Constatând că dispoziţiile Legii nr.10/1995 nu au fost încălcate de contestatoare în modalitatea reţinută de agentul constatator şi având în vedere că săvârşirea unei contravenţii stabilită printr-un act normativ (în speţă cea stabilită prin dispoziţiile art.54 cu referire la art.13 alin.2 din O.U.G.102/1999 modificată prin Legea nr.519/2002) nu poate fi sancţionată conform dispoziţiilor unui alt act normativ (Legea nr.10/1995), instanţa urmează să admită contestaţia şi să constate nulitatea celor două procese-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiei, nr.85 şi 87, încheiate la data de 09.02.2004 de intimata INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCŢII – INSPECTORATUL ÎN CONSTRUCŢII AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI. (sentinţa civilă nr.3285/29.04.2004)
În data de 08.04.2004 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti plângerea contravenţională formulată de contestatoarea S.C. S.I.E.P.C.O.F.A.R. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCŢII – Inspectoratul teritorial în Construcţii al Municipiului Bucureşti, solicitându-se instanţei anularea proceselor-verbale nr. 85 şi 87 încheiate în data de 09.02.2004, în sarcina sa reţinându-se faptul că la data controlului nu a fost executată adaptarea clădirilor în care funcţionează farmaciile DONA din Calea Moşilor şi Şoseaua Iancului, pentru a permite accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap, obligaţie ce trebuia îndeplinită până la data de 31.12.2003
În motivarea plângerii contestatoarea arată că faptele incriminate şi prezentate în procesele verbale de constatare şi sancţionare nu au relevanţă reală întrucât rampele fuseseră executate şi urmau să fie montate pe amplasamentele respective.
Intimata, prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 28.04.2004, a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, contestatoarea dovedind pasivitate în aplicarea legislaţiei privind protecţia specială a persoanelor cu handicap având în vedere că la data controlului, 09.02.2004, nu adaptase construcţiile în care funcţionează farmaciile DONA în aşa fel încât să asigure accesul acestei categorii de persoane, în condiţiile în care termenul limită stabilit prin art.13 alin.(2) din O.U.G. nr.102 /1999, aprobată prin Legea nr.519/2002 a fost 31.12.2003.
S.C. S.I.E.P.C.O.F.A.R. S.R.L. a avut suficient timp pentru a pune în aplicare dispoziţiile legale întrucât O.G.102/1999 a intrat în vigoare la data de 01.07.1999 iar Normativul pentru adaptarea clădirilor civile şi spaţiului urban aferent, la exigenţele persoanelor cu handicap, indicativ NP 051/2001, aprobat prin Ordinul nr.649/25.04.2001 al Ministrului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, a intrat în vigoare la data de 25.04.2001.
Arată că Normativul NP 051/2001 prevede la pct.1.1.2 exigenţele specifice persoanelor cu handicap pentru asigurarea siguranţei în exploatare a clădirilor şi spaţiului urban aferent în scopul protejării acestei categorii de utilizatori împotriva riscului de accidentare în timpul exploatării normale a spaţiului din interiorul clădirilor civile precum şi a spaţiului urban aferent acestora
Alăturat întâmpinării s-a depus la dosar Ordinul nr.649/25.04.2001 al Ministrului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei prin care s-a aprobat Normativul pentru adaptarea clădirilor civile şi spaţiului urban aferent, la exigenţele persoanelor cu handicap.
Verificând procesule-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiei instanţa constată că s-a dispus sancţionarea contestatoarei pentru că „la data de 09.02.2004 nu a fost executată adaptarea clădirii pentru a permite accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap. Această adaptare trebuia realizată până la data de 31 decembrie 2003, termen prevăzut în O.G.R.nr.102/1999 modificată şi completată prin Legea nr.519/2002.Clădirea nu respectă prevederile normativului pentru adaptarea clădirilor civile şi spaţiului urban aferent la exigenţele persoanelor cu handicap, indicativ NP 051/2001 privitor la siguranţa în exploatare, cerinţă obligatorie impusă de Legea 10/1995 privind calitatea în construcţii”.
Pentru fapta astfel descrisă în ambele procese-verbale, în temeiul art.33 III lit.B din Legea nr.10/1995, s-au aplicat două amenzi de 30.000.000 lei.
Faţă de descrierea vagă, la nivel de principiu, a faptei contravenţionale, analiza legalităţii măsurii dispuse de agentul constatator impune verificarea incidenţei dispoziţiilor tuturor actelor normative menţionate în procesul-verbal şi invocate de intimată în întâmpinare.
Potrivit dispoziţiilor art.33 alin.3 lit.b din Legea nr.10/1995 privind calitatea în construcţii, text de lege reţinut ca temei al sancţiunii aplicate, constituie contravenţie „încălcarea prevederilor din reglementările tehnice referitoare la cerinţele construcţiei”.
Siguranţa în exploatarea construcţiei este una dintre cerinţele prevăzute la art.5 din actul normativ, obligaţia asigurării acestei cerinţe revenind tuturor „factorilor implicaţi în conceperea, realizarea şi exploatarea construcţiilor, precum şi în postutilizarea lor, potrivit responsabilităţilor fiecăruia”.
„Reglementarea tehnică” ce se susţine că ar fi fost încălcată de S.C. S.I.E.P.C.O.F.A.R. S.R.L. o constituie Normativul pentru adaptarea clădirilor civile şi spaţiului urban aferent, la exigenţele persoanelor cu handicap, aprobat prin Ordinul nr.649/25.04.2001 al Ministrului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.
La CAPITOLUL 1.2. DOMENIUL DE APLICARE ŞI CONDIŢII DE UTILIZARE, punctul 1.2.1 se arată că „prevederile prezentului normativ se aplică la proiectarea investiţiilor noi pentru clădiri de locuit, clădiri publice şi spaţiul urban aferent acestora, conform legislaţiei în vigoare şi are caracter de recomandare în caz de modernizare, reamenajare, consolidare sau reparare a investiţiilor existente” şi, potrivit dispoziţiilor de la punctul 1.2.4 „la modernizarea, reamenajarea, consolidarea şi repararea construcţiilor existente, în cazul în care nu este posibilă respectarea unor niveluri de performanţă stabilite în prezentul act normativ, se vor adopta, pe cât posibil, măsuri compensatorii de protecţie”.
Nu s-a reţinut în procesul-verbal că imobilele din Calea Moşilor nr.300 şi Şoseaua Iancului nr.13, sector 2, imobile ce „nu respectă prevederile normativului (…)” sunt construcţii nou proiectate ori supuse unor lucrări de „modernizare, reamenajare, consolidare şi reparare”, astfel că S.C. S.I.E.P.C.O.F.A.R. S.R.L., utilizator al clădirilor, nu avea obligaţia de a respecta respectiva reglementare nici măcar la nivel de recomandare după cum nu avea obligaţia de a adopta, dacă era posibil, măsuri compensatorii de protecţie.
Din descrierea faptei contravenţionale precum şi din motivele invocate în susţinerea contestaţiei, se poate reţine că S.C. S.I.E.P.C.O.F.A.R. S.R.L. este vinovată de încălcarea dispoziţiilor art.13 alin.2 din O.U.G.102/1999, modificată prin Legea nr.519/2002, potrivit căruia „până la data de 31 decembrie 2003 vor fi adaptate pentru a permite accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap toate clădirile instituţiilor publice, ale celor culturale, sportive sau de petrecere a timpului liber, magazinele şi restaurantele, sediile prestatorilor de servicii către populaţie, precum şi căile publice de acces”, faptă contravenţională sancţionată de dispoziţiile art.54 alin.1 lit.(a ) din actul normativ.
Art.15 din O.G.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr.180/11.04.2002, la alin.(1) dispune: „Contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, denumite în mod generic agenţi constatatori”.
Potrivit alin.(3) al art.54 din Legea nr.519/2002, „constatarea contravenţiei prevăzute la alin. (1) lit. a) şi aplicarea amenzii contravenţionale se fac de către organele specializate ale Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţe” şi nu de INSPECTORATUL TERITORIAL ÎN CONSTRUCŢII AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, autoritate care, în conformitate cu dispoziţiile art.30 din Legea nr.10/1995, răspunde de „exercitarea controlului statului cu privire la aplicarea unitară a prevederilor legale în domeniul calităţii construcţiilor, în toate etapele şi componentele sistemului calităţii în construcţii, precum şi de constatarea contravenţiilor, aplicarea sancţiunilor prevăzute de lege şi, după caz, de oprirea lucrărilor realizate necorespunzător”.
Competenţa acestei autorităţi limitându-se la constatarea şi sancţionarea contravenţiilor prevăzute de Legea nr.10/1995, agentul constatator a încercat să contureze o contravenţie la legea calităţii în construcţii pentru a justifica aplicarea sancţiunii contravenţionale, pornind de la contravenţia prevăzută şi sancţionată de O.U.G.102/1999 modificată prin Legea nr.519/2002, privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, prin raportare la normativul NP 051/2001 care, pentru considerentele arătate, nu are aplicabilitate în speţă.
Constatând că dispoziţiile Legii nr.10/1995 nu au fost încălcate de contestatoare în modalitatea reţinută de agentul constatator şi având în vedere că săvârşirea unei contravenţii stabilită printr-un act normativ (în speţă cea stabilită prin dispoziţiile art.54 cu referire la art.13 alin.2 din O.U.G.102/1999 modificată prin Legea nr.519/2002) nu poate fi sancţionată conform dispoziţiilor unui alt act normativ (Legea nr.10/1995), instanţa urmează să admită contestaţia şi să constate nulitatea celor două procese-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiei, nr.85 şi 87, încheiate la data de 09.02.2004 de intimata INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCŢII – INSPECTORATUL ÎN CONSTRUCŢII AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI.
