Plângere contravenţională. nulitate proces verbal


Verificarea legalităţii şi temeiniciei unui proces verbal de contravenţie trebuie făcută prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a stabilit că, deşi nepenală la nivel intern, materia contravenţională este considerată materie penală în sensul art. 6 din Convenţie.

Verificarea legalităţii şi temeiniciei unui proces verbal de contravenţie trebuie făcută prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a stabilit că, deşi nepenală la nivel intern, materia contravenţională este considerată materie penală în sensul art. 6 din Convenţie.

A statuat Curtea de la Strasburg că atâta vreme cât sancţiunea pecuniară are ca scop conformarea conduitei unei persoane în interesul colectivităţii şi nu repararea unui prejudiciu cauzat efectiv unei persoane, nu se justifică distincţia între amenda contravenţională şi amenda penală, astfel încât se impune reţinerea unor garanţii de ordin procesual penal şi la nivel contravenţional şi, în primul rând, respectarea prezumţiei de nevinovăţie, care nu poate fi răsturnată prin faptul completării unui formular de proces-verbal de către un poliţist care se pare că a privit o casetă video prezentând un autoturism.(sentinţa civilă nr.2714/31.03.2005)

În data de 09.02.2005 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti plângerea contravenţională formulată de contestatoarea L.L. în contradictoriu cu intimata BRIGADA DE POLIŢIE RUTIERĂ, solicitându-se instanţei anularea procesului-verbal seria PR nr.0262907 din 15.12.2004  prin care s-a dispus sancţionarea sa cu amendă contravenţională în cuantum de 600.000 lei,  reţinându-se faptul că „în data de 27.08.2004, ora 1331a condus auto B63872 07/02 care a fost înregistrat de aparatul radar tip PYTON II seria 613000 instalat pe auto B-16-…, cu viteza de 71 km./h”,  contravenţie prevăzută de art.154 alin.1 din H.G.85/2003.

În motivarea plângerii, contestatoarea arată că nu posedă permis de conducere astfel că sancţionarea sa reprezintă o dovadă de neprofesionalism şi incompetenţă a lucrătorului de poliţie care a încheiat procesul verbal.

A solicitat să fie pusă la dispoziţia instanţei  înregistrarea video ce atestă săvârşirea faptei contravenţionale.

S-au depus la dosar, în copie: procesul verbal de constatare a contravenţiei, actul de identitate al contestatoarei, plicul cu care a fost expediat procesul-verbal.

 Prin întâmpinarea depusă la dosar odată cu înaintarea contestaţiei la instanţa de judecată, intimata a susţinut că plângerea este neîntemeiată faţă de situaţia de fapt şi de drept, solicitând „transformarea amenzii în avertisment”.

Arată intimata că a fost ştearsă caseta video cu înregistrarea din data de 27.08.2004 a fost ştearsă, caseta fiind refilmată.

Alăturat întâmpinării s-a depus la dosar fila din registrul radar în care este menţionat numărul de înmatriculare a autoturismului la care se face referire în procesul verbal.

În conformitate cu dispoziţiile art.34 din O.G.2/2001,  în şedinţa publică de la 03.03.2005, instanţa de judecată a dispus emiterea unei adrese către intimată pentru a comunica numele celor doi poliţişti aflaţi în exerciţiul atribuţiilor de serviciu în data de 27.08.2004, întrucât menţiunile din fila registru radar depusă la dosar sunt ilizibile, şi de a comunica dacă petenta posedă permis de conducere auto, relaţiile comunicate cu adresa nr. 286243/22.03.2005 fiind în sensul afirmat de petentă.

Plângerea este întemeiată şi urmează a fi admisă, instanţa apreciind că modalitatea în care s-a dispus sancţionarea contestatoarei reprezintă un abuz grav al lucrătorului de poliţie ce a încheiat procesul verbal (fiind posibilă şi interpretarea pe care contestatoarea a dat-o activităţii pe care acesta a desfăşurat-o, respectiv „dovadă de neprofesionalism şi incompetenţă”)  pentru  considerentele ce urmează:

A statuat Curtea de la Strasburg că atâta vreme cât sancţiunea pecuniară are ca scop conformarea conduitei unei persoane în interesul colectivităţii şi nu repararea unui prejudiciu cauzat efectiv unei persoane, nu se justifică distincţia între amenda contravenţională şi amenda penală, astfel încât se impune reţinerea unor garanţii de ordin procesual penal şi la nivel contravenţional şi, în primul rând, respectarea prezumţiei de nevinovăţie, care nu poate fi răsturnată prin faptul completării unui formular de proces-verbal de către un poliţist care se pare că a privit o casetă video prezentând un autoturism.

Nici măcar acest aspect nu este sigur, în condiţiile în care procesul verbal a fost încheiat la 4 luni de la data la care se pretinde că s-a săvârşit fapta contravenţională, singura probă de vinovăţie fiind reprezentată de fila din registrul radar în care este menţionat numărul autoturismului  – B-63872, probabil proprietatea contestatoarei

Dincolo de faptul că nu există  prezumţia legală potrivit căreia „proprietarul autoturismului este una şi aceeaşi persoană cu şoferul acestuia”, un asemenea raţionament este nu numai eronat dar poate avea şi consecinţe grave pentru că o astfel de prezumţie simplă generează posibilitatea aplicării neîntemeiate a sancţiunii contravenţionale sau chiar penale unor persoane care nu au comis fapte incriminate drept contravenţii sau infracţiuni.

Aceasta este situaţia în speţă, reţinerea faptei contravenţionale în sarcina petentei având consecinţe penale deoarece lucrătorul de poliţie a constatat, privind un autoturism ori citind fila din registrul radar, că petenta L.L. se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de conducere fără permis pe drumurile publice, prevăzută de art.78 alin.1 din O.U.G.195/2002 şi pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Este inadmisibilă uşurinţa cu care a fost încheiat procesul verbal prin care s-a dispus sancţionarea petentei şi este de neînţeles poziţia intimatei care, prin întâmpinare, în pofida motivelor invocate prin  plângere, susţine că situaţia de fapt reţinută de agentul constatator corespunde realităţii şi solicită  „transformarea amenzii în avertisment”.