Prin adresa Inspectoratului de Politie al Judetului Olt nr. 12219 din data de 04.09.2006, inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 9524/311/2006, a fost inaintata spre competenta solutionare plangerea contraventionala formulata de petentul C.C. impotriva procesului verbal seria AX nr. 0141842/17.08.2006.
In motivarea plangerii, petentul a aratat ca situatia de fapt retinuta in cuprinsul procesului verbal nu corespunde realitatii, accidental de circulatie producandu-se din vina exclusive a conducatorului vehiculului cu tractiune animala.
Analizand lucrarile dosarului, prin prisma materialului probator administrat in cauza instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
In data de 17.08.2006, a fost intocmit de catre un agent din cadrul Postului de Politie Plesoiu procesul verbal de contraventie seria AX nr. 0141842 prin care petentului i s-a aplicat o amenda in cuantum de 60 lei pt savarsirea contraventiei prev. de art 158 alin. 1 lit c HG 85/2003, retinandu-se ca fiind la volanul autoturismului cu nr. de inmatriculare OT 03 CFV care circula pe DN 64 pe raza com. Plesoiu, din directia Strejesti-Ganeasa nu a redus viteza la trecerea pe langa o coloana de vehicule cu tractiune animala nesemnalizate corespunzator, acrosand penultima caruta din coloana, nesemnalizata corespunzator, iar din impact autoturismul s-a rasturnat.
In rubrica privind obiectiunile sale, petentul a mentionat urmatoarele “coloana de carute neiluminate nu putea fi observata in timp util pentru a se reduce suficient viteza”. Procesul verbal a fost semnat de contestator.
Imprejurarile producerii accidentului astfel cum au fost retinute de agentul constatator sunt sustinute si de probele administrate in cauza.
In ceea ce priveste inscrisul denumit “raport de experiza tehnica auto” (f 9-15) instanta retine caracterul subiectiv al acestuia pentru urmatoarele considerente:
Cu privire la intrebarile la care expertul si-a propus sa raspunda, instanta retine ca stabilirea textelor de lege din OUG 195/2002 incalcate de participantii la eveniment este atributul agentului constatator, iar in cazul in care procesul verbal intocmit de acesta este contestat, stabilirea dispozitiilor legale incalcate revine exclusiv instantei de judecata in urma administrarii probelor pe care le considera necesare.
In general printr-un raport de constatare tehnico-stiintifica sau de expertiza, specialistul sau expertul criminalist transmite o convingere bazata pe cercetari stiintifice. Argumentarea trebuie sa fie indisolubil legata de continutul obiectiv al faptelor stabilite in procesul constatarii ori expertizei, ca prezentand o reproducere rationala a realitatii.
Particularizand la investigarea criminalistica a accidentelor de circulatie rutiera, expertiza criminalistica auto are ca principal obiectiv stabilirea imprejurarilor in care a avut loc accidentul pe baza urmelor create pe si de autovehicul pe segmentul de drum respectiv, pe victime sau pe alte obiecte aflate la fata locului. In speta, instanta constata ca expertul a avut la dispozitie doar urmele create pe autovehicul si respectiv vehiculul cu tractiune animala, intrucat potrivit propriilor consemnari, pe carosabil nu s-au gasit urme de franare.
In stabilirea dinamicii producerii unui accident rutier o importanta deosebita o are stabilirea marimii vitezei si, mai ales, a celei avute de autovehicule in momentul premergator producerii impactului. Viteza de deplasare avuta de autovehicule in momentul premergator impactului poate fi determinata cu un grad redus de incertitudine pe baza stabilirii partilor de energie initiala a vehiculului, consumate de acesta pana la oprire, cand energia devine zero. Principalele cai de pierdere a energiei si deci de scadere a vitezei de deplasare sunt: prin franarea rotilor rezultand urme specifice pe carosabil si prin deformarea elementelor din metal ale caroseriei. Cum in speta autovehiculul condus de petent nu a lasat urme de franare pe asfalt intrucat procesul de franare nu a ajuns in faza finala de blocare a rotilor (f 2 din inscrisul intocmit de expert), viteza de deplasare a acestuia a fost stabilita exclusiv pe baza declaratiilor subiective ale petentului, retinandu-se ca „la aparitia vehiculelor cu tractiune hipo a actionat pt micsorarea vitezei prin ridicarea piciorului de pe pedala de accelaratie si a apasat usor pedala de frana”. Astfel, in lipsa unor premise de lucru stiintifice, concluziile privind viteza de deplasare a autoturismului nu pot fi decat eronate.
Cunoscand vitezele de initiale, directiile de deplasare, anumite puncte indicate de urmele rezultate pe carosabil, pozitiile si locurile in care au ramas vehiculele dupa oprire, expertul putea trece la studiul miscarilor acestora simulandu-le cu ajutorul unor programe pe calculator. In speta, expertul arat ca la locul faptei nu au fost gasite urme de franare ale autoturismului si nici urme de derapare ale carutei in urma coliziunii (f 3 din inscris), pe de alta parte in cuprinsul plangerii petentul arata ca toate carutele au fost scoase in afara partii crosabile, iar martorul Nita Ilie a declarat ca autoturismul petentului a fost mutat de carutasi, astfel incat concluziile prezentate sunt lipsite de suport stiintific..
Instanta retine ca, dupa determinarea vitezei, posibilitatile de evitare a accidentului se determina pe doua cai: prin compararea spatiului avut la dispozitie de conducatorul auto in momentul declansarii starii de pericol cu cel necesar autovehicului pt a opri in conditii de siguranta, fara a ajunge la obstacol si a-l atinge sau prin compararea timpului avut la dispozitie de conducatorul auto in momentul declansarii starii de pericol cu cel necesar autovehicului pt a opri in conditii de siguranta, fara a ajunge la obstacol si a-l atinge. In speta expertul a comparat timpul avut la dispozitie de conducatorul autovehiculului cu timpul in care vehiculul cu tractiune animala s-a deplasat inoportun la stanga (f 3 inscris). Daca prezinta formula de calcul a timpului avut la dispozitie de conducatorul autoturismului, expertul stabileste timpul in care caruta s-a deplasat inoportun absolut aleatoriu, fara a indica formula de determinare a acestuia..
Instanta retine ca potrivit art. 11 alin. 5 OG 2/2001, cauzele care inlatura caracterul contraventional al faptei se constata numai de instanta de judecata, astfel incat urmeaza a inlatura concluziile expertului potrivit carora coliziunea a constituit caz fortuit pt conducatorul autoturismului ca neavenite.
Coroborand mentiunile inscrise de petent in procesul verbal contestat potrivit carora „coloana de carute neiluminata nu putea fi observata in timp util pentru a se reduce suficient viteza” cu declaratia dat de acesta in fata agentilor de politie potrivit careia dupa evitarea unei carute a observat in fata ei o alta caruta, de fapt un convoi de carute neiluminate si fara nici o alta semnalizare, a avut de ales intre a intra sub rotile camionului care venea din fata sau a pastra directia pe care era angajat, instanta retine temeinicia situatiei de fapt retinuta in procesul verbal intocmit de agentul constatator.
Intrucat pe parcursul judecatii petentul nu a facut dovada existentei unei alte situatii de fapt decat cea mentionata in procesul verbal de contraventi (desi, potrivit disp. art. 1169 C civ si art129 alin. 1 teza finala Cpciv, acestuia ii incumba sarcina probei) si nu se poate retine existenta vreunei cauze de nulitate absoluta a procesului verbal contestat, instanta apreciaza ca forta probanta a acestuia nu a fost inlaturata, el bucurandu-se in continuare de prezumtia de legalitate si temeinicie instituita de lege in favoarea sa.
Pentru aceste considerente, instanta urmeaza a respinge plangerea ca nefondata.
