Plângere contravenţională. obligativitatea citării societăţii de asigurări în cazul în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie.


Potrivit dispoziţiilor art. 33 al. 2 din OG. Nr. 2/2001, în cazul în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie, instanţa va cita şi societatea de asigurări menţionată în procesul verbal de contravenţie.

Prin cererea înregistrată sub nr. 3385/2005 pe rolul acestei instanţe, petentul C.M.C. a formulat în contradictoriu cu I.P.J. Olt , plângere contravenţională împotriva procesului verbal de contravenţie.

În motivarea plângerii, petentul arată că nu se face vinovat de faptele reţinute în sarcina sa, menţionând că în dimineaţa zilei de 04.06.2005, în jurul orelor 6,30 a condus autoturismul Dacia 1310, cu nr. De înmatriculare OT 59 LOL, pe raza com. Stoieneşti, iar la un moment dat, a oprit autoturismul orientat pe direcţia Caracal – Dăneasa, în faţa magazinului AF « N », situat pe DN 6, în aproprierea intersecţiei cu DJ 642.

După ce a făcut cumpărături, a întors prin viraj autoturismul de pe un sens pe celălalt, iar în momentul când a făcut întoarcerea pe DN 6, nu circula niciun autoturism. În continuare, s-a deplasat pe direcţia Dăneasa – Caracal şi la intersecţia cu DJ 642 s-a înscris pe partea stângă a direcţiei sale de mers , intenţionând să vireze pentru a intra pe DJ 642, având semnalizarea pornită, dar în momentul în care se afla pe banda sa de mers, din sens opus a fost lovit de autoutilitara IVECO care circula din direcţia Dăneasa şi care a intrat în depăşirea petentului prin încălcarea liniei continuie.

A apreciat petentul că nu a încălcat dispoziţiile art. 163 şi art. 167 lit. a din HG 85/2003, astfel cum s-a menţionat în procesul verbal semnat de petent fără obiecţiuni.

Prin sentinţa civilă nr. 2619/11.10.2005, Judecătoria Caracal a admis plângerea petentului şi a dispus înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale în cuantum de 5.000.000 ROL cu sancţiunea avertismentului, apreciind că această sancţiune este îndestulătoare, raporata la disp. Art. 5 aliniat final şi art. 7 al. 3 din OG. Nr. 2/2001.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, deoarece instanţa de fond a apreciat greşit probatoriile administrate şi nu a reţiunt corect situaţia de fapt, având în vedere că celălalt conducător auto, implicat în accident se face vinovat de nerespectarea unor reguli de circulaţie.

Prin decizia civilă nr. 48/19.01.2006 , Tribunalul Olt a admis recursul declarat de recurent, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în vederea citării societăţii de asigurări menţionată în procesul verbal contestat, deoarece în cauză nu au fost respectate dispoziţiile art. 33 al. 2 din OG. Nr. 2/2001.

La Judecătoria Caracal, cauza a fost reînregistrată sub nr. 539/2006, iar instanţa a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a S.C. “ A “  S.A. şi citarea în calitate de martor a celuilalt conducător implicat în accident.

Având în vedere noile probatorii efectuate în cauză, instanţa prin sentinţa civilă nr. 1996/05.09.2006 a respins plângerea contravenţională, ca neîntemeiată, cu motivarea că, “chiar dacă petentul a semnalizat manevra de întoarcere pe DN 6 şi apoi a schimbat direcţia de mers în intersecţia cu DJ 642, acasta nu are relevanţă din moment ce atunci când a efectuat virajul la stânga în faţa magazinului, petentul a “ tăiat calea “ autoutilitarei TR – 12 – NGS, care se afla la distanţă scurtă şi circula regulamentar, conducătorul acesteia fiind nevoit să să-l depăşească pentru a evita impactul, moment în care petentul a schimbat direcţia de mers pe DJ 642, iar impactul nu a mai putut fi evitat chiar dacă a încercat să frâneze”.

Şi împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul, invocând greşita interpretare a probatoriilor administrate, cu referire la situaţia de fapt, în sensul că autoutilitara a venit din aceeaşi direcţie de mers cu el, cu viteză foarte mare şi s-a angajat să-l depăşească în intersecţie. După ce acest conducător a observat semnalizarea pe care o efectua el, a încercat să frâneze dar nu a mai putut evita impactul, singurul vinovat fiind şoferul autoutilitarei care nu a respectat dispoziţiile legale cu privire la depăşire.

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate şi de actele dosarului, instanţa de recurs a apreciat că recursul este nefondat, deoarece instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt rezultată în urma probatoriilor administrate, fapt pentru care a respins recursul declarat de recurent.