Prin adresa inregistrata pe rolul Judecatoriei Slatina la data de 20.07.2006, D.G.F.P. Olt a comunicat instantei plangerea formulata de petentul S.C. C. S.R.L. Slatina, care a solicitat ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna anularea procesului-verbal de contraventie nr. 0030942/30.06.2006, ca netemeinic si nelegal.
In motivarea plangerii, petentul a aratat ca D.G.F.P. Olt a efectuat un control tematic la solicitarea Serviciului de combatere a criminalitatii organizate, privind activitatea SC R. S.R.L., vizand relatia comerciala cu S.C. C. S.R.L. Slatina. S-a retinut ca S.C. C. S.R.L. a efectuat acte sau fapte de comert de natura celor prevazute de Codul comercial sau prin alte legi, fara indeplinirea conditiilor stabilite prin lege, in sensul ca societatea a facturat manopera lucrari montaj pavele catre S.C. R. S.R.L. Slatina, fara a dovedi ca ar prestat parte din manopera totala facturata cu facturile nr. 5763638/03.12.2004 si nr. 1478052/08.02.2005, in suma de 378.151.260 ROL (valoare fara T.V.A.), adica manopera nejustificata facturata in suma de 308.360.361 ROL (valoarea fara T.V.A.). S-a mai precizat ca S.C. C. S.R.L. si-a indeplinit obligatiile prevazute de lege, iar lucrarile sunt evidentiate contabil, cuprinzand valoarea directa a manoperei, valoarea utilajelor folosite, a materialului folosit la bordurile mari si bordurile mici, precum si pretul combustibilului folosit la utilajele de spart compactat si vibrat, precum si faptul ca analiza modului si mijloacelor de savarsire a faptelor, scopului urmarit si urmarii produse, coroborate cu circumstantele personale ale contravenientei demonstreaza faptul ca incadrarea faptei nu a fost corect apreciata, aceasta neaducand atingere vreunei din valorile sociale aparate de lege.
Organul constatator D.G.F.P. Olt a depus intampinare, solicitand respingerea plangerii contraventionale, ca neintemeiata, intrucat S.C. C. S.R.L. Slatina a executat manopera lucrari montaj pavele pentru S.C. R. S.R.L. Slatina, pentru care s-a emis factura fiscala nr. 5673638/3.12.2004 in valoare de 100.000.000 ROL si factura fiscala nr. 1478052/18.02.2005, in valoare de 350.000.000 ROL, ambele facturi prezentand la rubrica „denumirea produsului sau serviciilor” mentiunea „manopera lucrari montaj pavele”. Organele de inspectie fiscala au constatat ca S.C. C. S.R.L. Slatina nu justifica manoperele montaj pavele facturate catre S.C. R. S.R.L. Slatina, neutilizand nici un articol contabil legal ci doar articolul de deviz CG22A1-pardoseli de pavele de lemn prismatice asezate pe pat de nisip de 3 cm, cu o manopera de 47.242 ROL/mp, ajungand insa la o valoare totala a manoperei de montaj pavele in suma de 308.360.361 ROL fata de suma de 378.151.200 ROL fara T.V.A. a celor doua facturi, suma justificata pe deviz fiind de 69.790.899 ROL. Astfel, s-a stabilit ca S.C. C. S.R.L. Slatina a savarsit contraventia prev. de art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990, prin efectuarea de acte sau fapte de comert de natura celor prevazute in Codul comercial sau in alte legi, fara indeplinirea conditiilor stabilite de lege.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul – verbal de contraventie nr. 0030942/30.06.2006, petenta a fost sanctionata cu sanctiune complementara, respectiv achitarea sumei de 30.836 RON, cu titlu de despagubire, in temeiul art. 6 din Legea nr. 12/1990 cu modificarile si completarile ulterioare, retinandu-se ca aplicarea sanctiunii principale a amenzii contraventionale este prescrisa, in fapt S.C. C. S.R.L. efectuand acte sau fapte de comert de natura celor prevazute de Codul comercial sau prin alte legi, fara indeplinirea conditiilor stabilite prin lege, in sensul ca societatea a facturat manopera lucrari montaj pavele catre SC R. SRL Slatina, fara a dovedi ca ar fi prestat parte din manopera totala facturata cu facturile nr. 5763638/03.12.2004 si nr. 1478052/08.02.2005, in suma de 378.151.260 ROL (valoare fara T.V.A.) adica manopera nejustificata facturata in suma de 308.360.361 ROL (valoarea fara T.V.A.).
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanta competenta sa solutioneze plangerea verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal si hotaraste asupra sanctiunii aplicate.
In legislaţia românească, ca şi în cea a altor state europene (spre exemplu, Germania, Republica Ceha şi Slovacia), contravenţiile au fost scoase de sub incidenţa legii penale şi supuse unui regim administrativ.
Din perspectiva convenţională, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nimic nu împiedică statele să îşi îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menţinerea unei distincţii între diferitele tipuri de infracţiuni. În principiu, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu se opune tendinţei de “dezincriminare” existente în statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea, aşa cum s-a arătat în hotărârea din 21 februarie 1994, în cauza Ozturk împotriva Germaniei, aceste fapte intră sub incidenţa art. 6 al Convenţiei. Pentru a se face această aplicare a prevederilor art. 6 al Convenţiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că este necesar să fie avute în vedere trei criterii: 1. caracterizarea faptei în dreptul naţional; 2. natura faptei; 3. natura şi gradul de gravitate ale sancţiunii care ar putea fi aplicată persoanei în cauză. În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat, de pilda, şi în cauzele Garyfallou AEBE împotriva Greciei (Hotărârea din 24 septembrie 1997), Lauko împotriva Slovaciei şi Kadubec împotriva Slovaciei (hotărârile din 2 septembrie 1998).
În aprecierea acestor criterii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că modul de definire a faptelor de către dreptul intern nu are decât o valoare relativă, esenţială fiind natura faptei şi a sancţiunii. Cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat drept pozitive măsurile din legislaţiile naţionale referitoare la dezincriminarea unor infracţiuni mai puţin grave în “interesul individului”. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avut în vedere faptul că sancţiunile administrative nu privesc un grup de persoane, ci se adresează tuturor cetăţenilor în vederea realizării scopului preventiv şi represiv al sancţiunii, ceea ce conferă faptei natură penală.
În aceste condiţii distincţia operată de statele europene între crime, delicte şi contravenţii nu este operantă, în sensul art. 6 al Convenţiei, toate având caracter penal. Tocmai de aceea prevederile acestui articol garantează oricărui acuzat dreptul la un proces echitabil, indiferent de calificarea faptei în dreptul intern.
Rezulta ca, sub acest aspect, legislaţia contravenţională din România, similară celei germane, intră sub prevederile art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Asemanarile care exista intre infractiuni si contraventii, sub aspectul naturii lor juridice, impun un tratament juridic asemanator, atat in privinta sanctiunilor, cat si a principiilor de aplicare si executare a acestora. Ca si infractiunile, contraventiile sunt fapte interzise si sanctionate prin lege din pricina pericolului pe care ele il prezinta pentru valorile sociale, in special pentru regulile de convietuire normala in societate. Sanctiunile prevazute de lege pentru contraventii, intocmai ca si pedepsele prevazute pentru infractiuni, au ca unica ratiune si finalitate prevenirea savarsirii din nou a faptelor ilicite respective. Ele trebuie sa raspunda acestei necesitati, iar atunci cand aceasta necesitate dispare sau se schimba, este firesc sa dispara sau sa se modifice si reglementarile legale respective, in sensul asimilarii acestora cu cele penale.
In dreptul penal roman, potrivit art. 53 din Codul penal, pedepsele sunt principale, complementare şi accesorii, pedepsele complementare fiind interzicerea unor drepturi de la unu la 10 ani si degradarea militară.
In baza art. 65 din Codul penal, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă. Condiţia arătată cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită şi în cazul în care aplicarea pedepsei prevăzute în acel alineat este obligatorie.
Potrivit art. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancţiunile contravenţionale sunt principale şi complementare, sancţiunile contravenţionale principale fiind avertismentul, amenda contravenţională, prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, iar sancţiunile contravenţionale complementare confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii, suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi, închiderea unităţii, blocarea contului bancar, suspendarea activităţii agentului economic, retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori pentru activităţi de comerţ exterior, temporar sau definitiv si desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială. Prin legi speciale se pot stabili şi alte sancţiuni principale sau complementare.
Pentru una şi aceeaşi contravenţie se poate aplica numai o sancţiune contravenţională principală şi una sau mai multe sancţiuni complementare.
In temeiul art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, astfel cum a fost modificata prin O.G. nr. 126/1998, mărfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1 lit. a), b), d), e), g) şi j) din lege, dacă sunt ale contravenientului sau ale agentului economic, precum şi sumele de bani şi lucrurile dobândite prin săvârşirea contravenţiei se confiscă şi se valorifică în condiţiile legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul administraţiei publice centrale.
Veniturile obţinute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activităţile prevăzute la art. 1 din Legea nr. 12/1990 precum şi încasările în întregime din vânzarea mărfurilor a căror provenienţă nu este dovedită se confiscă şi se fac venit la bugetul administraţiei publice centrale.
Astfel, art. 6 din Legea nr. 12/1990 instituie practic o sanctiune contraventionala complementara, respectiv confiscarea, reglementata ulterior general de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, care a abrogat dispozitiile Legii nr. 32/1968.
Aratand ca asemanarile care exista intre infractiuni si contraventii, sub aspectul naturii lor juridice, impun un tratament juridic asemanator, atat in privinta sanctiunilor, cat si a principiilor de aplicare si executare a acestora, fapt dedus potrivit argumentelor anterioare, instanta constata ca si in materie contraventionala sanctiunea complementara trebuie aplicata numai alaturi de sanctiunea principala, neexistand o derogare legala expresa.
Aceasta intrucat nu mai sunt aplicabile dispozitiile art. 15 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, abrogata expres prin O.G. nr. 2/2001, iar sanctiunea complementara a confiscarii se mai poate aplica doar alaturi de sanctiunea principala.
In plus, adresa nr. 614697/21.11.2001 emisa de Ministerul Finantelor Publice nu poate reprezenta un act normativ.
Deoarece, in cauza, chiar agentul constatator a stabilit incidenta dispozitiilor art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, potrivit caruia aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei, iar prin Legea nr. 12/1990, speciala, nu s-a prevazut alt termen de prescriptie pentru aplicarea sanctiunilor contraventionale, nu se mai putea aplica nici sanctiunea complementara a confiscarii sumei de 30.836 RON.
Fata de toate aspectele mentionate, instanta, in temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 cu modificarile si completarile ulterioare, urmeaza sa admita plangerea si sa dispuna anularea procesului-verbal de contraventie. In aceasta situatie, instanta nu se va mai pronunta si asupra elementelor de fapt invocate in aparare de petenta.
