de lege în acest sens, ci doar în general, dispoziţii ale O.G. nr. 2/2001din cuprinsul căreia, în nici un caz nu transpare această obligativitate.
În acest sens, reţine însă tribunalul că, potrivit art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier, iar conform alin. 2 constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace omologate şi verificate metrologic.
Reţine tribunalul că în speţă aceste dispoziţii au fost respectate, faţă de faptul că măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculului condus de petent s-a făcut cu echipament verificat metrologic şi omologat, de către un agent atestat în acest sens, astfel cum s-a demonstrat cu actele depuse la dosar (fotografie radar, buletin de verificare metrologică, atestat privind pe agenţii G.N. şi B.D.), iar procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei putea, fără probleme, fi întocmit de către un alt agent, ambii având însă calitatea de poliţist rutier, cerută de dispoziţiile art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Cu privire la acest aspect, reţine tribunalul că specificul activităţii de control a vitezei în trafic impune lucrul în echipă, astfel ca unul dintre agenţi să opereze cu aparatul radar, iar celălalt să oprească autoturismele în trafic şi să încheie procesele-verbale, astfel cum s-a întâmplat şi în speţa de faţă, fapt care nu este interzis de nici o prevedere legală, cum s-a arătat mai sus.
Pentru considerentele expuse, tribunalul în baza art. 312 cod proc. civ., a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul petent D.C. împotriva sentinţei civile nr. 8139/15.12.2008 pronunţată de Judecătoria Giurgiu, în contradictoriu cu intimatul-agent constatator I.P.J.
