Prin plângerea înregistrată petentul P în contradictoriu cu intimata IPJ Galaţi – P R T a solicitat anularea procesului verbal de contravenţie seria CC nr. …………../……….2011.
Prin procesul verbal seria CC nr. …………/……….2011 petentul a fost sancţionat contravenţional cu 804 lei amendă contravenţională pentru săvârşirea contravenţiei prev. de art. 101 alin 3 lit d şi 101 alin 1 pct.18 din OUG 195/2002 R constând în aceea că în data de 13.07.2011 a condus autoturismul cu număr de înmatriculare ………. pe str. 1 Decembrie 1918 din Tecuci a circulat pe sensul opus de mers prin încălcarea marcajului dublu continuu desparte sensul de mers şi nu a avut asupra sa permisul de conducere.
Analizând legalitatea şi temeinicia procesului verbal , instanţa constată că, agentul constatator nu a aplicat amenda contravenţională în mod distinct pentru cele două contravenţii fiind încălcate prev. art. 10 alin. 1 din OG nr. 2/2001 care prevăd obligativitatea aplicării de sancţiuni distincte pentru mai multe contravenţii
Instanţa mai are în vedere că, procesul verbal de constatare a contravenţiei este un act administrativ oficial cu caracter jurisdicţional. In ceea ce priveşte forţa probantă a procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, deşi nu este prevăzută de O.G. 2/2001, totuşi puterea doveditoare este lăsată al aprecierea judecătorului, deci va avea valoarea probantă a unui act doveditor reconstituit , făcând dovada până la proba contrară.
În cauza Ioan Pop c. României (cererea nr. 40301/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a avut din nou ocazia de a analiza aplicabilitatea garanţiilor specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Conventie, în domeniul contravenţional, precum si modalitatea concretă în care instantele nationale au respectat prezumţia de nevinovaţie a petentului.
Curtea a concluzionat in sensul ca amenda aplicată în temeiul O.U.G. nr. 195/2002 şi suspendarea dreptului de a conduce se includ în sfera acuzaţiei în materie penală. Această calificare impune pentru instanţă obligaţia de a asigura în proces funcţionarea efectivă a tuturor garanţiilor impuse de art. 6 din Convenţie, îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul la apărare, precum şi prezumţia de nevinovăţie care, fără a avea o valenţă absolută, este în strânsă legătură cu prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului verbal, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator.
Aşadar, Curtea nu înlătură prezumţia de legalitate a procesului-verbal din procedura contravenţională română, ci impune echilibrul ce trebuie să existe între prezumtia de nevinovatie specifică materiei si prezumţia de legalitate si validitate a procesului-verbal de contraventie.
În speţă , instanţa reţine că agentul constatator nu a formulat întâmpinare şi nici o altă probă prin care să răstoarne prezumţia de nevinovăţie a petentului, care încă de la data constatării întocmirii procesului verbal nu a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa , aspect consemnat la rubrica „ Alte menţiuni”.
Faţă de aceste considerente instanţa priveşte plângerea ca fiind întemeiată şi urmează să o admită ca atare şi să anuleze procesul verbal de contravenţie.
