Prin plângerea contravenţională, petentul ŞS a solicitat în contradictoriu cu intimata Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor CJ, anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria CJ nr. 0000XXX/27.03.2013 si, in subsidiar, inlocuirea amenzii aplicate cu avertismentul.
In motivare, petentul a aratat că, în data de 27.03.2013 se aflaa in targ in localitatea CT, unde comercializa animale (pasari). In jurul orei 10.00 s-a efectuat un control de catre o persoana din cadrul DSVSA CJ, ocazie cu care s-a intocmit procesul verbal de contraventie seria CJ nr. 0000XXX/27.03.2013 prin care i-a fost aplicata o amenda de 720 lei pentru faptul ca nu detinea aviz interjudetean.
Petentul a aratat faptul ca procesul verbal este nul eoarece a fost incheiat de catre persoana care nu avea calitate, intrucat potrivit art. 11 alin. 3 din Hotararea nr. 984/25.08.2005, porcesul verbal trebuia incheiat de catre un inspector, iar procesul verbal contestat a fot incheiat de catre un consilier.
Totodata, petentul a aratat faptul ca a fost sanctionat pentru o fapta care nu este prevazuta in art. 3 lit. b pct. 9 din HG nr. 984, conform caruia detinerea sau transportul de animale neidentificate si neinregistrate, fara documente sanitare veterinare se sanctioneaza cu amenda de la 720-1500 lei. In schimb, petentul precizeaza ca detinea certificat de producator pentru pasari si oua, precum si fisa de sanatate pentru animalele de la care se valorifica produse de origine animala, acte care sunt in conformitate cu art. 3 lit. b pct. 9 si pe care le-a prezentat la intocmirea procesului verbal, dar i-au fost refuzate.
Un alt motiv de nulitate, sustine petentul, este acela ca la incheierea procesului verbal a fost prezent si martorul HI care nu a semnat procesul verbal si nu este identificat prin datele sale personale, necesare pentru valabilitatea procesului vebal.
În drept, petentul a invocat HG nr. 984/2005.
In probatiune, petentul a depus la dosar copia procesului verbal contestat, certificat de producator, fisa de sanatate pentru animale, martori.
La data de 04.06.2013, intimata, a depus la dosar un Intampinare, prin care a solicitat respingerea plangerii.
In sustinere, intimata a aratat faptul ca la data de 27.03.2013, pe raza localitatii Campia Turzii, s-a organizat un control inopinat, dar legal efectuat, in virtutea competentelor exclusive ale agentului constatator, asa cum au fost stabilite prin OG nr. 42/2004 si Ordinul ANSVSA nr. 57/2010, precum si Regulamentele CE.
La data si ora constatarii, petentul a efectuat un transport de animale (pasari), de la localitatea de domiciliu din judetul AB la targul din localitatea CT din judetul CJ fara a detine aviz interjudetean, fiind incalcate prevederile exprese ale Ordinului Presedintelui ANSVSA nr. 147/2006, petentul fiind obligat de a face toate demersurile necesare in scopul obtinerii si detinerii tuturor documentelor aferente unei comercializari de animale cu respectarea cerintelor specifice legislatiei sanitare veterinare.
Intimata a aratat faptul ca nici uul dintre documentele depuse de catre petent nu pot suplini continutul si nu fac parte din categoria celor solicitate imperativ prin dispozitiile normative pentru cazurile de comercializare a pasarilor in afara altor judete decat cele de provenienta.
În drept, intimata a invocat prev. art. 205 C.pr.civ., OG nr. 2/2001, Ordinul P. ANSVSA nr. 147/2006, HG nr. 984/2005.
În probaţiune, s-a depus fisa postului dresantului procesului verbal atacat, Nota de relatii.
In cauza a fost incuviintata si administrata proba cu inscrisuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria CJ nr. 0000xxx/27.03.2013 intocmit de intimata, petentul a fost sancţionat cu amenda de 720 lei, retinandu-se in sarcina sa faptul ca a efectuat transport de animale (pasari) de la localitatea de domiciliu (Oarda, jud. ALba) la targ CT fara a detine aviz interjudetean.
Plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001, modificată, fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 05.04.2013.
Fiind învestită, potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, instanţa constată următoarele:
Analizând actul de sancţionare sub aspectul legalităţii sale, instanţa apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la menţiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancţiunea nulităţii, ce poate fi invocată şi de instanţă din oficiu.
Instanţa mai reţine că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancţionat pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 3 lit. b pct. 9 din OG nr. 984/2005 („Următoarele fapte constituie contravenţii la normele sanitare veterinare privind circulaţia animalelor, produselor de origine animală, furajelor sau a produselor medicinale şi a altor produse de uz veterinar şi se sancţionează după cum urmează: b) cu amendă de la 720 lei la 1.500 lei, în cazul faptelor săvârşite de persoanele fizice, respectiv cu amendă de la 6.000 lei la 12.000 lei, în cazul faptelor săvârşite de persoanele juridice: 9. deţinerea sau transportul de animale neidentificate şi neînregistrate, fără documente sanitare veterinare;”).
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa reţine că, deşi în dreptul nostru intern contravenţiile au fost scoase de sub incidenţa dreptului penal şi procesual penal, în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei şi Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenţii intră în sfera „acuzaţiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancţionează astfel de fapte are caracter general (H.C.L. nr. 26/2010 se adresează tuturor cetăţenilor); sancţiunile contravenţionale aplicabile (amenda alternativ cu sancţiunile complementare) urmăresc un scop preventiv şi represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, Neaţă c. României, Anghel c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuţie are în sensul art. 6 din Convenţie „caracter penal”.
Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franţei, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanţa reţine că petentul nu a reuşit să facă dovada pozitivă a unei situaţii de fapt contrarii celei descrise în actul constatator al contravenţiei.
Instanţa reţine că procesul-verbal de constatare a contravenţiei este un act autentic care se bucură de o prezumţie relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumţiei de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susţinerea plângerii contravenţionale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindeşte în mod corect cele întâmplate.
Această prezumţie în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenţiei spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conţinutul procesului-verbal de constatare a contravenţiei sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumţiei, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, trebuie să ceară instanţei, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedură civilă, încuviinţarea şi administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Prin urmare, din cele arătate mai sus, rezultă că, odată constatată validitatea actului, trebuie să considere că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt conforme cu adevărul (cu realitatea celor întâmplate).
În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii contravenţionale aplicate, în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) din O.G nr. 2/2001, instanţa reţine că amenda contravenţională aplicată este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinând seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului, raportat la pericolul provocat prin fapta sa de catre petent.
Faţă de situaţia de fapt şi de drept expusă, instanţa constată că procesul-verbal contestat este legal şi temeinic, iar sancţiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
