Citeste şi


Plângere contravenţională. Calificarea faptei contravenţionale drept acuzaţie în materie penală. Consecinţe.


Plângere contravenţională. Calificarea faptei contravenţionale drept acuzaţie în materie penală. Consecinţe.

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 19.01.2009, sub nr. 381/303/2009 petentul IFA a chemat în judecată pe intimata D.G.P.M.B. – Brigada de Poliţie Rutieră – Serv.2, solicitând anularea procesului-verbal de contravenţie seria CC nr.1812554, exonerarea de la plata amenzii, înlăturarea măsurii complementare de reţinere a permisului de conducere, obligarea la restituirea permisului şi, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment.

În motivarea plângerii, scutită de plata taxei de timbru, potrivit art. 15 lit.i din Legea nr. 146/1997 modificată, petentul arată că la data de 06.01.2009 se afla într-o coloană de maşini în zona Bd. V.Milea (Univ. Ecologică) când un echipaj al Poliţiei Rutiere Bucureşti l-a oprit şi l-a amendat cu suma de 360 lei, dispunând totodată măsura reţinerii permisului de conducere pentru o perioadă de 60 zile. Petentul arată că în maşină se aflau câţiva clienţi care trebuiau să ajungă în timp util la aeroportul Otopeni (în caz contrar pierdeau avionul) astfel că a fost nevoit să semneze procesul-verbal de contravenţie pentru a i se permite să plece. Petentul mai arată că sancţiunea aplicată trebuie să fie proporţională cu gravitatea faptei.

Prin serviciul registratură, la data de 06.02.2009, intimata a depus întâmpinare prin care a arătat că la data de 06.01.2009, petentul a condus autoturismul cu nr. B 78 TWE pe Bd. Vasile Milea – Univ. Ecologică pe sensul opus de circulaţie. Intimata solicită respingerea plângerii ca nefondată, având în vedere că la data întocmirii procesului-verbal petentul nu a avut de făcut nici o obiecţiune, confirmând prin semnătură.

Prin sentinţa civilă nr. 1387/23.02.2009 instanţa a respins plângerea ca neântemeiată. Pentru a dispune astfel instanţa a avut în vedere că, prin procesul-verbal seria CC nr.1812554 s-a reţinut că, la data de 06.01.2009 orele 08.50, petentul a condus autoturismul  pe Bd. Vasile Milea pe sensul opus de circulaţie, faptă prevăzută de art.41 din OUG nr.195/2002 şi i s-a aplicat sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 360 lei şi reţinerea permisului de conducere, sancţiuni  prevăzute de art.101 alin.3 şi art.111 din OUG nr.195/2002. La aceeaşi dată petentului i-a fost eliberată dovada seria DDA nr.597369 prin care i se acordă drept de circulaţie 15 zile. 

În ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal seria CC nr.1812554 din data de 06.01.2009, instanţa a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea cerinţelor legale prevăzute de art.16 din O.G.  nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraven?iilor. Astfel, procesul-verbal conţine data şi locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare  a căii de atac şi organul la care se depune plângerea. Plângerea a fost semnată de agentul constatator şi de către petent, fiind  astfel respectate şi dispoziţiile art. 19 din acelaşi act normativ. De asemenea, instanţa constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G.  nr. 2/2001, fiind înregistrată pe rolul instanţei la 19.01.2009.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal seria CC nr.1812554 din data de 06.01.2009, instanţa a constatat că, prin raportare la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reţinută în sarcina petentului reprezintă o „acuzaţie în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1)dacă textul ce defineşte contravenţia aparţine, conform legii naţionale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura şi gradul de severitate al sancţiunii aplicate.

În cauză, conducerea unui autoturism pe sensul opus de circulaţie reprezintă o faptă contravenţională şi nu penală. De asemenea, tratamentul sancţionator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 360 lei, 6 puncte amendă, care nu prezintă o severitate deosebită, dar şi prin reţinerea permisului de conducere pe o perioadă de 60 zile, care raportat la faptul că petentul îşi câştigă existenţa din activitatea de taximetrie, reprezintă o sancţiune severă. Pe de altă parte, raţiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unei astfel de fapte o reprezintă protejarea siguranţei pe drumurile publice. Totodată, fapta de conducere pe contrasens poate genera atât o stare de pericol pentru siguranţa pe drumurile publice cât şi consecinţe deosebit de grave (urmările pot consta de exemplu în producerea unui accident de circulaţie cu vătămarea corporală a participanţilor la trafic sau chiar decesul acestora). Astfel, prin raportare la sancţiunea aplicată şi la natura faptei, instanţa concluzionează că fapta reţinută în sarcina petentului reprezintă o „acuzaţie în materie penală”.

Consecinţele calificării faptei drept „acuzaţie în materie penală” sunt: petentul se bucură de prezumţia de nevinovăţie iar sarcina probei incumbă autorităţilor statului. Însă, nici una dintre aceste garanţii procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcţionează prezumţia de nevinovăţie şi conţinutul obligaţiei autorităţilor de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.

În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal şi incluse în sfera abaterilor contravenţionale, Curtea europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumţiei de nevinovăţie sunt mult mai largi. Prezumţia de nevinovăţie nu este una absolută, ca de altfel nici obligaţia acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. Dat fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancţionate este extrem de mare, Curtea europeană a reţinut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunţate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenţii şi ar pune în sarcina autorităţilor ce aplică astfel de sancţiuni o povară excesivă şi nejustificată.

Jurisprudenţa Curţii europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forţă probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenţie, şi cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanţelor naţionale este de a respecta principiul proporţionalităţii între, pe de o parte, scopul urmărit de autorităţile statului de a sancţiona faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional. Aceasta presupune prin esenţă ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.

Hotărârea Anghel împotriva României, nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenţie, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenţie, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forţă probantă prin el însuşi şi poate constitui o dovadă suficientă a vinovăţiei contestatorului. A conferi forţă probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumţiei de nevinovăţie, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăţiei” în sensul art.6 din CEDO. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcţionarea autoritărţilor statului făcând extrem de dificlă sancţionarea unor fapte antisociale, minore ca şi gravitate dar extrem de numeroase.

În această ordine de idei, instanţa a observat că petentul critică nu atât temeinicia procesului-verbal de contravenţie, cât proproţionalitatea sancţiunilor aplicate. Astfel, acesta a recunoscut că la data de 06.01.2009 se afla într-o coloană de maşini în zona Bd. V.Milea (Univ. Ecologică), aşa cum s-a reţinut şi în procesul-verbal de contravenţie, ceea ce duce la concluzia că înscrisul cuprinde constatările personale ale agentului de poliţie. Totodată, petentul a arătat că în maşină se aflau câţiva clienţi care trebuiau să ajungă în timp util la aeroportul Otopeni (în caz contrar pierdeau avionul), fără a preciza dacă a depăşit sau nu coloana circulând pe contrasens, însă a acesta a semnat procesul verbal fără obiecţiuni.

De asemenea, în aprecierea temeiniciei procesului-verbal instanţa a luat în considerare şi prezumţia de legalitate şi temeinicie de care se bucură acest înscris constator. În acest sens, Curtea Europeană a constatat deja că orice sistem juridic cunoaşte prezumţiile de fapt şi de drept; Convenţia nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depăşească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumţii în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei şi păstrând drepturile la apărare. Prin raportare la cauza de faţă, instanţa consideră că aplicarea prezumţiei de legalitate şi temeinicie nu depăşeşte aceste limite rezonabile atâta timp cât propriile susţineri ale petentului şi lipsa obiecţiunilor se coroborează cu constatările personale ale agentului de poliţie. Pe cale de consecinţă, instanţa apreciază că procesul-verbal seria CC nr.1812554 este temeinic întocmit, petentul făcându-se vinovat de săvârşirea contravenţiei de conducere pe sensul opus de circulaţie.

În ceea ce priveşte proporţionalitatea sancţiunilor aplicate, instanţa constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancţiunea. Astfel, conform art. 101 alin.3, art.98 alin.1 şi alin.4 lit.c din OUG nr.195/2002 pentru fapta de conducere pe sensul opus sancţiunea principală este amenda contravenţională care se stabileşte în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor amendă aplicate conform clasei a III-a de sancţiuni (de la 6 la 8 puncte penalizare). Pedeapsa complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 zile a fost aplicată prin raportare la art. 111 lit.c şi art.96 alin.1 din OUG nr.195/2002 care prevede că sancţiunile complemntare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege. Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin.3 din OUG nr.195/2002, gravitatea faptei şi pericolul social,  instanţa reţine că sancţiunile sunt proporţionale. Astfel, instanţa are în vedere că fapta de conducere pe contrasens are o anumită gravitate raportat la urmările care s-ar fi putut produce, motivat şi de împrejurarea că petentul se afla într-o coloană de maşini şi se grăbea să ajungă la aeroport. Totodată, instanţa a apreciat că gradul de pericol este sporit prin aceea că petentul este taximetrist, prin fapta sa pericilitând atât siguranţa sa şi a celorlalţi participanţi la trafic cât şi a clienţilor săi.

Faţă de aceste considerente, instanţa a respins plângerea formulată de petentul IFA ca neîntemeiată.